De același autor
Dragul meu Popor,
Te-ai bucurat mult cînd, în urmă cu 28 de ani, ai crezut că ai scăpat de dictatura comunistă și de statul confiscat de o oligarhie cinică și hrăpăreață. Ai crezut că minciuna în care trăiseşi ultimii 45 de ani şi-a dat obştescul sfîrşit şi că absolut toți conaţionalii tăi sunt deopotrivă oripilaţi de rezultatele ei. Erai atît de nepregătit pentru lumea ce ţi se oferea…
Ai putut să-ţi procuri fără compromisuri cele trebuincioase gurii, așa că nu ai avut nimic împotrivă cînd unii ciudaţi cu gura mare, ridicaţi peste noapte, au clamat mîndria de a-ţi aparţine. Lumea civilizată a fost sau s-a prefăcut buimăcită de eroismul tău şi s-a arătat entuziasmată şi dispusă să te accepte ca partener. Ai parcurs, alături de cei care te priveau cu admiraţie, o scurtă perioadă a speranţelor, apoi un lung du-te-vino de dureroase transformări. Lumea civilizată s-a făcut că te înţelege, ţi-a spus vorbe frumoase şi te-a încurajat, ba ţi-a oferit şi regulile pe baza cărora să-i poţi sta alături. Din cînd în cînd te-a bătut binevoitor pe umăr, apoi a început să te urecheze cîte-un pic, iar tu le-ai acceptat pe toate cu un surîs, doar erau gesturi care te făceau să te simţi băgat în seamă, nu prea fuseseşi obişnuit cu ele şi parcă se potriveau cu aspiraţiile din străfundurile fiinţei tale.
Cînd ţi s-a vorbit despre democraţie ai plăcut-o pentru că toţi oamenii păreau a fi egali în faţa legilor. N-ai putut înţelege, ca şi mine de altfel, de ce unul care nu era tocmai de-ai noştri, ţi-a prorocit că îţi vor trebui cel puţin 20 de ani ca să înveţi democraţia şi regulile ei. Totul părea atît de simplu şi uşor de înţeles: numele ei venea de la numele tău, aşa că nu-ţi mai trebuia nimic ca să te bucuri de ea.
Aparenţele primilor ani au fost încurajatoare, te-ai bucurat că te-ai simţit dintr-odată important, ai fost chemat să votezi, ţi s-au oferit sumedenie de prilejuri să asculţi promisiuni frumoase, unele însoţite şi de mici atenţii care te-au impresionat pînă în adîncul sufletului tău obidit. Te flata modul în care cei ce-ţi cereau votul încercau să te convingă că o fac numai în folosul tău şi începuseşi să te simţi ameţit de senzaţia că binele va începe să te copleşească; nu mai aveai decît foarte puţin de aşteptat. Votul te-a făcut să trăieşti cu iluzia că numai de voinţa ta depinde ridicarea la putere a celor ce ţi se adresau care de care mai mieros atunci cînd ţi-l cereau.
Mai apoi ai început încet să te dezmeticeşti, să vezi că în capul trebii s-au cocoţat tot cei de la care îţi venise întunericul şi că acum începuseră să te orbească cu dispreţul pe care ţi-l arătau. Ai avut cîteva răbufniri de speranţă atunci cînd te-ai încăpăţînat să crezi că-i poţi înlocui pe unii cu ceilalţi şi ţi-a mai trebuit cîtăva vreme pînă să te dumireşti că erau aceiaşi. Ai început să fii copleşit de grijile vieţii de zi cu zi, ai început să-i cunoşti pe cei care nu aveau aceste griji şi să-ţi dai seama că ei se ridică tot mai departe de tine şi că te împing să te scufunzi tot mai adînc. Prin felul în care ai ales să (nu) te exprimi, ai început să rişti să te transformi într-o simplă populaţie, să dispari din istorie, adică să parcurgi rapid, în sens invers, drumul pe care strămoşii tăi l-au făcut cu mari sacrificii în multe sute de ani.
