De același autor
Accidentul nefericit din Senat care a dus la dublarea alocațiilor pentru copii este proba cea mai bună că nici politicienii, nici românii n-au învățat nimic din perioada 2007-2010. Probabil că eșecurile repetate ne vor vindeca la un moment dat de boala inoculată de comuniști și urmașii lor de linia a doua: pomanageala.
Am urmărit cu atenție dezbaterea din ziua rușinosului vot pentru alocații, atât în studiourile de televiziune, cât și în mediul online. Sigur, e greu să ții piept unei asemenea revărsări de populism și, de altfel, au fost doar câteva voci lucide care au îndrăznit să spună publicului adevărul. I-aș remarca aici pe Cristi Pantazi, Florin Negruțiu, Mircea Marian și Moise Guran. Ultimul a fost de îndată etichetat ca neofascist pentru că a avut curajul să demaște un fapt pe care noi toți îl cunoaștem, dar nu e corect politic să-l și enunțăm: că, în multe familii sărace din România, copiii sunt cei care beneficiază cel mai puțin de alocațiile pentru copii, indiferent care este mărimea acestora.
Am auzit atâtea argumente falacioase, chiar de la oameni inteligenți, cu judecata la ei, încât m-am îngrozit ce ușor putem fi păcăliți noi, românii, de o clasă politică prăbușită adesea sub iresponsabilitatea delirului electoral. Impactul bugetar al măsurii este de 1,8 miliarde de lei, adică aproximativ jumătate de miliard de euro. O primă problemă este că acești bani nu există, în ciuda triumfalismului stupid afișat de actualul guvern, care se laudă cu surplusuri bugetare istorice. De altfel, aceste declarații, nesusținute de vreun calcul realist, sunt cele care alimentează o iluzie periculoasă pentru diverse categorii sociale și nenumărați populiști din opoziție, grabnic revendicatori de drepturi bănești pentru cei pe care, chipurile, îi reprezintă.
Căci, să nu ne amăgim, dacă s-a putut pentru copii, dacă s-a putut pentru producătorii din industria alimentară, e clar că se poate și pentru profesori, pentru medici, pentru lucrătorii de la metrou și orice altă categorie imaginabilă. În România nimeni nu trăiește bine. România e o țară săracă, cu un salariu mediu care abia atinge 400 de euro. Toți am avea nevoie de bani mai mulți. Ceea ce nu explică liderii este că dublările și triplările nu se pot face prin decizii politice. Salariile, pensiile, ajutoarele sociale nu cresc sănătos decât atunci când crește productivitatea. Orice alte majorări sunt păcăleli electorale, care vor „plesni“ la un moment fie în inflație galopantă, fie în șomaj, fie în creșteri de taxe și impozite. Toate acestea nu fac decât să oprească brutal iluzia de un an sau doi de „prosperitate prin consum“, așa cum s-a întâmplat deja în 2010.
Argumente precum „lasă că au de unde, să nu mai fure!“ reprezintă tot populism, dar pe dos. Cine poate crede că politicienii noștri se vor opri din furat doar din milă pentru copiii cu alocații de 42 de lei pe lună? Cum i-ar lovi brusc trăsnetul conștiinței și n-ar mai risipi sau n-ar mai băga în propriile buzunare, dacă asta nu s-a întâmplat de 25 de ani? Este evident că toate costurile unor asemenea decizii populiste vor fi suportate tot de cetățenii entuziaști că „statul le dă“: vor plăti taxe mai mari, vor plăti chiar cu locul de muncă, cu scăderea salariilor/pensiilor sau cu o inflație care mănâncă puterea de cumpărare.
Argumentul demografic este și el fals. „Să încurajăm natalitatea!“, spun unii. Nimeni nu va fi încurajat să facă mai mulți copii pentru 10 euro în plus pe lună, iar dacă va fi, atunci fiți sigur că vrea doar banii, nu și să crească un copil. Natalitatea crește atunci când economia crește, când sunt mai multe slujbe sigure, când oamenii sunt optimiști în legătură cu perspectivele economice pe termen mediu și lung. Dacă în aceste perioade crește și alocația copiilor, nu înseamnă că există o legătură cauzală între natalitate și majorarea alocațiilor. În perioade de boom economic cresc și vânzările auto, dar n-am auzit pe nimeni până acum să spună că oamenii peferă să facă copii pe bancheta din spate a autoturismului personal.
