De ce este PNL așa cum este în chestiunea Codului Fiscal

În chestiunea Codului, PSD e partidul iresponsabil, dar coerent, iar PNL e partidul iresponsabil, dar năuc. D-l Klaus Iohannis, incapabil să comunice, este politicianul responsabil, dar mut.

De cele mai multe ori, ideile bune și soluțiile co­rec­te pierd în politica românească, pentru că sunt prost susținute, neacompaniate de inteligență și cr­e­dință, asediate de obrăznicie mincinoasă cu priză la popor. Dacă mai adăugăm și că, fatalmente, ni­mic - nici măcar ideea bună! - nu este pur și in­o­cent și că abilitatea ticăloșilor de a detecta răul în ceva, în principiu bun, este excepțională, vedem cât de greu îi este (mai) binelui să răzbească.

Reacția d-lui Klaus Iohannis la Codul Fiscal propus de Guvernul Ponta nu este foarte diferită de alte so­luții corecte care au sfârșit prin a fi sfâșiate de un val de tembelism popular iscat de o propagandă d­i­rect ticăloasă. Ponta comite, desigur, o porcărie po­li­tică de proporții cu acest Cod. Aruncă, inconștient și incompetent, în piața publică perspectiva tăierii de taxe, știind că poporul, sărăcit și sătul de aus­te­ritate, va jubila. Pe de altă parte, taie investițiile și se împrumută în ritm susținut, anume pentru a sus­ține această măsură care, repet, umple poporul de bucurie și, speră el, va umple PSD de voturi. Sunt sis­tematic refuzate discuțiile raționale despre aceas­tă propunere - adică, discuțiile într-un context ca­re să-i chestioneze și sustenabilitatea, și eficiența re­ală. Discuțiile serioase nu au nicio priză la Bu­cu­rești, iar competențele lipsesc, fără ca cineva să le simtă lipsa - de aceea suntem așa cum suntem, mi­tici la porțile Orientului.

Nu orice tăiere de taxe este o fericire, deși, în sim­pli­tatea sa, poporul așa percepe. D-l Klaus Iohannis a avut atitudinea corectă. În fond, trimițând Codul înapoi în parlament, Klaus Iohannis solicită o nouă discuție, mai profundă, asupra sa. PNL, cu excepția d-lui Cătălin Predoiu, a bâjbâit-o în stil blagist. Ba că tăierile de taxe sunt bune (cine ar putea spune vreodată că sunt rele?), ba că alte măsuri din Cod nu sunt - dar că, totuși, Codul trebuie votat. În ches­tiunea Codului, PSD este partidul iresponsabil, dar coerent, iar PNL este partidul iresponsabil, dar nă­uc. D-l Klaus Iohannis, incapabil să comunice, es­te politicianul responsabil, dar mut. Așa arată fron­tul politic acum. Privitori la acest front, avem o ma­să populară care vrea tăieri de taxe fără să-i pese că mâine, la întoarcerea inevitabilă a vremurilor gre­­le, cineva va fi nevoit să le ridice iar - adică, exact atunci când ele trebuie scăzute pentru ca să pu­tem respira cu toții, ele vor trebui ridicate, pen­tru că nu vom mai avea unde să le scădem. Așa cum pu­tem reproșa PNL că e înfricoșat (vom vedea de ce) și d-lui Klaus Iohannis că tace, nu putem re­proșa poporului că e popor și nici PSD că este un partid de rechini fără scrupule - așa sunt ei făcuți să fie.

Dar atitudinea PNL mi se pare că relevă ceva im­por­tant pentru identitatea acestui partid pestriț și flasc ce se pretinde a fi de dreapta. Să privim mai atent!

