De același autor
Dar sunt profund dezamăgitoare declaraţiile din Washington şi marile capitale europene, unde jocul trebuie jucat diferit. Pentru că nu-i clar unde se află acum democraţia şi constituţionalismul în Republica Turcă şi pe cine anume trebuie să sprijinim pe termen lung ca ele să fie garantate. Asta, desigur, dacă nu echivalăm democraţia cu plebiscitarismul autocraţilor.
Pe scurt, da, trebuie respinsă soluţia puciului militar, care nu duce nicăieri. Dar în al doilea paragraf era de aşteptat ca Obama şi dna Merkel să vorbească apăsat de secularism, democraţie profundă şi echilibrul puterilor, garantarea libertăţii de opinie şi independenţa justiţiei.
De asemenea, dna Mogherini poate zicea ceva de combaterea corupţiei la nivel înalt, după ce, într-un episod grotesc, Bilal Erdogan, fiul lui preşedintelui, a fugit din Italia cu un paşaport saudit fals, fiind suspect de spălare de bani. Camarila din jurul lui Erdogan e o bolgie de clientelism, fără legătură cu islamul sau anti-islamul.
Cel mai grav, prostiile şi megalomania accelerată a lui Erdogan ameninţă să ducă de râpă republica lui Ataturk, destabilizând estul ţării şi escaladând tensiunea cu minorităţile, în principal cea kurdă, ce nu mai poate fi reprimată ca în epoca pre-internet. De fapt asta e marea spaimă a tuturor şi, probabil, declanşatorul puciului militar: omul e vizibil în pierdere de discernământ şi devine o ameninţare la integritatea ţării, doar câţiva ani înainte de împlinirea centenarului republicii seculare. Şi, implicit, o ameninţare la stabilitatea NATO în regiune.
Cum s-a intamplat data trecuta
“După eşecul puciului e nevoie de un leadership înţelept şi moderat, care să vindece fracturile sociale”, m-aş fi aşteptat să spună europenii. Sau poate chiar dl Cioloş. Că de la Ponta n-ai ce să aştepţi decât bucurie juvenilă de cocoşel iresponsabil, plin de admiraţie faţă de falangele de activişti dogărei ai partidului AK, care ies în stradă să apere puterea care se alege democratic şi apoi calcă în picioare democraţia. Cum şi-a dorit şi el dar n-a avut parte, în lupta cu Soros, ONG-urile subversive, presa băsistă şi masoneria globală. (Iar aici aveti pe cretinul absolut Piedone, care echivaleaza puciul militar cu protestele post-Colectiv).
Dar asemenea apeluri au lipsit: liderii europeni au livrat doar nişte limbă de lemn care-i ajută pe turcii cu adevărat democraţi şi liberali, asemenea nouă, reprimaţi de Erdogan, fix cât ne-ar fi ajutat pe noi apelurile la ordinea constituţională când a trebuit să-l dăm jos pe Ceaşcă. Au sunat cel puţin autist, dacă nu de-a dreptul ipocrit.
Ca atare, nici o mirare să vedem la Istanbul ascensiuni pe noi culmi de paranoia levantină: premierul turc dă vina pentru puci pe reţeaua de islamişti moderaţi a lui Fetullah Gulen, un cleric conservator dar non-violent refugiat în Philadephia, un soi de obsesie-Soros a lui Erdogan, şi ca atare declară război Statelor Unite care îl adăpostesc. De cealaltă parte, Turcia seculară, ştiind ce-i poate pielea lui Erdogan, suspectează un auto-puci organizat chiar de preşedinte pentru a intensifica represiunea.
Foarte probabil, a fost doar o încercare nereuşită şi cam necoordonată a unei părţi din elita militară de a aplica strategia lui Abdel Fattah al-Sisi, generalul care a dat Fraţii Musulmani la o parte şi a luat puterea în Egipt. O încercare pe care mulţi analişti o vedeau venind de ceva vreme, ca si in Egipt, dată fiind deteriorarea situaţiei din ţară.
Iar dacă e aşa, asta ne arată de ce nu-i vreo fericire că puciul a eşuat, cum n-ar fi fost nici dacă reuşea. Din păcate Turcia, o speranţă odinioară, a regresat în situaţia de a avea de ales doar între două rele, cu fracţiunea ei de societate decentă, cosmopolită şi europeană prinsă la mijloc, în malaxor.
De dragul acestor oameni, adevărul trebuie spus cu orice preţ, la Washington şi la Berlin. Si atacate fontal si deschis dileme precum:
- feminism si islam http://ionitas.ro/feminismul-dilema-islamica
- terorism si islam http://ionitas.ro/coran-tiermondism
.png)
