Criza irakiana si perspectivele civilizatiei

Opinia mondiala e profund divizata de evenimentele in curs de desfasurare in Golful Persic. Apropierea deznodamantului, indiferent de sensul inca incert al acestuia, a generat o "inalta tensiune" la scara mondiala care opune state, grupe de presiune si indivizi: de o parte, cei care condamna "aroganta" supraputerii americane, interventia ei partinitoare in conflictul care opune statul Israel si lumea araba in problema palestiniana si precumpanirea intereselor ei economice, mai exact tendinta de a controla imensele surse de energie ale regiunii;
de alta parte, cei care incadreaza manifestarile acute din ultimii ani ale infruntarii dintre lumea araba - indeosebi segmentele ei teroriste si fundamentaliste - si Statele Unite in evolutia generala a omenirii dupa incheierea Razboiului Rece si care, in aceasta perspectiva, considera ca eliminarea focarului de primejdie irakian este o necesitate istorica.

Inainte insa de a opta pentru una dintre cele doua teze, e necesar sa fie clarificate si intelese datele problemei.
E neindoielnic ca in hotararea conducerii americane de a rezolva criza irakiana intra si interese traditionale sau recente din sfera economica si politica specifice Orientului Apropiat si Mijlociu: aprovizionarea cu petrol a tarilor occidentale, esentiala pentru echilibrul lor economic si pentru stabilitatea lor politica; ocrotirea statului Israel in confruntarea cu statele arabe si, legat de aceste considerente, mentinerea actualului echilibru de forte in regiunea Golfului Persic. Dar e tot atat de neindoielnic ca in actuala infruntare din regiune se afla in joc interese superioare care privesc lumea intreaga.

Intr-adevar, tolerarea unui focar destabilizator inzestrat cu mijloace de distrugere in masa, intr-o zona atat de sensibila a relatiilor internationale - unul dintre principalele "noduri ale pacii" in lumea actuala -, ar avea consecinte dintre cele mai grave la scara atat regionala, cat si mondiala, pe termen scurt si indelungat. O asemenea toleranta s-ar afla inevitabil la originea unui nou asalt ofensiv al Irakului in zona Golfului Persic, mult mai primejdios decat cel anterior. Mai grav inca, toleranta in actualele conditii ar consolida in lumea islamica fortele antioccidentale si fundamentalismul, in detrimentul tendintelor modernizatoare, si ar fi, in acelasi timp, implicit, un semnal de incurajare pentru terorism.

Dar, mai presus de aceste aspecte negative, acceptarea situatiei actuale din Golful Persic si a tendintelor ei de dezvoltare ar putea inclina procesul globalizarii in directia valentelor ei negative.

Globalizarea e un proces obiectiv rezultat din stadiul actual de dezvoltare a economiei si tehnicii, nu, cum cred unii, produsul unui act voluntar al puterilor vremii noastre. Cuprinderea intregii noastre planete in lanturi riguroase de interdependenta e un proces ireversibil care impune solutii la scara mondiala.

Intrebarea care se impune astazi e nu daca va fi sau nu globalizare, ci daca globalizarea, realitate aflata intr-un stadiu avansat de implinire, va evolua in sens pozitiv sau negativ.

S-a constatat cu drept cuvant de catre un publicist francez ca in zilele noastre omenirea se afla sub o dubla amenintare mortala: cea a bombei atomice - simbol al tuturor mijloacelor de distrugere in masa, care pot provoca imense daune, inclusiv disparitia vietii pe pamant - si cea a bombei demografice - simbol al tuturor problemelor puse acut de dezvoltarea civilizatiei contemporane.

Asadar, de o parte perspectiva unor lovituri nimicitoare aplicate cu armele cele mai moderne, de alta parte toate urmarile negative ale civilizatiei actuale: inmultirea necontrolata a populatiei, incalzirea atmosferei, poluarea, epuizarea resurselor etc. Civilizatia contemporana a adus omenirii o extraordinara prosperitate, dar si perspectiva autoanihilarii. In stadiul actual al globalizarii, solutiile nu mai pot fi decat globale.

