De același autor
In vreme ce capitale balcanice precum Atena, Istanbul sau chiar Sofia erau ocupate de 1 mai de manifestanţii anti-austeritate, bucureştenii au lăsat oraşul de izbelişte, pornind ȋn bejenie ca pe vremea războaielor ruso-turce: orăşenii prin sate şi sătenii prin pustii, vorba cronicarului. Se vede treaba că nimic nu-i mai contrarevoluţionar decât o săptămână de vacanţă binecuvântată de guvern, suprapusă ȋn sfârşit pe o prognoză cu soare.
Geaba se zbate pe forumuri intelighenţia progresistă: propagandiştii, trend-setterii şi toţi cei care trebuiau să fie văzuţi s-au refugiat la Mamaia; ceilalţi ȋn Deltă, la casele lor de vacanţă din munţi sau alte destinaţii cool; ȋn vreme ce precariatul – cum am fost instruiţi să-i spunem fostei clase muncitoare, după tendinţi de gândire noauă venite din Franţa – căzu pradă pachetelor all-inclusive ȋn Bulgaria, acest adevărat opiu pentru popor (hotel cu piscină ȋncălzită pentru copii, masă specială de Paşti şi tur la mânăstiri pitoreşti scobite ȋn stâncă).
In ritmul ăsta ajungi să simpatizezi cu tandemul Mazăre–Inaltpreasfinţitul Teodosie Tomitanul, care se luptă să echilibreze deficitul de cont curent, fiecare cu armele sale: primul cu gondole şi carnavaluri vag erotice; celălalt cu slujbe stroboscopice de Inviere pe plajă, ȋn genul Jean-Michel Jarre, devenite deja cutumă. Lumina adusă par avion de la Ierusalim e trimisă ȋndărăt către cer ȋn sute de lampioane chinezeşti, urmând o frumoasă tradiţie străbună, ortodoxă.
Bătălia cu caracatiţa imparialistă, acaparatoare a turismului bulgar e dură şi are nevoie de patrioţi adevăraţi, aşa ca Mazăre, care să promoveze la export brandul Mystical on the Beach – chiar, n-ar fi bine să ȋnregistrăm noi repede la UE formula asta de cocktail, până nu ne-o fură ştiţi voi cine? – iar nu trădători ai datinilor ca deputatul Cernea, care nu pricepe sinergiile şi strategiile win-win stat-biserică. Nu pe el o să-l vedem zugrăvit ȋn pronaos ȋn galeria de ctitori ai viitoarei Catedrale a Mântuirii Dunării&Deltei, ci pe primarul gigolo, ȋn armură de centurion roman (nici nu-i greu, a pozat deja), chiar dacă asta era de regulă vestimentaţia persecutorilor, nu a mărturisitorilor dreptei credinţe. Sau costumat in Antoniu si Cleopatra, simultan.
Deci cu revoluţia proletară amânată ȋn România din motive de concediu de odihnă, care e sacru şi intangibil ca al 14-lea salariu ȋn ţările mediteraneene, ştirile cele importante nu puteau veni decât din afară. Veni, e un fel de-a spune: cu 33% personal rămas la bază, şi ăla blazat, TV-urile româneşti ne-au servit la final de săptămâna o adevărată noapte a minţii, mai mult decât oricând altădată. Ca atare, s-au pierdut ȋn ceaţă subiecte europene cu adevărat relevante.
In primul rând, Comisia UE a revizuit ȋn scădere prognoza de creştere a Uniunii, trecând pe negativ (-0.1%). Adio, iluzii despre sfârşitul crizei. In al doilea rând dreapta xenofobă şi anti-UE a cules un sfert din voturi ȋn alegerile locale din Marea Britanie, deci şi mai mulţi gură cască decât până acum ȋşi vor ţine respiraţia fetidă sorbind cuvintele liderului UKIP, Nigel Farage, pe moment doar euro-parlamentar şi, ce e drept, orator talentat. Şi mai mult decât ȋn trecut, veţi vedea tot felul de cripto-marxişti, naţionalişti sau pescuitori ȋn ape tulburi români (ȋnsă nu doar) citându-i cu satisfacţie calambururile anti-europene, fără să observe paradoxul că dacă oamenii ăştia urăsc ceva, e chiar clasa muncitoare a nespălaţilor de est-europeni, pe care vor să-i ţină la graniţă. Dar fiindcă e anti-UE, victoria Vadimului britanic va fi prezentată jubilator ca un triumf al democraţiei ȋmpotriva “Inaltei Porţi” de la Bruxelles.
In al treilea rând, se ascute pe continent (falsa) dispută creştere versus austeritate, adică una franco-germană prin interpuşi, o dată cu deruta stângii franceze şi scăderea ȋn sondaje a preşedintelui Hollande: a ajuns la 19%, pe locul trei, după ȋnvinsul de anul trecut Sarkozy şi Marine Le Pen. Chiar ȋn această perioadă, după decenii de stagnare, noul premier japonez Shinzo Abe a dat drumul la tiparniţa de bani pentru a ȋncuraja consumul, ȋntr-o ȋncercare disperată de a mişca economia din loc. Nu e clar dacă Japonia va reuşi să se relanseze astfel, cu o strategie “Abenomics” diametral opusă celei impuse de Germania, Europei, dar tocmai de aceea elita stângii europene stă cu sufletul la gură ca să vadă ce se ȋntâmplă şi dacă va căpăta ur argument ȋn plus ȋn disputa retorică tot mai ȋncinsă cu dna Merkel.
Nu şi cea română totuşi, care face schi nautic pe Siutghiol, ȋn vreme ce hoi polloi se ȋnsoresc ȋn paradisul bulgar.
Articol publicat si pe site-ul contributors.ro.