De o parte, segmentul pedelist al PNL trăiește stri­vit între o rușine și o teamă: rușinea de ce au fost și teama de ce vor fi. Acești oameni au fost parcați în acest garaj strâmt și în­tu­necat, fără ieșire înainte, de geniul d-lui V. Blaga, în a cărui competență politică cred, orbește până la ridicol, toți pe­de­liștii. Cum de pedeliștii cred în omul ca­re le-a desființat partidul din cauza ce­lor mai slabe rezultate electorale și cum de pedeliștilor unirea lui cu PNL li s-a pă­rut că e o salvare rămâne să discutăm al­tădată. Eu, dimpotrivă, cred că fu­zi­u­nea PNL-PDL nu a fost o idee prea bună nici pentru țară, nici pentru dreapta și nici pentru cele două partide. Poate, cu altă ocazie, voi explica de ce. Acum, aș vrea să rămân la atitudinea pedeliștilor din PNL. După cele ce s-au întâmplat în Grecia, mă așteptam ca foștii pedeliști să spună răspicat că ei, așa cum erau, cu nimic diferiți de pesediști sau de pe­ne­liști, cu toate păcatele lor, au avut cu­rajul de a lua măsurile care au salvat Ro­mâ­nia de o asemenea nenorocire. Că pro­paganda extrem de eficientă a PSD a distrus credibilitatea unui partid care - repet, cu toate viciile lui - a avut curajul să facă ce trebuia, asta este de reamintit acum, când d-l Iohannis este pe cale să pățească aproape același lucru. Dar, as­cunși sub fustele d-nei Alina Gorghiu, pedeliștii n-au zis nici „pâs“. Mi se pare ciudat să fii un politician căruia istoria îi dă dreptate și să nu ai măcar curajul de a o spune. Dar adevărul este că PDL, sub luminoasa conducere a d-lui Blaga, s-a desființat. Acum, sunt toți peneliști. Eu înțeleg ce vrea să spună V.V. Ponta când acuză PNL că e PDL. Face un joc per­dant de imagine, dovedind a mia oa­ră că n-a învățat nimic din campania elec­torală în care a jucat până la dis­pe­rare cartea anti-Băsescu și a pierdut la­mentabil. Dar adevărul este că nu PDL a înghițit PNL, ci PNL înghițit PDL. Nu PNL s-a pedelizat, ci PDL s-a penelizat. Așa se face că avem, acum, această slă­bi­ciune politică în partidul d-lui Iohannis.

Pe de altă parte, vechii peneliști trăiesc, în continuare, cu USL în suflet. În mod natural, liderii PNL din anii 2008-2012, care sunt și lideri ai PNL acum (căci, în afară de plecarea d-lui Antonescu și ve­nirea d-nei Gorghiu, nimic nu s-a schi­m­bat, de fapt, în fruntea PNL), se simțeau apropiați de PSD, le plăcea cu PSD, or­ga­nizau împreună acțiuni politice de care erau foarte încântați. Conjunctura i-a împins în altă direcție, dar sufletul lor a rămas cu socialiștii de tip Ponta, de care îi leagă amintirile unui trecut glorios.

Greșeala pe care o face PNL este că a rămas un partid rudimentar în gândire. Mediocru condus fiind, PNL crede în teoria valurilor electorale. La alegeri, spu­ne această teorie, se ridică câte un val - fatalitate! Dacă valul e cu tine, poți să fii prost ca noaptea și hoț ca Ponta, câș­tigi. Dacă valul e împotriva ta, poți să fii briliant și cinstit ca Isus Cristos, pierzi. De aceea, PNL e un partid to­ro­pit, care se întâlnește în ședințe sterile și nu face altceva decât să spere că îi ia valul cel bun, și nu valul cel potrivnic. Codul Fiscal, se tem ei, poate fi seismul care va genera, în 2016, valul tsunami îm­potriva lor. De aceea, PNL stă la cu­tie, în propria-i mediocritate, și nu are nici măcar minimul curaj de a suplini lipsa de capacitate comunicațională a președintelui Iohannis, culmea!, când acesta are dreptate.