Se prosteşte lumea? Cazul Andrei Năstase

Sorin Ionita 19.03.2013

De același autor

Să nu le dăm prea tare în cap tinerilor Năstase, sau celor ca ei, că merg şi bieţii copii cu trendul: cum i-am crescut aşa îi avem.

Băi, dacă reţin eu bine, băieţii ăştia ai lui Adrian Năstase au absolvit un colegiu na­ţional de elită din Bucureşti şi au oarece aspiraţii universitare. Mă tot întreb atunci cum se face că pot să co­mită asemenea peltea de zme­ură sentimentală (şi vag agramată), precum cea postată de fiul cel mare, Andrei, şi mintenaş pre­luată de TVR ca ştire (un scandal în sine, gestul, dar trecem peste asta). Păi da­că într-un real moment de cumpănă al vieţii, când vrei să fii emoţional şi con­vingător, tot ce poţi să livrezi e proză de gospodină care a absolvit liceul tehnologic Buftea, iar singura referinţă literară me­nită să rupă inima târgului e un kitsch de Adrian Păunescu, şi ăla citat greşit, atunci nu-i semn mai bun că într-adevăr şcoala noastră s-a dus de râpă. Hai, nu cer dis­cursul funerar al lui Marc Antony (nu cân­tăreţul, săriţi peste primul hit pe Google şi mergeţi direct la al doilea), dar măcar ceva valabil în interiorul centurii oco­li­toare a Bucureştiului nu s-ar putea?

Sau poate simptomul e mai general, iar explicaţia o fi alta? Mare vâlvă a produs acum câţiva ani profesorul Crabtree de la Stanford, un cunoscut biolog al evoluţiei, când a argumentat într-un articol din Trends in Genetics că viaţa modernă îi fa­ce pe oameni mai proşti – realmente, in­telectual şi emoţional. Zice el că vârful de potenţial l-am atins cam pe la anul 4000 î.H., când încă eram în ma­joritate vâ­nători-culegători, dar după aceea seden­ta­ri­zarea şi mun­ca de tip agri­col au în­cu­rajat mutaţii ge­netice ca­re ne-au tocit abi­lităţile. Nu ştiu cât or fi apu­cat să pres­teze cei doi Năstase ju­nior la ferma de la Cor­nu, dar se vede trea­ba că diver­sificarea pro­fe­sională a familiei în direcţia asta nu le-a făcut bine.

Dar parcă e vorba doar de ei? Deunăzi lua lumea la mişto pe bloguri şi reţele ma­nifestul cre­din­cioşilor ortodocşi vag fun­da­mentalişti – vă amintiţi, ăi de cereau să nu accepte lumea cardul de sănătate cu cip electronic, deoarece „veţi intra într-un joc din care nu veţi mai putea ie­şi“. Ei bine, nu trebuie să fii credincios radical ca să spui asta: câte cărţi scrise de atei nu-s de vânzare prin aeroporturi, la re­ducere, cu teorii conspiraţionale şi mai abi­tir, despre cum ne implantează gu­ver­nul global cipuri în creier?

Sau ce, ideea „folosiţi împotriva bolilor re­medii naturiste, şi nu medicamente chimice“ o auziţi doar de la bisericoşi sau, mai curând, de la diverşi guru-pop şi toa­te fătuţele ce defilează la TV-matinale, ca­re or fi absolvit şi ele de bine de rău vreun colegiu naţional, dar n-ar reuşi neam să prindă tâlcul zicalei „medicamentele sunt acele substanţe din natură pentru care s-a putut proba că dau rezultate; re­me­diile naturiste sunt celelalte“. Adică, e bi­ne să mănânci coajă de salcie albă, dar, da­că separi substanţa activă, o presezi ca o bombonică şi scrii pe ea aspirină, dău­nează la karma.

 

Obscurantismele sunt mai scuzabile atunci când vin din partea unor hipsteri la modă, vedete rock sau de la Steve Jobs, doar fi­indcă în loc să fie drapate în decor creştin sunt neotribale, şamanice, panteiste, „ener­getice“ etc.? Chiar vorbeam odată cu colegii de la EFOR să facem un sondaj printre intelectuali, lideri de opinie, ar­tişti, cântăreţi, diverşi vorbitori publici şi să-i întrebăm ce-şi imaginează ei că este de fapt energia (ca în expresii gen „ener­gii ascunse“; sau „radia în jur energii pozitive / negative“). Sau ce este radiaţia, ca în expresia „Nu mai cumpăraţi de la supermarketuri mâncăruri iradiate“ (ci­tat din manifestul protestatarilor).

Mă aştept la răspunsuri fascinante. Şi să nu începem cu dietele, că e jale: teritoriu predilect al superstiţiilor şi şamanismului modern. Sau cu horoscoapele omni­pre­zente în ziare şi emisiuni TV, despre care un ilustru academic de la o universitate privată mi-a recunoscut recent cu sin­ce­ritate: „evident că nu cred în ele…, dar am observat că, într-o oarecare măsură, se cam verifică, domnule“. Asta este, în­tr-un mediu public în care dezbaterea ar­gumentată a fost înlocuită cu un discurs de susţinere a cauzei din partea unei ce­lebrităţi mondene.

Deci să nu le dăm prea tare în cap ti­ne­rilor Năstase, sau celor ca ei, că merg şi bieţii copii cu trendul: cum i-am crescut aşa îi avem. Iar când instituţii ilustre pre­cum ICR taie banii de la arta cosmopolită şi decadentă pentru a finanţa festivalul popular de udat neveste, trendul e clar. Vânătorul-culegător din mine, atâta cât a rămas din el, se ia cu mâinile de cap. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22