De același autor
Călin Popescu Tăriceanu și Liviu Dragnea vor să scoată de pe șine actuala politică externă a țării și să-i dea o altă direcție. Amândoi ne-au arătat mai demult că preferă democrația iliberală în dauna societății deschise, după modelul premierului ungar. Viktor Orbán conduce cu mână forte Ungaria, printr-o strategie coerentă care a luptat de la început cu multinaționalele și cu presa liberă. Liviu Dragnea îl admiră și a încercat să-l copieze, fără să reușească deocamdată să treacă de discursul populist îndreptat împotriva băncilor străine și a ideii de „societate deschisă“ preluată de George Soros de la Friedrich Hayek. În schimb, discuțiile mai mult sau mai puțin oficiale purtate de șeful PSD cu premierul ungar au ca scop, aproape asumat, aderarea României la Grupul de la Vișegrad.
În acest sens, dar nu numai, președintele Senatului, Popescu Tăriceanu, a anunțat nevoia unei noi strategii de politică externă, atunci când a declarat în fața corpului diplomatic autohton că nu trebuie „să ne facem iluzii“, fiindcă „simpla condiţie de aliaţi loiali, disciplinaţi şi tăcuţi nu ne va aduce recunoaştere“, chiar dacă „ne oferă poate o securitate de care ţara noastră s-a bucurat de puţine ori în trecut“. Impredictibilitatea din politica internațională, crede Tăriceanu, face lucrurile complicate și România ar trebui să înțeleagă că securitatea de care se bucură „nu e garantată pentru eternitate“: „Niciuna din zodiile de securitate sub care a trăit teritoriul nostru naţional - pax romana, pax ottomanica, pax sovietica - nu a durat la nesfârşit“. Pe scurt, Călin Popescu Tăriceanu, care nu a fost niciodată un atlantist, ne spune că „a sosit timpul să ne purtăm ca o naţiune de oameni liberi“, care vrea să se desprindă de ochiul vigilent al americanilor.
Mai direct, Liviu Dragnea i-a transmis fără perdea ambasadorului american, Hans Klemm, să nu mai critice țara, amenințându-l în același timp cu procuratura, o tradiție a activului de partid din perioada ceaușistă: „sunt îngrijorat că niște ambasadori“ își permit să interzică parlamentarilor dreptul de a începe dezbaterea pe legile justiției, în vreme ce ambasadorii occidentali „merg la miniştri în fiecare zi să promoveze interesele unor companii străine. Cine ştie, poate cineva se gândeşte că poate şi asta înseamnă acte de corupţie“.
Tăriceanu și Dragnea ar vrea să facă și ei ce vor, așa ca Viktor Orbán. Să fie „liberi“ să-și aleagă drumurile, fără să-și mai bată capul cu amenințările Bruxellesului sau cu cele ale Washingtonului. Această dorință se suprapune peste un peisaj de reașezare a marilor puteri, care-și calculează marjele de manevră post-Brexit: Franța și Germania tind spre o Europă cu mai multe viteze, dar care să-și poată, eventual, proiecta singură puterea militară; SUA și Marea Britanie ar vrea să aibă de partea lor Noua Europă, adică statele intrate în UE și NATO în ultimii 20 de ani; în vreme ce Rusia profită de toate tranșeele pe care și le sapă între ele state vestice.
Ministrul de Externe britanic și-a testat propriul scenariu, la o întâlnire cu șefii diplomațiilor est-europene (Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, Bulgaria, România, Croația, Slovenia). Pentru a avea un pilon puternic în UE, Londra mizează pe Grupul de la Vișegrad (numit și V4) și pe capacitatea sa de atracție în zonă. Dragnea și Tăriceanu ar vrea și ei să adere la acest grup, care i-a fost inaccesibil României mai mult de două decenii. Viktor Orbán a deschis deja ușa, iar ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu (ALDE), a avut o serie de discuții cu omologii săi din Vișegrad.
