De același autor
Un stat semi-militarizat din estul continentului, naţionalist şi iredentist, pornit pe revendicarea de teritorii “istorice” care, într-un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat, a fost “leagănul neamului”; stat a cărui politică internă are o faţadă democratică, dar în fapt este brutală şi coruptă; stat care organizează subteran, dar cu sprijinul vizibil al serviciilor de informaţii ale armatei, reţele teroriste de aşa-zişi civili ce operează pe teritoriul ţărilor vecine, reţele înarmate prin contrabandă la care vameşii proprii sunt instruiţi să închidă ochii; stat care se declară preocupat de soarta etnicilor săi de peste graniţe, dar tratează nu doar minorităţile proprii, dar chiar pe cetăţenii majoritari cu o violenţă remarcabilă; stat care, în fine, deţine organe publice de presă ce dau tonul unei propagande furibunde, uluitoare ca volum şi tupeu în răsturnarea adevărului în opusul său, cu care încearcă să acopere sau să justifice toate cele de mai sus.
Vi se pare cunoscut? Ei bine, nu e ce credeţi, ci o poveste mai veche: Serbia, fix acum o sută de ani, la vremea când organiza prin interpuşi “civili bosniaci” atentatul de la Sarajevo, în iunie 1914, cel care a dus la izbucnirea primului război mondial. E de sperat că între timp s-a învăţat ceva din lecţiile acelui război complet inutil, deşi unii, precum preşedintele Putin, fac tot ce depinde de ei ca istoria să se repete. Lui i s-a părut o idee genială să organizeze o zonă de “interdicţie aeriană” în estul Ucrainei, care să împiedice guvernul de la Kiev să preia controlul teritoriului, uzând de trupe neregulate conduse de ofiţeri acoperiţi, pentru a asigura valoroasa “posibilitate de a nega implicarea”, cum se cheamă treaba asta în limbajul strategic al noii concepţii a războiului neliniar, promovată de consilierii de la Kremlin.
Numai că treaba asta i s-a spart oribil în faţă când – după cum se conturează tot mai probabil la ora la care scriu – un grup de mercenari cazaci sau ceceni, dotaţi de Rusia cu rachete sol-aer de mare putere, dar nu şi cu toate sistemele de comunicare anexe sistemului, s-au entuziasmat tot mai tare de cât de bine le merge jucăria şi ce succes au avut în ultimele săptămâni doborând avioanele armatei ucrainiene, până când au lovit din greşeală aeronava civilă malaeziană. Dacă toate astea se confirmă, schimbarea în politica internaţională va fi majoră, cu Rusia aruncată mintenaş în rolul de paria şi stat sponsor al terorismului, cu tot petrolul şi gazul ei cu care spera să ţină UE prizonieră. Nici nu ne putem imagina pe de-a-ntregul ce va urma.
Un lucru totuşi se vede de pe acum: escaladarea propagandei va fi viguroasă, pentru că nu mai e de joacă: cu Kremlinul încolţit pe bune, toţi agenţii ei de influenţă pe glob vor fi activaţi într-o bătălie pe viaţă şi pe moarte cu tot felul de diversiuni în toate direcţiile. Deja Putin a dat tonul, spunându-i apăsat lui Obama că doar Ucraina este responsabilă de catastrofa produsă pe teritoriul ei – deşi în cazul acesta are de explicat micul paradox că separatiştii, care controlează zona unde a căzut avionul, au trimis o cutie neagră la Moscova. Următoarea linie de apărare, ce va fi preluată azi mâine de răspândaci, o să vedeţi, sună cam aşa: Ucraina e 100% vinovată că nu a închis complet traficul aerian. Cum ar veni, cetăţenii rusofoni care demonstrează paşnic contra regimului nazist de la Kiev sunt în dreptul lor să împuşte avioane la 10 km altitudine (cu ce?), că aşa e în toate democraţiile din lume; şi e vina acestui regim că nu a golit şi îngrădit locul în orice direcţie ar fi dorit aceştia să tragă cu armament greu (pe care, de fapt, neagă că l-ar avea).
Râdeţi? Mai bine daţi seara asta TV-ul pe vuvuzele şi ascultaţi duzina aia de comentatori cu privire alunecoasă pe care o ştiţi, unii cu epoleţi pe haină sau pe sub ea, să vedeţi dacă nu asta o sa zică. Putin este ca “Jucătorul” lui Dostoievsky: cu spatele la zid şi foarte puţin de pierdut de aici înainte, aşa că un ultim pariu mare nu mai contează, îşi poate permite să rişte tot. Şi se pare că a pus miza pe 13 de negru.
Sorin Ioniţă este analist de politici publice ExpertForum (EFOR)
