Dragnea, un lider provincial?

De cinci ani, de când a preluat con­du­ce­rea executivă și apoi generală a social-democraților, Dragnea a fost ocupat să-și extindă controlul asupra partidului, să-și convingă tovarășii, cu vorba și cu fapta, că el e cel mai bun dintre ei și că doar el le poate servi cu adevărat in­te­resele. S-a folosit în urzelile care l-au dus în vârf de instrumentele baronului de partid: loialitatea cumpărată prin fon­duri guvernamentale sau prin promisiuni de conservare a imunității, susținerea prin pârghii instituționale a unor afaceri clientelare.

A urcat toate scările ierarhiei de partid datorită unui instinct special de supra­vie­țuire, care l-a făcut să-și părăsească fă­ră scrupule binefăcătorii și să treacă me­reu în tabăra câștigătoare. A fost pro­pul­sat de Adrian Videanu în Partidul De­mo­crat, ajungând prefect de Teleorman în perioada 1996-2000, când PD se afla în coa­liția de guvernare alături de PNȚCD, PNL și UDMR. Înainte ca partidul său să treacă în opoziție, Dragnea și-a negociat un transfer profitabil cu Adrian Năstase și așa a ajuns în 2000 președintele Con­si­liului Județean Teleorman. Cozmin Gu­șă, pe atunci secretar general al PSD, povestește că era în biroul lui Năstase când Marian Oprișan și Miron Mitrea l-au adus pe Liviu Dragnea: „am făcut cu­noș­tință atunci cu un om modest, simplu (...) avea în picioare ciorapi și sandale, era îmbrăcat cu cămașă albă și geacă din imitație de piele“. Era în perioada ma­ri­lor migrații de primăvară înaintea ale­­ge­rilor din 2000, când Dragnea a sim­țit că trebuie să se mute dintr-o barcă în alta. Nu purta încă pantofi scumpi ita­lienești, era doar un lider de provincie, care voia să supraviețuiască. Și, cu mici ajustări, a ră­mas așa, până în 2016, când, în frun­tea PSD, partidul a câștigat cel mai mare scor din istoria sa: 45%. Totuși, în cei 12 ani petrecuți în fruntea Con­siliului Jude­țean Teleorman (2000-2012), banii au de­venit mult mai impor­tanți: pentru men­ținerea sa în funcție (contribuții la campaniile electorale gene­rale și locale), pentru saltul pe care-l pregătea în poli­ti­ca națională, pentru bunăstarea lui și a fa­miliei sale. Ca orice baron care se res­pectă, a început să adu­ne avere, inițial pe plan local, prin afaceri cu terenuri de vânătoare întinse pe zeci de mii de hec­tare, apoi prin celebra firmă Tel Drum, care a strâns în proprietatea sa zeci de imobile preluate din proprietatea publică și sute de hectare. Po­trivit investigațiilor RISE Project, la toate acestea se adaugă mul­te alte proprietăți și beneficii ma­te­ria­le adunate în porto­foliul său prin in­ter­me­diari care au făcut afaceri pe picior ma­re, până în Brazilia, unde Liviu Drag­nea este suspect de spă­lare de bani.

În 2012, Dragnea strânsese deja destulă experiență politică și administrativă pen­tru a demonstra că poate trece cu ade­vărat la nivelul următor, așa că i s-a lă­sat administrarea campaniei de sus­pen­da­re a lui Traian Băsescu. În 2016, ju­de­că­torii au ajuns, însă, la concluzia că a fraudat referendumul de demitere și l-au condamnat la doi ani cu suspendare. De aici începe drumul lui „eroic“, fiindcă e primul fruntaș PSD sacrificat pentru par­tid. O parte din autoritate îi vine și din această condamnare, urmează apoi cele­lalte calități: a reușit să facă bani, să se impună cu răbdare și a câștigat alegerile parlamentare din 2016. După aceea, în­să, nu a mai știut ce să facă, a schimbat guverne, a declanșat haosul fiscal și s-a prăbușit în sondaje. Cultura lui politică li­mitată nu l-a mai ajutat. Ar putea însă, ajutat de noii săi consilieri, să-și revină până la alegerile parlamentare din 2020, dacă DNA nu reușește să-l dovedească sau dacă nu este atât de orgolios încât să se arunce în cursa prezidențială.

Dincolo de discursul ambițios de la re­cen­tul congres, imaginea lui nu depă­șeș­te pretențiile unui lider local, care, pen­tru a-și afișa virilitatea, se laudă cu o iubită mult mai tânără. Dragnea a căzut în propria lui cursă: în loc să se dezbată discursul lui, se discută despre cum a așezat-o pe tânără alături de prim-mi­nistrul țării, Dăncilă.