Sebastian Ghiță: verigă între SRI și ruși?

Atunci când îl provoca pe Sorin Ovidiu Vântu pentru a-l înregistra și preda mai apoi pro­cu­ro­rilor, Sebastian Ghiță nu înțelegea deloc jo­cul pe care îl făcea. Și nu-și imagina că cinci ani mai târziu va avea soarta vechiului mogul.

Nu a vut timp să reflecteze și nu a înțeles de ce tocmai el, Se­bastian Ghiță, a fost ales să fie interfața unor afaceri atât de mari, iar acum, brusc, por­tița lui de scăpare se tot în­gus­tează. Atunci când l-a exe­cutat pe Vântu, încercând să-i ia locul, nimeni nu i-a spus lui Ghiță, iar el nu avea cultura generală necesară să știe că mogulii de la noi, la fel ca mafioții de aiurea, devin victime si­gure, atunci când intră în politică sau când în­cep să tragă de sforile politice de capul lor.

În 2010, înainte de a prelua managementul trus­tului Realitatea, Ghiță era deja acționarul majoritar al grupului Asesoft și avea o avere substanțială: estimările Forbes 500 arătau că ar fi fost vorba de peste 35 de milioane de eu­ro, iar Top 300 Capital menționa 120 de mi­li­oa­ne de euro. Tot atunci încep sponsorizările directe către PSD.

Pare să fie o perioadă romantică, dacă ne lu­ăm după povestirile Elenei Udrea, care-l cu­noaște bine pe Sebastian Ghiță și care susține că în 2011 fostul ei soț ar fi contribuit la noua televiziune a tânărului mogul cu 500.000 de euro, duși în sacoșe la des­ti­nație. Dorin Cocoș ar fi „do­nat“ această sumă la cererea generalului Florin Col­dea, nu­mărul 2 în SRI. Nu există do­vezi în acest sens, în plus, re­lațiile dintre Ghiță și Udrea/Co­coș sunt vechi, cu an­ga­ja­mente și ramificații tran­zac­țio­nate subteran și care ies la iveală doar atunci când fac­țiu­nile clientelare au motive de răfuială. De pildă, în 2009, firmele de IT ale lui Ghiță au câștigat un contract de 20 de mi­lioane de euro printr-o procedură de li­ci­tație restrânsă făcută de Agenția pentru Pro­tecția Mediului, pe vremea când Elena Udrea era ministru interimar al Mediului.

Ghiță a fost mereu o persoană de încredere și, până la un punct, fără atașamente politice vă­di­te, așa că putea fi folosit de toate părțile, câ­tă vreme era discret și modest. Ambițiile lui excesive, combinate cu încrederea oarbă în sistemul care-i oferea pe tavă contracte în con­diții de „securitate națională“ cu instituții mai mult sau mai puțin secrete l-au făcut să-și piardă capul.

Deputat, prieten și confident al premierului, om de afaceri de succes, patron de te­le­vi­ziu­ne care taie în carnea vie a inamicilor de toa­te felurile, membru în comisia de verificare a SRI – sunt tot atâtea atribute care l-au făcut să uite că înoată într-un bazin plin cu pești piranha, dar mai ales l-au făcut să uite că le­gile sunt și pentru el. Puterea lui Sebastian Ghi­ță începe să crească odată cu televiziunea pe care și-a dorit-o atât de mult. Se con­si­de­ră intangibil și important, la fel cum era Sorin Ovidiu Vântu odinioară.

În paralel, apar probe că Sebastian Ghiță, prin companii intermediare, a avut contracte im­por­tante cu Serviciul Român de Informații, du­pă cum a dezvăluit în mai multe anchete bine documentate Rise Project. Când a fost în­tre­bat despre detaliile acestor contracte de care a beneficiat Ghiță, SRI a refuzat să răspundă, invocând „securitatea națională“. Simultan, tot prin intermediari, face bani și pe seama Lukoil, cea mai mare companie rusească din România, într-o ecuație în care apar și com­pa­nii controlate de familia Cocoș/Udrea. Vic­tor Ponta are și el slăbiciuni față de rușii de acolo, pe care a încercat să-i protejeze, cam în aceeași perioadă, de mâna lungă a justiției, pe vremea când era premier, iar procurorii des­coperiseră că Lukoil a scos profitul afară din țară printr-o schemă bine pusă la punct, provocând un prejudiciu de aproape două miliarde de euro.

Ar putea părea ciudat că omul care este ales să facă afaceri profitabile cu SRI și cu alte instituții de stat este același pe care îl preferă și investitorii ruși. Nu e clar ce fel de rotiță devine Sebastian Ghiță și mai ales nu e prea clar care este contextul angrenajului în care es­te pus la lucru. E doar o coincidență? E un agent bine pregătit, care a scăpat de sub control și a fost sedus de atracția puterii? E un tânăr norocos – are 38 de ani, dar la 25 era deja milionar – care știe cum să-și facă re­lații la cel mai înalt nivel și apoi le folosește în propriile scopuri? E un personaj multiplu, lacom și orgolios ajuns întâmplător atât de sus?

Procurorii au deschise mai multe dosare pe nu­mele lui, în care îl acuză de spălare de bani, folosire de informații confidențiale, șan­taj, mită, cumpărare de influență, conducere fără permis, și i-au stabilit o cauțiune de 13 mi­lioane de euro. Deocamdată nu poate fi reținut, fiindcă parlamentul a făcut zid în ju­rul lui, dar după alegeri, dacă PSD nu-l aju­tă să mai capete un mandat, fiindcă pe moment e exclus din partid, procurorii vor avea calea deschisă, spre cel care a fost un factotum pentru Victor Ponta, dar nu numai.