Cum şi-a tras Dragnea drumuri naţionale şi a cedat portul Galaţi către Liga lui Mitică

Pe fondul şi al altor prostii comise din incompetenţă de guvern anul acesta, e pe cale să apară cea mai mare confuzie administrativă pe care a trăit-o recent statul român, a cărei amploare nu se vede pe de-a-ntregul numai din cauză că aparatul PR al USL şi idioţii utili din kommentariat încă prestează bine, acoperind totul cu teme false.

Portul maritim-fluvial Galaţi, nod inter­mo­dal şi singurul port european care are conexiuni cu rutier, cale ferată pe stil european şi pe stil rusesc, unul din care se poate transporta ieftin marfă în şi din­spre Constanţa, va aparţine de aici înainte Primăriei Galaţi. Aşa reiese din proiectul de lege a descentralizării propusă de Mi­nis­terul Dezvoltării; o puteţi citi cu toţii pe website. Ce experienţă managerială are primăria în a opera asemenea active co­merciale complexe şi cui va folosi această măsură, în afară de primarul-vedetă Ma­rius Stan, om de bază în liga de fotbal a lui Mitică, prieten cu galacticii Meme & Gigi, nu se ştie.

Nu-i doar Galaţiul: într-un şuvoi de ta­bele-anexă cu, literalmente, sute de baze sportive, cinema-uri şi grădini de vară, 28 de porturi dunărene trec cu căţel şi purcel în patrimoniul consiliilor locale unde se află; unele sunt consilii comunale. Bun, căţelul şi purcelul se descentralizează, dar nu şi integral obligaţia de a finanţa ope­rarea porturilor, unde guvernul dă în con­tinuare bani, după criterii încă neclare. Cu alte cuvinte, se creează din nou, după obicei, acele splendide zone gri în care func­ţionează arbitrar pixul autorităţii: cine-i cu noi primeşte, cine nu, nu.

Dar ce veselie va fi, cu terenurile şi spaţiile oarecum excedentare pe care Compania Naţională Administraţia Porturilor Du­nării Fluviale şi surata ei, a Du­nării Maritime, le gestionau până acum – e drept, prost. Ce se vor mai um­ple fa­le­zele Dunării de PUZ-uri, autorizări de vi­loace şi/sau dezmembrări auto sau con­ce­sionări fără licitaţie către primii grâ­nari ai ţării, că tot au trecut avizările de me­diu şi diverse alte inspecţii la aleşii lo­cali, prin acelaşi proiect de lege! Că, între timp, o parte din porturi vor fi pe minus financiar (nu văd primăria comunei Socol eficien­ti­zând portul Baziaş sau primăria Ce­tate por­tul omonim, nici măcar cu apor­tul de ex­pertiză al moşierului local Mircea Di­nes­cu); că se duce de râpă orice po­si­bi­litate de a avea un plan de dezvoltare a tran­spor­tului pe apă integrat strategiei Du­nării, mă­­car de anvergură regională; că va fi mai complicat ca navele utilitare de la Se­verin să dragheze în portul Orşova, în aria lor tehnică de deservire, fiind ne­ce­sare de acu­m negocieri şi decontări – pre­supun că toate astea nu contează, sunt de­talii. Im­portant era să ne simţim bine, ca băieţii.

Exemplul cu porturile dunărene e doar unul din puzderia de lu­cruri bulibăşite în proiectul de le­ge. Care are şi părţi bune, sau măcar un obiectiv iniţial corect, făcut însă praf în aplicarea practică, după obiceiul casei. Ca unul care a susţinut me­reu descentralizarea, uneori chiar în dis­pute 1-1 cu Dragnea însuşi, pe când el era şef de judeţ, ar fi aiurea să spun acum că totul e o prostie 100%. În februarie, când guvernul a adoptat celebrul Memorandum cu regionalizarea, puţină lume a observat că acesta avea două puncte: a) înfiinţarea de regiuni; b) atribuţii suplimentare pen­tru nivelele deja existente.

Ambele erau legitime, dar primul a fost mai sexy şi a ocupat spaţiul de discuţie, s-au pornit caravane de dezbateri prin ţa­ră, cu vice-premierul în frunte, s-au fă­cut emisiuni TV etc. Ni s-a spus, corect, că ju­deţele româneşti sunt prea mici pentru co­ordonarea dezvoltării într-o zonă (UE) fă­ră graniţe interne, în care lucrurile sunt privite cel puţin la scară regională; iar în afara UE, sub presiunea globalizării, la sca­ră şi mai înaltă. Trendul european acesta este: se fac fuziuni la nivelul echivalent ju­deţelor (Italia, Franţa, Finlanda, Suedia) sau se desfiinţează nivelul cu totul (Gre­cia), întărindu-se în schimb regiunile; ni­meni nu face invers, ca noi.