V4 (Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia), care negociază pe aceeași voce în interiorul UE, ar avea nevoie de România și chiar de Bulgaria pentru a-și mări influența la Bruxelles. Este vorba nu doar de chestiuni economice, pe care cele patru state le gândesc și negociază în favoarea lor, ci și despre strategii politice, cum este de pildă cea împotriva migranților. V4 nu este însă un grup compact întru totul: de pildă, actualii lideri ungari, slovaci și cehi sunt proruși, cu toate că, potrivit sondajelor de opinie, electoratul acestora este net prooccidental, cu excepția cehilor, care continuă să fie proamericani, dar sunt majoritari eurosceptici. Liderii de la Varșovia, în schimb, au o poziție dură antirusească, larg susținută de votanții lor.
Iliberalismul spre care tinde Polonia nu-i afectează politica externă, dar Ungaria și-a mutat busola spre Moscova din 2009, bazându-se mai nou și pe o legătură bună Orbán-Trump. Slovacia face de mult un joc pragmatic între Rusia și Occident, în vreme ce Praga se va alinia, probabil, la rândul său, pe aceeași direcție. Dar ce interes are Ungaria să încerce cu atâta ostentație să aducă România în Vișegrad, chiar și după ce președintele Klaus Iohannis a declarat că o apropiere „nu este realistă“? Ce interes au Marea Britanie și chiar SUA să dividă Europa? Recent, analistul american George Friedman, fondatorul Stratfor (1996-2015) și al portalului Geopolitical Futures, a spus că NATO nu mai are suficiente resurse, că angajamentul militar al membrilor Alianței nu mai e ca altădată și că, pentru a-și asigura securitatea, statele est-europene ar trebui să se gândească să facă o alianță puternică împreună.
O Românie iliberală, scăpată de „bățul și morcovul“ occidental, cum și-ar dori Dragnea și Tăriceanu, ar deveni, însă, extrem de fragilă pe plan extern, fiindcă, spre deosebire de oamenii de stat polonezi, liderii români au fost în mod tradițional interesați de propriile afaceri, nu de țara lor: la orizont se întrevede umbra Moscovei.
Comentarii 5
Ioan Vlad Nicolau - 10-26-2017
Doamna Fati este tentata sa amestece degringolada, haosul si balamucul existent astazi din punct de vedere politic la nivel european, cu anormalitatea, paradoxul si inadmisibilitatea existentei unei..... constructii politice din Rominia momentului actual. In mod deliberat vorbesc de o constructie politica in Rominia si nu de un guvern, fiindca ce are astazi tara noastra ca factor si organe de conducere, nu se poate numi guvern si o astfel de facatura n-a mai avut pina acuma nici o alta tara din lume. Rominia de cind s-a-nfiripat ca tara nationala a avut regi, regine, asa zise guverne liberale, conservative, comuniste, trei dictaturi si patru presedinti, care au condus, mai mult sau mai putin tara, dar toate aceste guverne si asa zis guverne au fost mai mult sau mai putin niste structuri coherente, devenite odata cu instalarea la putere oarecum homogene, care de buna voie sau fortat, au condus Rominia prin timp catre un tel uneori precis si alte ori mai difuz dar cum, necum, coherent catre care au crezut ele ca trebuie sa mearga tara. Vreau sa spun ca toate aceste guverne egal daca au fot dictaturi, regalitati sau asa zis democratii, au tras la jugul tarii odata alese, cam in aceeasi directie, impreuna. Adica rege sau presedintii cu parlamentele, iar dictatorii chiar daca guvernele erau numai o fatada, o forma fara importanta, macar de ochii lumii si de propaganda, se faceau ca dirijeaza din punct de vedere politic tara impreuna si in acord cu telul propus. Ca era el comunismul, capitalismul, sau regalismul. Uneori de forma, alte ori de ochii lumii, ca era dictatura sau oarecum democratie egal, cum ar fi fost, dar impreuna. Asa a fost decind lumea si pamintul intotdeuna pe tot globul. La noi astazi exista un asa zis guvern in care Presedintele incearca sa pastreze tara-n limitele normalului si a bunei cuviinte luptindu-se din greu cu un parlament ce vrea, aparent in contra oricarui bun simt si a oricarei ratiuni, s-o trinteasca, aruncind-o