De același autor
Să nu le dăm prea tare în cap tinerilor Năstase, sau celor ca ei, că merg şi bieţii copii cu trendul: cum i-am crescut aşa îi avem.
Băi, dacă reţin eu bine, băieţii ăştia ai lui Adrian Năstase au absolvit un colegiu naţional de elită din Bucureşti şi au oarece aspiraţii universitare. Mă tot întreb atunci cum se face că pot să comită asemenea peltea de zmeură sentimentală (şi vag agramată), precum cea postată de fiul cel mare, Andrei, şi mintenaş preluată de TVR ca ştire (un scandal în sine, gestul, dar trecem peste asta). Păi dacă într-un real moment de cumpănă al vieţii, când vrei să fii emoţional şi convingător, tot ce poţi să livrezi e proză de gospodină care a absolvit liceul tehnologic Buftea, iar singura referinţă literară menită să rupă inima târgului e un kitsch de Adrian Păunescu, şi ăla citat greşit, atunci nu-i semn mai bun că într-adevăr şcoala noastră s-a dus de râpă. Hai, nu cer discursul funerar al lui Marc Antony (nu cântăreţul, săriţi peste primul hit pe Google şi mergeţi direct la al doilea), dar măcar ceva valabil în interiorul centurii ocolitoare a Bucureştiului nu s-ar putea?
Sau poate simptomul e mai general, iar explicaţia o fi alta? Mare vâlvă a produs acum câţiva ani profesorul Crabtree de la Stanford, un cunoscut biolog al evoluţiei, când a argumentat într-un articol din Trends in Genetics că viaţa modernă îi face pe oameni mai proşti – realmente, intelectual şi emoţional. Zice el că vârful de potenţial l-am atins cam pe la anul 4000 î.H., când încă eram în majoritate vânători-culegători, dar după aceea sedentarizarea şi munca de tip agricol au încurajat mutaţii genetice care ne-au tocit abilităţile. Nu ştiu cât or fi apucat să presteze cei doi Năstase junior la ferma de la Cornu, dar se vede treaba că diversificarea profesională a familiei în direcţia asta nu le-a făcut bine.
Dar parcă e vorba doar de ei? Deunăzi lua lumea la mişto pe bloguri şi reţele manifestul credincioşilor ortodocşi vag fundamentalişti – vă amintiţi, ăi de cereau să nu accepte lumea cardul de sănătate cu cip electronic, deoarece „veţi intra într-un joc din care nu veţi mai putea ieşi“. Ei bine, nu trebuie să fii credincios radical ca să spui asta: câte cărţi scrise de atei nu-s de vânzare prin aeroporturi, la reducere, cu teorii conspiraţionale şi mai abitir, despre cum ne implantează guvernul global cipuri în creier?
Sau ce, ideea „folosiţi împotriva bolilor remedii naturiste, şi nu medicamente chimice“ o auziţi doar de la bisericoşi sau, mai curând, de la diverşi guru-pop şi toate fătuţele ce defilează la TV-matinale, care or fi absolvit şi ele de bine de rău vreun colegiu naţional, dar n-ar reuşi neam să prindă tâlcul zicalei „medicamentele sunt acele substanţe din natură pentru care s-a putut proba că dau rezultate; remediile naturiste sunt celelalte“. Adică, e bine să mănânci coajă de salcie albă, dar, dacă separi substanţa activă, o presezi ca o bombonică şi scrii pe ea aspirină, dăunează la karma.
Obscurantismele sunt mai scuzabile atunci când vin din partea unor hipsteri la modă, vedete rock sau de la Steve Jobs, doar fiindcă în loc să fie drapate în decor creştin sunt neotribale, şamanice, panteiste, „energetice“ etc.? Chiar vorbeam odată cu colegii de la EFOR să facem un sondaj printre intelectuali, lideri de opinie, artişti, cântăreţi, diverşi vorbitori publici şi să-i întrebăm ce-şi imaginează ei că este de fapt energia (ca în expresii gen „energii ascunse“; sau „radia în jur energii pozitive / negative“). Sau ce este radiaţia, ca în expresia „Nu mai cumpăraţi de la supermarketuri mâncăruri iradiate“ (citat din manifestul protestatarilor).
Mă aştept la răspunsuri fascinante. Şi să nu începem cu dietele, că e jale: teritoriu predilect al superstiţiilor şi şamanismului modern. Sau cu horoscoapele omniprezente în ziare şi emisiuni TV, despre care un ilustru academic de la o universitate privată mi-a recunoscut recent cu sinceritate: „evident că nu cred în ele…, dar am observat că, într-o oarecare măsură, se cam verifică, domnule“. Asta este, într-un mediu public în care dezbaterea argumentată a fost înlocuită cu un discurs de susţinere a cauzei din partea unei celebrităţi mondene.
Deci să nu le dăm prea tare în cap tinerilor Năstase, sau celor ca ei, că merg şi bieţii copii cu trendul: cum i-am crescut aşa îi avem. Iar când instituţii ilustre precum ICR taie banii de la arta cosmopolită şi decadentă pentru a finanţa festivalul popular de udat neveste, trendul e clar. Vânătorul-culegător din mine, atâta cât a rămas din el, se ia cu mâinile de cap. //
