De același autor
„Libertatea presei” în România şi-a alterat conţinutul în ultimii ani, devenind de fapt opusul său. S-a ajuns ca Voiculescu şi ai lui să folosească argumente de acest tip ca să dea în cap UE, Comisiei de la Veneţia, lui Macovei sau Reding şi de fapt oricui murmură cât de cât public împotriva agendei lor anti-stat de drept, anti-modernizare şi anti-UE.
Atâta vreme cât victimele agresiunii sunt oficiali guvernamentali, români sau străini, treaba e măcar acoperită formal: presa critică statul şi are voie să greşească, cu bună intenţie. Reaua intenţie fiind ca frumuseţea: o recunoaştem imediat când o vedem, dar e greu de încadrat cu criterii şi reguli.
Însă când ţinta kompromatelor ajung magistraţii, doar pentru că judecă onest şefi de partide şi de presă, sau cetăţeni obişnuiţi care îşi dau cu părerea despre ce văd, atunci exercitarea dreptului la opinie, în formă organizată şi după plan, începe să semene cu o ofensivă a cămăşilor brune. E greu să le acorzi prezumţia de bună credinţă.
Vezi isterizarea unora după ce ultimul raport MCV a făcut referire la presa manipulată ca factor de abuz contra Justiţiei. Sau discuţiile de-a surda purtate zilele astea, pricinuite de lansarea raportului FreeEx: dacă sunt sau nu redacţiile infiltrate cu agenţi SRI, vai de mine ce surpriză, hai să dăm o lege să se interzică, etc. Or fi infiltrate, iar cei care dezbat subiectul par mult mai bine informaţi decât mine, să zic aşa.
Dar măi băieţi, voi sunteţi duşi cu capul? O fi fost asta o problemă în anii ’90, sau sub Adrian Năstase, când încă exista presă masiv, mare parte era contra guvernului, iar acesta voia s-o încalece şi să-i închidă gura. Dar nu vedeţi că acum lucrurile s-au sucit total? Azi, cu presa română anihilată de combinaţia letală criză economică plus internet, iar aia puţină rămasă achiziţionată şi patronată transparent de securişti (vă mai amintiţi cum se chinuia Vîntu să-şi escamoteze activele media cu ani în urmă? ei, ce vremuri…), cui îi mai trebuie s-o infiltreze? Când chiar acţionarii declaraţi sunt cunoscuţi ca fiind în/din servicii? Ca să afle, ce? Nu-s toate manipulările vizibile pe ecran? Nu cumva isteria anti-infiltrare şi anti-ascultare e doar o luptă X contra Y (servicii publice sau private, după caz) în care noi suntem luaţi de fraieri cu principiile? Sau, mai grav, o încercare de a dobândi pentru vârfuri selecte ale breslei, ce dublează în politică şi business, vechea imunitate contra anchetelor, fără nimic de a face cu activitatea jurnalistică?
Când grosul presei nu mai dezvăluie nimic, ci se dă peste cap ca să-i apere pe corupţii de top de fărâma de justiţie independentă apărută, beleşte judecători şi procurori sau pe oricine se opune caracatiţei, „libertatea presei” nu e doar o etichetă folosită şmechereşte, la deruta partenerilor străini naivi, care nu au habar carei treaba pe aici, imaginându-şi că linia de bătaie e cea tradiţională: un stat autoritar ce încearcă să subjuge conştiinţele pure ale jurnalismului? Ce avem nu doar e ziaristicăc-iomag, utilizată pentru a reduce la tăcere pe oricine obiectează faţă de propaganda dominantă?
Eu spun ce se vede, nu că am soluţii sau că ar trebui înăsprit regimul faţă de presă în România: re-criminalizarea insultei şi calomniei descurajează doar pe cei independenţi, nu pe înregimentaţii care lucrează pe agenda trasată de la nivel înalt. Presa de ştiri trebuie să clămpăne liber, chiar condusă de securişti vechi şi noi, că tot e un model comercial pe moarte. Cu balcanizarea actuală a sectorului, pare că investigaţia sau comentariul de substanţă nu vor supravieţui decât în reţele de freelanceri sau eventual organizat ca non-profit.
Dar şi lumea trebuie să fie liberă să obiecteze şi să demaşte ipocriziile cosmice, că prea s-a pornit inundaţia cu lacrimi de crocodil în rapoarte internaţionale, în apărarea „libertăţii de exprimare” atent dirijată, ce face din alb, negru; din condamnatul Năstase, erou al maselor; şi din ornitorinc, trotinetă.
Articol publicat de Evenimentul zilei