Este evident că jumătatea de miliard ar fi putut fi mult mai bine țintită, de exemplu, spre elevii din mediul rural. Raportul Miclea, care analizează evaluările de la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a, demonstrează negru pe alb că școala românească nu face decât să accentueze inegalitățile sociale și discrepanțele între rural și urban. Dacă tot ne pasă de copiii acestei țări, de ce nu dăm o șansă și elevilor de la țară? De ce nu investim în școli mai curate, profesori mai calificați și laboratoare dotate în comunele din România, dacă tot vrem să cheltuim jumătate de miliard de euro, pe care oricum nu îi avem și trebuie să îi împrumutăm. Când împrumuți bani și știi că amanetezi viitorul unor generații viitoare, nu e corect să cheltui acel împrumut așa încât generațiile care vin să poată plăti și altceva decât rate și dobânzi?
E trist să vezi cum politicienii speculează nevoile unor oameni săraci, care se bucură pentru orice le dă generosul partid la guvernare, dar e și mai trist să vezi că liderii de opinie n-au curajul sau luciditatea să spună lucrurilor pe nume, să explice consecințele, pentru că de asta sunt lideri de opinie. E și mai trist să vezi că, în tot peisajul politic, nu există nici măcar un partid care să chestioneze asemenea gesturi, care să propună măsuri alternative și să atragă atenția că și cei care azi guvernează, și cei care cred că vor veni după ei aruncă bugetul țării în aer și, odată cu el, și perspectivele de dezvoltare. Sincer să fiu, n-am crezut că, după doar cinci ani de la o experiență similară, suntem atât de orbi încât să repetăm aceleași grave erori care ne-au aruncat în austeritate, ca ultimă salvare.
Comentarii 3
Augustin - 05-26-2015
"Salariile, pensiile, ajutoarele soÂciale nu cresc sănătos decât atunci când creÈ™Âte productivitatea." Ce axioma dubioasa sustineti, imi pare rau ca aveti "cutezanta" sa o faceti. In fabricile timpurii din SUA unde se lucra 12 ore pe zi fara nici o protectie sociala si pe salarii de nimic conditiile erau din cauza productivitatii scazute? Sindicatele veritabile de atunci au castigat drepturi crescand intai productivitatea? E corect ca orice marire ar trebui sa fie urmata de o crestere a productivitatii dar nu invers. Cresterea se datoreaza pur si simplu cresterii nivelului de trai al muncitorului care isi permite sa traiasca mai sanatos, sa fie mai bucuros si cu chef de treaba, sa nu duca grija celor strict necesare pentru cei de acasa, sa se poata perfectiona si educa etc. Dar sa asociezi cresterea alocatiilor cu lipsa productivitatii e ca si cum ai cere ca intai sa se faca mai multi copii, eventual din familii cu un nivel de educatie minim medie si dupa sa maresti alocatiile. Nu e populism sa ridici o patura sociala ce ar putea munci din noroi. Nici macar cresterea pensiilor nu e populism pentru ca, in ciuda imaginii nerusinate cu omul gras din spatele omului slab care munceste, un trai decent la batranete conform contributiei de zeci de ani ar determina pe cei care muncesc azi sa o faca numai legal, sa contribuie benevol, sa aiba incredere in institutii, sa investeasca fara frica in loc sa tina la saltea etc. Trist sa ganditi asa, va spun sincer si fara intentii ascunse.
Răspundeprofesoru - 05-26-2015
Ca sa fim corecti, amendamentul cu dublarea alocatiilor a fost propus de PNL (Pocora) si a fost respins de Comisia de Munca a Camerei deputatilor. Ponta si-a exprimat indoielile privind finantarea, dar de votat a votat toata lumea.
RăspundeBASCA - 05-26-2015
Ce vede azi un roman care nu are solzi pe ochi:orase si orasele vesnic in santier,sate si comune cu drumuri de piatra si pline de praf,fara apa,gaze si canalizare,scoli rurale cu parfum comunist si closete in curte,spitale unde e cel mai bine sa nu te duci(ajungi),masini de lux,vile,contracte megaumflate,ciordeli,gainarii,case cu garduri pestrite de care se tin drojdierii,programe oligofrene la tv,dezbateri mincinoase,arestari fara confiscari,fraude de miliarde ,circ si voie buna data de spirtoase contrafacute,boceli,jelanii si toata lumea se descurca.Si la coliva asta vine Gorghiu cu o bombonica.Bai big PNL baga bani in invatamant si cercetare cand ti-o veni randul, nu pomeni ceausiste!
Răspunde