De ce nu mai crede România în pax americana

O Românie iliberală, scăpată de „bățul și morcovul“ occidental, cum și-ar dori Dragnea și Tăriceanu, ar deveni fragilă pe plan extern.

Sabina Fati 24.10.2017

De același autor

 

Călin Popescu Tăriceanu și Liviu Dragnea vor să scoată de pe șine actuala politică ex­ter­nă a țării și să-i dea o altă direcție. Amân­doi ne-au arătat mai demult că preferă democrația iliberală în da­u­na societății deschise, după modelul premierului ungar. Viktor Orbán conduce cu mână forte Ungaria, printr-o strategie coerentă care a lup­tat de la început cu mul­ti­naționalele și cu presa li­be­ră. Liviu Dragnea îl admiră și a încercat să-l copieze, fără să reușească deo­cam­da­tă să treacă de discursul po­pulist îndreptat împotriva băncilor străine și a ideii de „societate deschisă“ preluată de George Soros de la Friedrich Hayek. În schimb, discuțiile mai mult sau mai puțin oficiale purtate de șeful PSD cu premierul un­gar au ca scop, aproape asumat, ade­ra­rea României la Grupul de la Vișegrad.

 

În acest sens, dar nu numai, președintele Senatului, Popescu Tăriceanu, a anunțat ne­voia unei noi strategii de politică ex­ternă, atunci când a declarat în fața cor­pului diplomatic autohton că nu trebuie „să ne facem iluzii“, fiindcă „simpla con­diţie de aliaţi loiali, disciplinaţi şi tăcuţi nu ne va aduce recunoaştere“, chiar da­că „ne oferă poate o securitate de care ţara noastră s-a bucurat de puţine ori în trecut“. Impredictibilitatea din politica in­ternațională, crede Tăriceanu, face lu­cru­rile complicate și România ar trebui să înțeleagă că securitatea de care se bucură „nu e garantată pentru eternitate“: „Ni­ciuna din zodiile de securitate sub care a trăit teritoriul nostru naţional - pax ro­mana, pax ottomanica, pax sovietica - nu a durat la nesfârşit“. Pe scurt, Călin Po­pescu Tăriceanu, care nu a fost niciodată un atlantist, ne spune că „a sosit timpul să ne pur­tăm ca o naţiune de oa­meni liberi“, care vrea să se desprindă de ochiul vi­gilent al americanilor.

 

Mai direct, Liviu Dragnea i-a transmis fără perdea am­ba­sadorului american, Hans Klemm, să nu mai critice țara, amenințându-l în ace­lași timp cu procuratura, o tradiție a activului de partid din perioada ceaușistă: „sunt îngrijorat că niște am­ba­sadori“ își permit să interzică par­la­men­tarilor dreptul de a începe dezbaterea pe le­gile justiției, în vreme ce ambasadorii occidentali „merg la miniştri în fiecare zi să promoveze interesele unor companii străine. Cine ştie, poate cineva se gân­deşte că poate şi asta înseamnă acte de corupţie“.

 

Tăriceanu și Dragnea ar vrea să facă și ei ce vor, așa ca Viktor Orbán. Să fie „liberi“ să-și aleagă drumurile, fără să-și mai bată ca­pul cu amenințările Bruxellesului sau cu cele ale Washingtonului. Această dorință se suprapune peste un peisaj de reașezare a marilor puteri, care-și calculează mar­je­le de manevră post-Brexit: Franța și Ger­ma­nia tind spre o Europă cu mai multe viteze, dar care să-și poată, eventual, pro­iec­ta singură puterea militară; SUA și Ma­rea Britanie ar vrea să aibă de partea lor Noua Europă, adică statele intrate în UE și NATO în ultimii 20 de ani; în vreme ce Rusia profită de toate tranșeele pe care și le sapă între ele state vestice.

 

Ministrul de Externe britanic și-a testat pro­priul scenariu, la o întâlnire cu șefii di­plomațiilor est-europene (Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, Bulgaria, România, Croația, Slovenia). Pentru a avea un pilon puternic în UE, Londra mizează pe Grupul de la Vișegrad (numit și V4) și pe ca­pa­ci­tatea sa de atracție în zonă. Dragnea și Tă­riceanu ar vrea și ei să adere la acest grup, care i-a fost inaccesibil României mai mult de două decenii. Viktor Orbán a des­chis deja ușa, iar ministrul de Externe, Teo­dor Meleșcanu (ALDE), a avut o serie de discuții cu omologii săi din Vișegrad.

 

V4 (Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia), ca­re negociază pe aceeași voce în interiorul UE, ar avea nevoie de România și chiar de Bulgaria pentru a-și mări influența la Bru­xelles. Este vorba nu doar de chestiuni eco­nomice, pe care cele patru state le gân­desc și negociază în favoarea lor, ci și des­pre strategii politice, cum este de pildă cea împotriva migranților. V4 nu este însă un grup compact întru totul: de pildă, ac­tualii lideri ungari, slovaci și cehi sunt pro­ruși, cu toate că, potrivit sondajelor de opi­nie, electoratul acestora este net pro­oc­ci­dental, cu excepția cehilor, care con­ti­nuă să fie proamericani, dar sunt ma­jo­ri­tari eurosceptici. Liderii de la Varșovia, în schimb, au o poziție dură antirusească, larg susținută de votanții lor.

 

Iliberalismul spre care tinde Polonia nu-i afectează politica externă, dar Ungaria și-a mutat busola spre Moscova din 2009, ba­zându-se mai nou și pe o legătură bună Or­bán-Trump. Slovacia face de mult un joc pragmatic între Rusia și Occident, în vreme ce Praga se va alinia, probabil, la rân­dul său, pe aceeași direcție. Dar ce in­teres are Ungaria să încerce cu atâta os­ten­tație să aducă România în Vișegrad, chiar și după ce președintele Klaus Iohannis a de­clarat că o apropiere „nu este realistă“? Ce interes au Marea Britanie și chiar SUA să dividă Europa? Recent, analistul ame­ri­can George Friedman, fondatorul Stratfor (1996-2015) și al portalului Geopolitical Fu­tures, a spus că NATO nu mai are su­ficiente resurse, că angajamentul militar al membrilor Alianței nu mai e ca altădată și că, pentru a-și asigura securitatea, st­a­tele est-europene ar trebui să se gân­deas­că să facă o alianță puternică împreună.

 

O Românie iliberală, scăpată de „bățul și morcovul“ occidental, cum și-ar dori Dragnea și Tăriceanu, ar deveni, însă, ex­trem de fragilă pe plan extern, fiindcă, spre deosebire de oamenii de stat po­lo­nezi, liderii români au fost în mod tra­dițional interesați de propriile afaceri, nu de țara lor: la orizont se întrevede umbra Moscovei.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22