in bratele banditului de la rasarit! Si daca situatia politicii europene seamana astazi cu un ghiveci mucegait si ravasit in care proiectul de Europa Unita isi da duhul timid si obosit, scufundindu-se neglorios in flescaul mucedului ghiveci european, in Rominia ca situatie politica interna haloimas-ul existent s-ar putea asemana cu un fel de struto camila, ceva ce n-a mai fost, nu numai in Rominia, dar nicaieri in lume. Pai unde s-a mai vazut oameni buni o tara in care unicul personaj Presedintele, sa fie perceput ca factor pozitiv, respectat, reprezentant stimat si corect al tarii, pe care o conduce cu cinste sa fie perceput pe scena politica a Europei, chiar delabrata si gata sa se prabuseasca asa cum este ea astazi, ca unicul virf politic romin de luat in seama, dorind binele tarii si putind reprezenta tara cu cinste, in timp ce Guvernul, Parlamentul si Senatul, sa se constituie-ntr-o haita de indivizi penali solidari, cu dosare de coruptie si hotii diferite in curs de intocmire sau gata intocmite, unii gata condamnati dar fara pedepsele executate, altii asteptind deciziile judecatoresti, toti o drojdie, luptind impotriva intereselor tarii si si mai indirjit impotriva unei justitii care incearca sa-i lege si sa le interzica infine accesul la puterea politica. Tot teatrul, lupta si taraboiul asistate calm, fara reactie de un popor de 22 de milioane, care sta si se uita calm cum este dus de ripa, inconstient, aproape fara participare, tot asa ca boul care se uita la tren, rumega si se-ntreaba ca cei trenu' pe unde fluiera el si dece? Unde s-a mai vazut si cind o asemenea anormalitate la patrat? Aproape ca anormalitate, bate comunismul! Unde s-a mai vazut o tara in care Presedintele sa fie aproape unicul factor care se straduie s-o aduca cit mai aproape la adapost de uraganul care sta sa se abata asupra lumii, in timp ce toti ceilalti politicieni care ar trebui sa aiba grija de tara la a carei conducere se afla pusi, se fac forte s-o trinteasca, in speranta dementa ca odata tara rapusa, faptele lor penale vor fi uitate odata pentru totdeauna, iar ei vor beneficia pina la sfirsitul vietii lor mizerabile de bunurile cistigate ilicit in timpul guvernarii lor banditesti? Nu stiu dece mama dracului nimeni nu pune punctul pe I! Rominia aflata in mijlocul unei Europe in curs de destramare, are ca structura si factori politici doua parti antagonice si inegale ca numar de indivizi: Un Presedinte care sustine Rominia si poate inca vreo citiva oameni de bine, ziaristi si intelectuali care se straduie s-o mentina deasupra vremurilor, alcatuind din pacate o minoritate, oameni care-si fac datoria fata de natiune si tara, incercind sa salveze cea ce mai este posibil de salvat si care incearca sa faca aliante cu cea ce a mai ramas din fosta lume civilizata, Europa si America pe de o parte si in rest, majoritatea asa zisilor politicieni, politicieni proveniti din garnitura a doua comunista, intregul parlament probabil fara exceptie, intrega gasca politica a tarii cu antecedente penale, care mai pe nespuselea dar pe facutelea, incearca sa arunce intreaga tara din nou sub influenta statului bandit din rasarit, acolo unde faptele lor ar avea o sansa sa fie uitate. Cu toate caaa.... nici acolo n-ar fi siguri! Aia-s banditi mai mari si mai puternici ca ei si le-ar lua probabil toata agoniseala furturilor comise, fara sa clipeasca, tot asa cum au mai facut-o peste tot unde le- ajuns umbra. Mai ginditi-va! Poate ajungeti la un deal cu tara care ar putea suna cam asa: dati agoniseala inapoi, retrageti-va de bunavoie din orice post politic, dar in schimb, nu mai intrati la bulau si scapati de conseinte. Sau daca ar fi sa n-o faceti si sa va ajungeti visul aruncind tara-n dezastru si vazindu-va aciuati sub umbrela mamei Rasiia, atunci pregatiti-va sa pierdeti tot, inclusiv viata, ca aia...... n-au mama, n-au tata si nici Dumnezeu! Baga baineta-n tine si-n familia ta, dupa care-ti fura tot! Si bumboana de pe coliva! Voi o stiti foarte bine ca ati fost inca din fasa d-ai lor!
