De același autor
Nu cred că dl. Neamţu, tânărul co-lider al ARD, e extremist, doar că de la o vârstă încolo se cer în viaţă nuanţe pe care el le-a ignorat când cu celebrele versuri de pe scenă. Iar teribilismul, atât la el cât şi la acuzatorii săi, poate scăpa de sub control.
Da, poezia lui Gyr „Ridică-te…” e tulburătoare şi nu trebuie interzisă în şcoli sau manuale, ci pusă în context potrivit. La fel şi scrierile problematice ale lui Arghezi, Sadoveanu, Eliade sau altor colaboraţionişti cu dictaturile. Numai că manifestaţiile politice nu-s workshopuri de istoria literaturii sub totalitarism, deci nu insistaţi aiurea cu estetica pură. De ce a ales dl. Neamţu să vorbească la lansarea candidaţilor ARD de oprimarea ţărănimii în anii ’50, şi anume în felul acela, nu mi-e clar.
De fapt, asta i-aş reproşa: nu vreun legionarism de debara, ci inadecvarea. Strigătul lui Radu Gyr şi revolta sa aveau o miză existenţială în anii ‘50, sub totalitarismul în fază acută. Chiar şi mai târziu, vă daţi seama ce cutremur şi act de curaj civic ar fi fost să spui poezia în public, aşa, prin 1985 şi cât de aiurea să fii acuzat de extremism pentru asta? Mai stau însă lucrurile la fel azi, în România 2012? Putem relativiza până acolo încât să invocăm sacrificiul ultim întru salvarea sufletului în campania asta electorală? Să cerem patetic norodului să sară cu pieptul pe mitraliere, cu sângele neamului curs prin şanţuri? E ameninţarea aceeaşi, se justifică mijloacele? Nu-i jignim pe martirii reali din deceniul teribil? Nu simţiţi, dle Neamţu, că e ceva ricăventurianism în chestia asta, exact genul practicat de duetul Ponta- Crin până la saţietate de curând, scandând aiurea-n tramvai contra regimul totalitar Băsescu şi dându-se persecutaţi ca opoziţia din Belarus, cu liota de ţuţeri propagandişti după ei?
Vă înţeleg frustrarea stârnită de dublul tratament din Occident, unde aţi studiat. Acolo eşti pe bună dreptate ostracizat ca nostalgic al fascismului, dar eşti considerat tip cool dacă ai nostalgii comuniste (mai ales în versiune Mao sau Cuba libre). Dar ce să facem, asta e problema lor şi n-o s-o rezolvaţi dv de la Bucureşti cu bravade juvenile pe invers. Vă înţeleg şi frustrarea că discursul apocaliptic-caragialesc al lui Ponta- Crin din prima parte a anului le-a adus voturi şi o curte de idioţii utili, echidistanţi: dobermani cu Boc şi pudeli politicoşi în coşuleţ cu demagogia şi gafele USL. Insă credeţi că a mai rămas în România vreun votant ipocrit, isteric sau pur şi simplu deranjat la mansardă, care nu-i deja înrolat la Ponta, Crin, Vadim, Dan Diaconescu sau la TV-urile cu horoscoape mov, încât să-l atrageţi dv cu chemări la jacquerie mistică în izmene? Câştigaţi ceva păşind în aceeaşi logică a exagerării? Nu-i mai curând la centrul spectrului o felie neacoperită, de oameni raţionali, întreprinzători şi întregi la cap, în sectorul privat dar şi cel public (deci nu mai înjuraţi la grămadă statul, că există bugetari mai profesionişti şi utili social decât vă imaginaţi), dezamăgiţi din motive întemeiate atât de PDL cât şi de PNL? Ei aşteaptă nu fantomatice reduceri de impozite de la lideri necredibili, ci un discurs ponderat şi informat, al unora care arată, vorbesc şi se mişcă asemenea lor.
Care-i miza azi, să ne batem pentru Libertate cu Fiara, sau să construim nişte instituţii care să funcţioneze, naibii, rezonabil? Deci dacă tot nu ne paşte vreo cooperativizare cu NKVD-ul în 2013, nu era mai bine să ne spuneţi ce veţi face dv ca deputat: un efort către acest electorat rămas orfan de partid? Sau polemici autiste pe bloguri cu palizii discipoli locali ai lui Zizek şi Chomsky, ca şi când de asta ar ţine succesul reformelor în România?
