De același autor
Ca să fie credibili opozanți la PSD, liberalii trebuie să își recunoască deschis erorile trecutului, mai ales că multe dintre ele revin astăzi în atenția publică în toată „splendoarea“ lor.
Uniunea Social Liberală a fost un proiect al clasei politice, în stare avansată de putrefacție, împotriva interesului cetățenilor. A fost o ultimă bulă de oxigen de care partidele politice s-au agățat pentru a salva ordinea nescrisă a corupției și impunității. Poate că la un moment dat se vor deschide arhivele și va ieși la iveală natura ascunsă a înțelegerii între câțiva lideri politici și oameni de afaceri care a propulsat pe scena publică cea mai toxică alianță postdecembristă. Profitând de curbele de sacrificiu ce au urmat crizei mondiale, o mână de oameni, altfel vizionari, a pus la cale o înșelătorie de proporții, menită să curme brusc cursul devenit implacabil al întăririi justiției și statului de drept în România. O mare masă de naivi – de la mici activiști, simpatizanți, oportuniști, victime ale propagandei – s-au unit pentru a promova iluzia eliminării unui personaj devenit nepopular, Traian Băsescu.
PNL încearcă, dar, după părerea mea, nu reușește, să se identifice cu alternativa la guvernarea PSD după 2017. Printre multe alte cauze este și trecutul comun al celor două partide și câteva evenimente dramatice la care ambele formațiuni au participat. Câtă vreme liberalii refuză cu încăpățânare să recunoască public că participarea la proiectul USL a fost o eroare istorică, va fi imposibil să transmită imaginea de opozant al social-democraților.
Avem deja prea multe exemple care arată că liberalii sunt permanent prinși pe picior greșit de oamenii lui Ponta în momente decisive. Să luăm, bunăoară, condamnarea lui Dragnea pentru frauda de la referendumul de demitere din 2012. Încercând să fie vocali și să arate cu degetul spre numărul doi din PSD, PNL-iștii au fost îndată plesniți peste bot de Victor Ponta, care le-a amintit că au fost părtași la faptele pentru care Dragnea a fost condamnat. Ca să nu mai zic că Frunzăverde, acuzat în aceste zile de fapte oarecum similare, e drept, din campania pentru prezidențiale, este bine mersi mare mahăr în partid.
De curând, liberalii au încercat în parlament să elimine faimoasa taxă pe combustibil, de a cărei utilitate, astăzi, chiar premierul se îndoiește, cu jumătate de gură. Dar liberalii au sprijinit, fără să cârtească, introducerea acestei supraaccize, care i-a împovărat inutil pe cetățean și pe oamenii de afaceri. Liberalii au puține motive azi să conteste Master Planul pe infrastructură și incompetența crasă a PSD în planificarea construcției de autostrăzi, căci transporturile au fost în curtea PNL multă vreme, înainte ca Șova și Rus să se bâlbâie în funcție.
De câte ori liberalii vor să atace PSD pe tema protecției corupților în parlament, li se reamintește de Vosganian și Victor Paul Dobre. Iohannis se plânge că președintele României nu are un avion la dispoziție, dar el și șeful administrației sale uită că Ponta, cot la cot cu liberalii, au făcut mare tam-tam în 2012 pentru a-l trimite în delegațiile externe pe fostul șef al statului cu curse de linie.
Pe lângă vechile complicități, avem și complicități mai noi. Ultima ispravă din Senat, modificarea Codului de Procedură Penală, în disprețul tuturor protestelor și recomandărilor, a avut o majoritate suspect de largă (88 de voturi din 135), dar votul secret ne împiedică să știm exact câți liberali au fost de partea rea a baricadei. Cert e că au fost.
În scandalul hipermarketurilor, liberalii s-au dovedit mai comuniști în abordare decât înșiși pesediștii. Căci, înainte ca ministrul Agriculturii să pronunțe cuvintele magice „înghețarea prețurilor“, a fost Nini Săpunaru, un liberal de frunte. Ulterior, tot liberalii au fost aceia care voiau să le impună românilor în ce zile să nu meargă să facă cumpărături în hipermarketuri.
Curând va veni revizuirea Constituției. Va fi scos din sertar faimosul proiect al USL prin care puterile prezidențiale erau amputate. Când liberalii vor încerca să protesteze, tovarășii lui Ponta le vor reaminti că, înainte ca Iohannis să devină președinte, actualii lideri PNL erau mai mult decât încântați ca președintele țării să aibă un rol decorativ.
Nu-i destul că l-au sacrificat pe Crin Antonescu, până la urmă simbolul USL din PNL. Ca să fie credibili opozanți la PSD, liberalii trebuie să își recunoască deschis erorile trecutului, mai ales că multe dintre ele, ca o ironie a istoriei, revin astăzi în atenția publică în toată „splendoarea“ lor. Se amăgesc cei care cred că românii uită. Mai mult decât atât, pe măsură ce trece timpul, românii văd cu alți ochi chiar propria lor naivitate în susținerea USL. Asta pentru că justiția și economia nu iartă. Iată, frauda la referendumul de demitere e confirmată astăzi de instanța supremă, iar DNA a purtat o nouă victorie. Supraacciza la carburanți s-a dovedit o taxă stupidă menită să aducă mai mulți bani de campanie și nicidecum mai mulți kilometri de autostradă.
Știu ce îi reține pe liderii PNL. Teama că, fiind împotriva USL, ar fi de partea lui Traian Băsescu. E un calcul greșit. Nu mai e mult (dacă nu cumva momentul a și sosit) până când a fi împotriva USL înseamnă să fii împotriva PSD și de partea statului de drept.