De același autor
Vasile Blaga, copreședintele PNL, declara recent că cei care vor să se regăsească pe locuri elibigile pe listele de partid pentru alegeri trebuie să contribuie financiar la campanie. Cu alte cuvinte, dacă vrei să candidezi și să fii ales – în condițiile în care numărul de parlamentari se va reduce la 466, cu 122 de locuri, iar lupta va fi și mai crâncenă -, este important să ai bani, restul contează mai puțin. Și aceasta pare să fie logica prin care partidele politice își gestionează resursele umane și listele pentru alegeri, codurile de conduită fiind mai degrabă niște reguli formale.
Am aflat mai multe săptămâna trecută, într-o conferință cu tema Transparenţă şi integritate în viaţa publică românească, organizată de Expert Forum în parteneriat cu Institutul Republican Internațional, despre cum își gestionează partidele candidații și cum se asigură că aceștia sunt integri. Partidele au fost invitate să răspundă la trei întrebări legate de modul în care acestea internalizează codurile de integritate și măsurile anticorupție.
Senatoarea PSD Gabriela Crețu a afirmat că toate partidele au probleme cu corupții, cu migratorii, cu influența finanțatorilor puternici, iar codurile de conduită sunt un mijloc de suplinire a ideologiilor care tind să dispară – o afirmație care pare să confunde substanța de idei a unui partid cu principiile prin care alege și gestionează membri.
Aspect din timpul conferinţei cu tema Transparenţă şi integritate în viaţa publică românească
Pentru deputatul liberal Ionuț Stroe, problema este atât la partide, cât și la indivizi, iar partidele trebuie să ia măsuri înainte ca membrii lor să ajungă în justiție. PNL ar fi aplicat principii de transparență și integritate, înainte de a fi transpuse în noua legislație electorală. Mai mult, partidul a „plătit“ prin impunerea unor reguli drastice și au renunțat la patru primari de reședință de județ, pe care i-ar fi preluat alte partide. Cu toate acestea, experiența de la București, unde PNL a schimbat trei candidați (unii cu probleme penale sau de imagine) pentru funcția de primar general, arată că, în realitate, criteriile practice de selecție sunt diferite de teorie.
Reprezentanții partidelor văd o soluție pentru schimbarea resurselor interne în alegător: el/ea trebuie să fie cel care alege de fapt, chiar dacă oferta este una limitată la candidați cu probleme. Este cert că cetățenii au mai mare încredere în DNA, și nu în partide, pentru că le consideră principalele vinovate pentru problemele din educație, sănătate, infrastructură etc., susține liderul PMP, Eugen Tomac. De asemenea, partidele sunt prinse în lupte interne de putere și uită de obiectivele pentru care au fost create: reprezentativitate publică, dialog cu cetățeanul și crearea de politici publice.
Și pentru că partidele sunt oglinda societății, pentru liderul UDMR, Kelemen Hunor, partidele se pot schimba, dacă cetățenii nu vor mai alege corupți cu 70-80% din voturi. Însă să determini cetățenii să nu mai voteze personaje precum Cătălin Chiricheș, Cătălin Voicu, Olguța Vasilescu sau Adrian Mladin, primarul din Jilava ales de două ori din arest, este dificil. Cultura civică nu se formează pur și simplu, iar la capitolul educației în acest sens suntem foarte deficitari. Lipsa de cultură civică și politică, lipsa de interes sau captura locală sunt motive pentru care votul conștient nu pare o soluție pe termen scurt.
Cel mai evident, soluția este o combinație între voința politică a partidelor de a pune pe liste persoane capabile, integre și fără probleme penale și intenția alegătorilor de a vota (dacă au între ce alege) cea mai bună variantă pentru comunitate. Dar primul pas trebuie făcut de către partide, care trebuie să își impună mecanisme clare și aplicabile de selecție a membrilor și candidaților.
Aspect din timpul conferinţei cu tema Transparenţă şi integritate în viaţa publică românească
Fostul prim-ministru al Lituaniei, Andrius Kubilius, a arătat că una dintre metodele prin care un partid poate funcționa într-un mod mai transparent și democratic este organizarea de alegeri primare. Cu alte cuvinte, candidații de pe liste sunt aleși de colegii de partid în cadrul unor alegeri organizate în interiorul formațiunii politice. Practica a arătat că fiecare dintre ei trebuie să lucreze din greu pentru a-și cunoaște colegii și pentru a-i convinge să îi voteze. Pe de altă parte, trebuie să existe o competiție reală, în care există mai mulți candidați. Experiența PSD pentru alegerea lui Liviu Dragnea ca președinte, în care a fost singurul candidat, arată că de fapt nu este o competiție reală, ci doar un simulacru.
O altă metodă de a crește competiția și diversitatea candidaților la alegeri este liberalizarea pieței partidelor și a finanțării campaniilor – punct susținut și de Nicușor Dan, președintele Uniunii Salvați România -, astfel încât alternative din afara partidelor clasice să aibă șanse reale și astfel să le determine și pe acestea dintâi să își reconsidere candidaturile. Deși primii pași au fost făcuți prin modificările din 2015, legislația rămâne restrictivă și neprietenoasă cu partidele noi (pentru că nu putem vorbi de partide locale în sensul adevărat al cuvântului), mai ales că acestea se vor desființa, dacă nu depun o listă completă de candidați în cel puțin o circumscripție electorală sau candidați în cel puțin trei circumscripții electorale, în cazul alegerilor parlamentare. Cu alte cuvinte, degeaba avem partide care se pot înființa cu trei membri, dacă acestea dispar la alegerile următoare – o prevedere care de altfel este discutabilă din punct de vedere constituțional. De asemenea, alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin este un factor negativ pentru democratizarea vieții politice, mai ales că primarul în funcție este avantajat și are șanse mari să iasă, având la dispoziție o imagine construită în timp și popularitate, resurse publice și sprijinul partidului.
Cert este că mai sunt trei luni până la alegeri, iar partidele politice trebuie să demonstreze că au capacitatea de a trece peste relațiile clientelare și de afaceri din interior și să producă liste de candidați care să reprezinte opțiuni reale de vot. Pentru a propune liste de candidați, trebuie să strângă semnături, termenul limită pentru depunerea candidaturilor fiind 27 octombrie. Pentru a putea depune liste de candidaţi în toate circumscripţiile electorale, partidele trebuie să strângă cel puţin 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral la nivel național. Cu toate acestea, nu există încă liste cu candidați și nici măcar nume, în afara câtorva care au fost vehiculate în presă. Partidele vor cere cetățenilor să le dea un vot în alb, de încredere, în condițiile în care sunt considerate ca una dintre entitățile cele mai nepopulare și corupte din România. Nimic nu va opri partidele să folosească acele semnături după propriul plac.