Ţi-au explicat că a venit criza şi te-ai cam supărat cînd ţi-au redus din puţinul cu care mai rămăseseşi, mai ales că începuseşi să-ţi dai seama că pe ei asta nu-i atingea în nici un fel, ba chiar se oţărau şi mai tare că nu erai capabil să accepţi sacrificiile pe care ţi le cereau. Au venit iarăşi ceilalţi şi ţi-au promis că vor îndrepta lucrurile. I-ai crezut, pentru a cîta oară, erai atît de sastisit încît nu ai mai avut puterea să reacţionezi cînd au început să-ţi ia din ce în ce mai mult; nu mai băgai în seamă minciuna iscusit ambalată, simţeai doar consecinţele ei.
Cînd şi-au dat seama că nu te mai pot păcăli erau deja destul de mulţi şi de puternici ca să nu mai aibă nevoie de tine. S-au descurcat între ei folosind după placul lor parlamentul în care i-ai trimis. La începutul de vară a lui 2012, pe cînd soarele îţi încălzea mai mult visele, au pus la pămînt tot ce se ridicase de cînd îţi creaseră iluzia că ai devenit stăpînul puterii. În cîteva zile au dispărut legile care îi deranjau, au schimbat instituţiile după cum voiau şi au pregătit modificarea Constituţiei astfel încît să nu mai aibă nevoie de sprjinul tău pentru acapararea întregii Românii. Te-au luat din scurt aşa că nu a apucat să te impresioneze prea mult faptul că o comisie de pe la Veneţia a constatat că în România s-a produs un puci parlamentar care a zdruncinat grav statul de drept. Nu cred că ţi-ai bătut capul să înţelegi ce e acela un puci sau ce fel de simţ al echilibrului ţi-ar trebui ca să reuşeşti să stai drept în gondola lor legănată de valuri. Ai putut vedea cum parlamentul nu mai era un for de dezbateri şi adoptat legi (cu respectarea legilor), ci doar o adunătură de borfaşi în care se pritoceau ucazuri împotriva ta, doar pentru susţinerea intereselor lor. Degeaba au încercat unii mai luminaţi să-ţi deschidă ochii atunci cînd ceilalţi îţi strigau tot mai tare în urechi să nu-i asculţi, ba s-au găsit tot unii luminaţi, şi nu puţini, să scrie o scrisoare Comisiei Europene în care să laude ce ţi se întîmplă. Tu ce să mai crezi?
Ai auzit la un moment dat că prim-ministrul, un băieţel tînăr şi foarte simpatic de altfel, a fost acuzat de plagiat, cum că ar fi copiat o lucrare de doctorat, dar nu ţi-ai făcut griji, că doar ştiai că doctorii copiază tot felul de reţete. Nu ai înţeles de ce s-au făcut comisii peste comisii care să cerceteze treaba asta şi nici de ce erau mereu schimbate ca să cerceteze altfel, la urma urmei nu era treaba ta. Ba ţi s-a părut că au făcut chiar o treabă bună din moment ce l-ai votat cu entuziasm în decembrie 2012 pe șmecherașul cel simpatic şi gaşca lui; erau tineri şi păreau proaspeţi, te cam săturaseşi să fii jefuit de aceleaşi figuri fosilizate.
Lucrurile s-au mai liniştit şi ai învățat să suporți resemnat creşterile de taxe şi preţuri, mai ales că televiziunile ţi-au oferit multă distracţie prin războiul vorbelor dintre preşedinte şi prim-ministru; chiar dacă nu înţelegeai totdeauna de ce şi pentru ce şi le spuneau, ai avut ocazia să te implici activ şi să-ţi dai cu părerea asupra cui şi de ce are dreptate. L-ai văzut pe preşedinte ca pe un fel de Gică-contra, iar supărarea obsesivă a prim-ministrului îţi arăta de unde ţi se trag toate relele, mai ales că nu-ţi plăceau ameninţările cu pedepse care ar putea veni de la Uniunea Europeană….cu ce drept s-ar fi amestecat străinii ăştia în suveranitatea ta naţională?
Nici n-ai simţit din toată această gîlceavă că în parlament se punea la cale un adevărat război împotriva legilor care-i încurcau tot mai enervant. La urma urmei de ce i-ar încurca nişte legi făcute tot de cei corupţi? Nu te-ai gîndit că tot mai mulţi dintre cei pe care îi vedeai cercetaţi, judecaţi şi băgaţi la închisoare începuseră să simtă pe pielea lor că legile nu mai sunt bune pentru ei, din moment ce le-au adus şi le mai pot aduce asemenea necazuri.