In vreme insa ce factorii care determina globalizarea isi accelereaza mersul, constituirea cadrului necesar dirijarii evolutiei in sens pozitiv se afla in grava intarziere; iar intarzierea prelungita peste masura e purtatoare de grave primejdii. Inca e departe de a fi incheiata faza premergatoare, a eliminarii piedicilor politice aflate in calea reglementarilor pozitive globale, a controlului globalizarii.

Conditia sine qua non a salvarii civilizatiei e extinderea libertatilor democratice, a pluralismului, a liberalismului si a drepturilor omului la ansamblul planetei, a unei lumi "sigura pentru democratie" (safe for democracy) pe care o preconiza presedintele Woodrow Wilson inca de la sfarsitul primului razboi mondial. Inlaturarea regimurilor antidemocratice sau de-a dreptul totalitare din tarile care compun "axa raului" sau din alte constelatii de putere e garantia sigura si necesara pentru evitarea primejdiei constituirii unor forte capabile sa pregateasca arme de distrugere in masa din ce in ce mai eficiente si mai lesne de produs in conditiile tehnologiei contemporane. Incheierea acestei etape "negative", pregatitoare, va netezi calea pentru deschiderea fazei "pozitive", constructive, anume elaborarea si aplicarea regulilor cooperarii internationale intru realizarea telului comun al autoconservarii. In cursa cu obstacole spre acest tel, actuala criza irakiana constituie o etapa majora, dupa cea inscrisa de destramarea hegemoniei sovietice in Europa Rasariteana, de prabusirea Uniunii Sovietice si de pacificarea, fie si numai provizorie, a spatiului fostei Iugoslavii.

Exista astazi o singura putere capabila sa conduca globalizarea in directia pozitiva, anume Statele Unite ale Americii, singura supraputere. Aceasta pozitie unica e rezultatul rolului de avangarda al civilizatiei moderne preluat de Statele Unite din mainile Europei, care si-a condamnat singura suprematia, in urma celor doua razboaie mondiale pe care le-a declansat si care i-au subminat fortele.

Statele Unite au contribuit hotarator la dezvoltarea civilizatiei actuale, cu imensele ei avantaje si cu pericolele ei la fel de mari. Incontestabil, supraputerea americana e singura in masura sa controleze demonii pe care i-a trezit la viata civilizatia moderna; sa elaboreze regulile de conduita a omenirii in faza interdependentei globale absolute; sa le elaboreze si sa le impuna, siesi si celorlalti.

Situatia in care se afla acum omenirea e fara precedent in istoria universala, iar ineditul ei impune solutii inedite, exceptionale. Pe lunga traiectorie a acestui drum, puterea americana va fi silita sa recurga la metode noi pe care multi nu le vor intelege. Recenta proclamare a unei noi geostrategii mondiale e un exemplu al acestei evolutii. Alte exemple vor urma; e pretul inevitabil al asigurarii mersului in sensul cooperarii si armonizarii intereselor divergente mostenite de la o istorie multimilenara.

Pana acum Statele Unite au aratat ca au si constiinta acestui rol unic in istorie, si vointa de a-l implini. Politica mondiala americana de la primul razboi mondial pana la inlaturarea supraputerii sovietice a urmat un curs pozitiv si benefic, desfasurat in spiritul valorilor libertatii si al drepturilor omului. Actiunea Statelor Unite in cursul Razboiului Rece, in ciuda a numeroase ezitari si erori de adaptare, a reusit in cele din urma sa extinda la vaste noi teritorii recunoasterea acestor valori.

Drumul globalizarii e lung si plin de primejdii vechi si noi. Nu e scris in cartea devenirii omenirii ca vointa americana va ramane inflexibila pe acest indelungat si greu parcurs, ca America va reusi sa armonizeze propriile ei interese de supraputere cu cele ale restului omenirii, in procesul de constituire a cadrului viitoarei civilizatii, si ca va suporta indefinit inevitabilele sarcini si sacrificii pe care le comporta rolul de ghid al comunitatii umane. Dar e sigur ca alternativa la solutia americana e globalizarea in spirit negativ, adica evolutia spre haosul global care va atrage civilizatia intr-un ciclu al autodistrugerii. Deznodamantul crizei irakiene va fi un insemnat indiciu al sensului evolutiei istorice in stadiul avansat al globalizarii in care se afla omenirea.