Or, după ce am fost bătuţi la cap cu acea­s­tă pledoarie în prima jumătate a anului, când regionalizarea s-a împotmolit din mo­tivele cunoscute (Constituţia), guver­nul s-a sucit complet şi pune în practică exact opusul a ceea ce a susţinut până în iunie: întăreşte consiliile judeţene. După ce a pledat că ele sunt prea mărunte pen­tru atribuţiile de coordonare, fiind nevoie de regiuni, acum fix la judeţe se cedează de­concentratele cu funcţii importante de coordonare a reţelei de prestări servicii şco­lare, medicale etc. Din neatenţie şi re­flex (de înţeles) de a lovi în primul rând în ministerele PNL, era cât pe-aci să se spar­gă pe judeţe şi Agenţia Naţională pen­tru Plăţi şi Inspecţie Socială, construită re­cent cu ajutorul UE şi al Băncii Mon­di­ale, o instituţie care chiar merge, a pus or­dine în sistem şi n-avea nicio raţiune de a fi descentralizată. Au renunţat la idee du­pă discuţii politice, nu tehnice.

Altminteri, s-au nimerit sub pixul lui Drag­nea o grămadă de active şi prestatori de servicii care e normal să fie la nivel lo­cal sau judeţean, precum cluburile spor­tive şi săli de cinema; e absurd să ai zeci de grădini de vară administrate de mi­nistere centrale. Cuvântul cheie este însă „s-au nimerit“, într-un iureş de a trans­fera judeţelor tot ce se poate – are, n-are rost – înainte de anul electoral 2014. Pe fondul şi al altor prostii comise din in­com­petenţă de guvern anul acesta, e pe cale să apară cea mai mare confuzie ad­mi­nis­trativă pe care a trăit-o recent statul ro­mân, a cărei amploare nu se vede pe de-a-ntregul numai din cauză că aparatul PR al USL şi idioţii utili din kommentariat încă prestează bine, acoperind totul cu te­me false.

Să mai luăm doar exemplul drumurilor, unde brambureala e maximă. Anul trecut s-a decupat din CNADNR partea de au­tostrăzi ca să fie dată lui Şova (fără efecte notabile, evident, dar nici nu era ăsta sco­pul). În loc ca ministerul să finalizeze nai­bii Masterplanul cu termen februarie 2014, ca să putem lua bani de la UE, acum se mai taie o bucată de la d-na Mănescu (că e PNL, vorba aia), anume nişte dru­muri naţionale neprecizate, ce se vor da consiliilor judeţene, pentru a fi prinse la fi­nanţare în Programul Operaţional Re­gional (POR, adică sub d-l Dragnea). Cu alte cuvinte, infrastructura rutieră na­ţio­nală, de bine ce era condusă până în 2012 cu o mână moartă, se împarte acum la trei mâini moarte (Şova, Mănescu, Dra­gnea).

La fel se aude şi despre calea ferată, unde proiectele s-au mişcat şi mai prost decât la drumuri: d-l Dragnea vrea o bucată de CFR ca s-o bage tot în porţia lui, în POR. Aşa că Transporturile s-au enervat, au zis că-şi bagă picioarele în programarea UE, să se ocupe de ea cine o vrea, dacă tot în­tind atâţia dulăi de ciolan. Ca atare, a că­zut pleaşca în braţele lui Teodorovici, la Fonduri UE, să contracteze el repede nişte consultanţi externi care să scrie OP Tran­sporturi până în decembrie (?!). Un ase­menea haos ca sub guvernul Impecabilului este fără precedent în epoca post-mi­ne­riade.

Şi pentru că orice operă de largă an­vergură epică, cum e proiectul de des­cen­tralizare, are un punct de tensiune în care se adună firele naraţiunii, acesta se gă­seşte, într-o prezentare oarecum modestă faţă de potenţialul său nuclear, în Art. 1 de la Titlul XI: „sumele alocate pentru fie­care județ, potrivit alin. (1)... se re­par­tizează pe unități administrativ-teri­to­riale prin hotărârea consiliului județean, adoptată după consultarea primarilor“. Vag, neprecizat, ca să nu se ştie dacă se aplică la toate noile atribuţii sau doar la unele (că o parte aveau reguli de alocare), sau în general la tot ce este transfer către autorităţi locale.

Aceasta e viziunea marca Drag­nea, formula magică pe care toţi consultanţii în des­cen­tra­lizare o ştiu şi cu care se luptă ca Sisifii de două decenii, mo­delul India profundă: nu criterii, nu jus­tificări cu motivaţie obiectivă, ci „ma­ha­rajahul judeţean împarte sumele în în­ţe­lepciunea sa, după consultarea supuşilor“. Te baţi s-o scoţi din Legea finanţelor lo­cale şi s-o înlocuieşti cu criterii tehnice de alocare, apare la anul în Legea bu­ge­tu­lui; faci scandal şi o omori acolo, ţi-o ba­gă apoi în legea stropirii pomilor; te pui cu vermorelul pe ea, se întoarce agăţată de vreo ordonanţă de reparat poduri. Proas­ta guvernare e greu de ucis, ca fi­lo­xera, că stă ascunsă în rădăcina ignoranţei celor mulţi şi ipocriziei celor puţini.

* Sorin Ioniţă este analist de politici publice ExpertForum (EFOR). Varianta integrală a textului poate fi cititî pe expertforum.ro.