Nu ai prea înţeles de ce ziua de 10 decembrie 2013, o zi însorită de iarnă, care numai mohorîtă nu se arăta, va rămîne în istorie ca “marţea neagră a democraţiei româneşti”; nu ai simţit că în ziua aia România şi românii au fost supuşi celei mai mari umilinţe posibile, aceea de a fi calificaţi de proşti de către cei în care au avut încredere. Ei nu mai erau o adunare de reprezentanți, se transformaseră într-o mare (mult prea mare, dupa cum te exprimaseși într-un referendum pe care ei nu-l bagă în seamă) adunătură de tîlhari (îi simţeai de mult, de-aia te mai şi bucurai cînd intra cîte unul la pîrnaie) care se pusese pe schimbat legile aşa ca doar tu să mai poţi fi pedepsit pentru găinării mărunte, iar tunurile lor mari să nici nu mai poată fi observate.
Ştii că în oricare din zonele în care trăieşti sunt cîteva clanuri / familii care stăpînesc totul şi ştii că bogăţia lor nu s-a adunat pe căi cinstite. Ştiu şi ei asta şi tocmai de acolo li se trage frica. Frica prelungită duce la disperare iar disperarea naşte monştri. Ai auzit de acei parlamentari (sper să poţi să-i cunoşti pînă la următoarele alegeri) care au votat legi prin care se aşezau deasupra ta, luîndu-şi dreptul de a comite fapte pentru care tu ai fi pedepsit. Ai observat cum copiii şi neamurile lor nu mai sunt la fel cu ai tăi, nu au obligaţiile tale, iar tu nu ai drepturile lor, exact aşa cum ţi se spunea că era în vremurile feudale sau burghezo-moşiereşti.
La sfîrşitul anului trecut te-ai ales cu o campanie electorală de pomină, în care ai fost din nou copleşit cu atenţii. Abia acum începi să înţelegi cît au costat atenţiile alea şi simţi pe pielea ta cum ţi se cer noi dări inventate ca să-ți asigure creșterea de bunăstare, iar poliţiile de tot felul îţi caută nod în papură mai ceva ca pe vremea celebrelor planuri de amenzi comuniste. Ai început să te temi că ai putea fi impozitat și pentru un ban găsit pe jos, în timp ce aceia pe care i-ai votat pot să-şi însuşească miliarde şi să nu păţească nimic, ei forțînd tocmai legea ca să-i apere, subordonîndu-și membrii unei justiții care se face că o aplică, dar se îndepărtează tot mai mult de la a face dreptate.
Nu cred că depăşeşte puterea ta de înţelegere faptul că, atunci cînd ei îşi fac doar legi dedicate propriilor interese, s-a terminat cu democraţia. Ai simţit asta şi atunci cînd ai văzut că nu mai au nevoie de voturile tuturor, aşa cum te obişnuiseră cu ani în urmă. Ai avut o răbufnire şi i-ai mai zgîlţîit o dată; într-o singură zi s-au lepădat de legea amnistiei, au lăsat în cercetări cîţiva mega-borfaşi, iar tu te-ai amăgit că „teroriştii democraţiei” ar putea înţelege că aşa nu se mai poate. Iar ei îți demonstrează nu numai că se poate, ci și că resursele lor pentru batjocorirea ta sunt inepuizabile. Ești din nou pe cale să fii prostit dacă nu poți să înțelegi că din acțiunile celor pe care i-ai ales a dispărut de mult orice urmă de bună credință și că inițiatorii ultimelor proiecte de legi urmăresc doar consolidarea supremației lor infracționale, nicidecum amelioreara sistemului fiscal sau juridic. Ai putea să înţelegi că ei nu renunţă uşor şi de bună voie la tot ce au acumulat, să nu te laşi amorţit de consensul aparent în curs de instalare şi să ceri ca lucrurile începute de demult să fie duse pînă la capăt. Ai votat răul cel mai mic, aşa cum te-ai obişnuit, dar depinde de tine să-l transformi în binele cel mare. Pompos asta s-ar numi „reforma clasei politice”, dar încă nu ţi-e limpede cum se poate întîmpla asta.