RăspundeMarius Nicolescu - 10-26-2017
Acest doi vatafi (Tariceanu si Dragnea), acesti trepadusi, acesti afaceristi verosi vor sa mute palmasul roman din Mocirla in Fosa. Nimic nou. Ideea e veche. Tine de aproape treizeci de ani. Nimic nou in aceasta tara blestemata extrem de rau. Totul pentru ei, nimic pentru popor.
RăspundeOtto Waldmann - 10-25-2017
Din nou fara suparare, daca se poate si mai ales fara nici o jignire, dar trebuie insistat ca Open Society, conceptul cit si titlul esential al opusului ii apartine lui Karl Popper. Conceptul ca atare si-a pierdut mult din circulatie si valente pragmatice, oricum. In plus, articolul contine inadvertente usor suparator de vizibile. Vezi notiunea initiala a V4 care s-ar opune acceptarii Romaniei, ca sa ne intilnim citeva pasaje mai tirziu cu acelasi Visegrad dornic sa integreze Romania in sinul sau. Alternantele ideatice referitoare la o Mare Britanie si USA de subminare a UE sint de-a dreptul rizibile, iar reflectiile pesimiste relativ la sansele de perenitate NATO nu mai necesita comentariu. Tariceanu-Dragnea, pentru ca vocea Ministrului de la MAE chiar ca nu poate fi luata in consideratie, reactioneaza patologic cind sint criticati de voci "venetice" in timp ce criticile si mai dure, mai frecvente din interior sint ignorate cu o aroganta institutionala specifica locco. TOATE institutile Statului Roman pastreaza cea mai omogena strategie de sfidare a societatii civile. Teama este ca, intr-adevar, pirghile puterii capabile de lichidare promta/ eficace a clasei politice apartine entitati Statale direct racolata prin toate verigiile fata de NATO, i.e. cea mai bine structurata ramura a Statului. ARMATA. Cit ai zice " sinteti lichidati !!!" baietii in khaki preiau, provizoriu, of course, TOTU pina la alegeri LIBERE minus precedentii ciocoi. Aici vine Americanii, NATO si, totodata, ideea ca Orban, suddenly, este cel mai curtat pajtas ( amic, Ung. ). Am jignit pe cineva......!!!?
Răspundeandreea - 10-24-2017
Nu e vorba de titlul cartii, ci de concept! Iar titlul cartii lui Popper e ”Societatea deschisă și dușmanii” si a lui Friedrich Hayek- Drumul spre servitute. Mai usor cu insultele pe scari.
RăspundeIon - 10-24-2017
Fara suparare, dar "Societatea deschisa" e titlul unei carti faimoase de Karl Popper!..nu de Hayek, care a scris si el carti faimoase e drept dar cu alt titlu....E o dovada a nivelului intelectual din Ro eroarea asta elementara, poate ar mai trebuie reeditate cartile astea in editii accesibile si de gasit in fiecare librarie din fiecare oras, asa poate ajung realmente la public si poate intra si in discursul scolar si jurnalistic, pebune, nu di auzite.
Răspunde