Au păţit şi alţii necazuri din astea, nu eşti tu primul. Cînd au văzut că nu mai merge cu reprezentanţii aleşi, că prea şi-au luat nasul la purtare, au început să se gîndească la alte soluţii. După chibzuieli şi tatonări, au apărut forme ale democraţiei directe, în care propunerile de legi şi proiectele sociale majore se dezbat public o perioadă, se amendează şi se adoptă de către popor (direct, ca la referendum); cu mijloacele tehnice actuale nu mai este chiar imposibil, ar fi cam ca votul electronic despre care se tot vorbeşte în ultimul timp. În unele locuri din lume se practică alegerea judecătorilor de către membrii comunităţilor, iar pentru autorităţile executive, numirea şi aprecierea prin contract, decontarea finală făcîndu-se tot în urma unui vot al beneficiarilor. Sunt acele locuri în care egalitatea în fața legilor nu e o simplă vorbă, nu există imunități și pensii speciale, iar încredințarea treburilor publice este exclusă unora asupra cărora planează cea mai mică suspiciune.
Crezi că ar mai fi o aşa mare înghesuială la ocuparea funcţiilor de responsabilitate publică? În sistemele de care vorbesc prezența într-o funcție publică e mai mult o onoare, o recunoaștere a unor merite și aprecieri, nu doar o meschină formă de chiverniseală a unor impostori. Încearcă din toată ființa ta să te responsabilizezi, să te implici ca sa devii pregătit să-ţi asumi o asemenea responsabilitate de alegere şi apreciere! Dacă vei reuși, nu vei mai fi nevoit să-ți consumi energiile supraveghind permanent neghiobiile celor care se fac că te reprezintă și să recurgi la soluţia tot mai des invocată de cei disperaţi: ieşirea în stradă – teoretic paşnică, dar făcută cu presiune, ca leac pentru nesimţirea astrală a bandiților şi tupeul patologic al tîlharilor cu vocaţie, cei care, aproape fără excepţie, constituie “armata de derbedei” ce s-a instalat în fruntea acestei ţări şi este pe cale să o ia în stăpînire. Ai ştiut să eviţi un dezastru, urmează să înveţi să le previi şi împiedici pe cele care ţi se pregătesc. La un comportament banditesc nu se poate răspunde cu reverențe de salon. Asta pînă cînd nu îți va fi confiscat și dreptul la răspuns, în încercarea de legiferare a delictului de opinie; atunci cînd o vor face te vor transforma într-un infractor care mai întîi este pedepsit și doar apoi cercetat, ca în bancul cu "mai întîi taie și apoi numără".
Este adevărat că în toţi anii fiinţării tale ţi-a intrat în sînge supunerea şi ai fost obişnuit să accepţi tot felul de „stăpînitori”. Nu ai fost obişnuit să iei hotărîri cu privire la soarta ta şi doar cînd ţi-a ajuns cuţitul la os şi nu mai aveai nimic, nici măcar de pierdut, ai fost în stare să-ţi strigi necazul şi să-i sperii pe cei care ţi l-au adus, punîndu-i pe gînduri pînă și pe cei 70% din 40% cărora le datorăm parlamentul şi guvernul actual. Dacă ai vrea, ai putea rezolva totul într-o singură zi, printr-o singură ieșire consistentă în stradă, fie că e vorba de fiscalitate, de legile justiției sau de toate celelalte bazaconii cu care te infectează permanent. Le-ai putea arăta că nu ești “poporul lui Țuțea”, cel care te-ai obișnuit, ci acel popor pe care ei încearcă să te amăgească cu perfidie că ai fi. Renunță să mai fi poporul care a votat așa cum a făcut-o și care are încă mare încredere în ceea ce a votat! Hrănește-ne iluziile că încă te mai poți deștepta și sfărîmă-ne lehamitea care ne copleșește din tristețea că nu ne mai putem ridica din mocirlă și că nu mai e mare lucru de făcut cu țara asta!
Găsesc de cuviinţă să te rog să primeşti aceste gînduri cu proverbiala-ţi înţelepciune, cea de care ai ştiut să dai dovadă în momente de restrişte, să poţi să le judeci cu raţiunea, lăsînd o clipă stomacul să se odihnească, să lași să irupă din tine acele calități care încă te mai pot plasa pe orbita luminoasă a istoriei. Așa să-ți ajute Dumnezeu!
