De același autor
În urma intervenţiei celor 22 de semnatari civici s-au salvat la bugetele companiilor energetice de stat, în principal Nuclearelectrica, aproape 25 milioane euro pe doi ani, sub formă de profituri care n-au mai fost cedate moca partenerului privat, după obicei.
Polemizam deunăzi, într-o intervenţie la TV, cu diverşi deputaţi gălăţeni şi experţi în domeniul energiei – altfel, categorii mutual exclusive – pe chestiunea cererii de ofertă pusă de Arcelor Mittal săptămâna trecută pe bursa de energie, pentru cumpărarea a 3,4 TWh, în doi ani, la frumosul preţ de 170 lei/MWh. Mica problemă era că nivelul pieţei cu livrare la un an e în jur de 210 lei/MWh, deci contractul, pe care companiile de stat, în principal Nuclearelectrica, s-ar fi îngrămădit să îl ia, făcând-o pe proastele, ar fi presupus un ajutor de stat mascat de 140 milioane lei.
În naivitatea mea de ONG-ist, eu ziceam că reprezentanţii statului în consiliile de administraţie de la Nuclear (sau Hidro, sau termocentrale, sau Romgaz, situaţia fiind aceeaşi) ar trebui să negocieze mai agresiv în interes public, apărând profiturile companiilor, nu făcându-le cadou privaţilor. În replică, superior, oficialii se declarau foarte îngrijoraţi de soarta combinatului, care are pierderi, ameninţă că se închide şi pleacă în alte părţi, lăsând oamenii pe drumuri etc. Aşa cum au luat partea la vremea respectivă şi lui Ioan Niculaie, subvenţionat şi el de stat cu gaz ieftin, sau altor guralivi.
Când colo, ce să vezi: Arcelor îşi retrase oferta, care era de fapt un aranjament cu producătorii cusut cu aţă albă, vizibil de la o poştă de toată lumea – mai puţin ANRE, arbitrul pieţei de energie, care tradiţional se face că plouă – pus de sanchi pe bursă, pentru a da aparenţă de competiţie afacerii. Din ce se aude, va veni cu alta, mai aproape de realitate: în jur de 200 lei/MWh. Dacă mişcarea se confirmă, iar în contract nu vor apărea anexe secrete cu formule bizare şi excepţii, după cutumă, putem înregistra o victorie majoră a societăţii civile întru buna-guvernare. Dar mai ales una cuantificabilă, anume la aproape 25 milioane euro, cât valorează săltarea preţului de la 170 la 200 lei/MWh pentru cantitatea estimată.
Nu de dragul statului român a acceptat Arcelor Mittal, altminteri o companie serioasă din industria prelucrătoare, nu vreun intermediar obscur, revizuirea termenilor. Ci în urma tevaturii stârnite de scrisoarea noastră deschisă (publicată pe Hotnews.ro), în care ameninţam cu reclamaţii la DG Competition pentru ajutor de stat nenotificat. Or, reprezentanţii Mittal sunt oameni inteligenţi care ştiu că instituţiile UE pot fi lente şi birocratice, dar nu sunt justiţia română. Regula europeană este că, dacă un ajutor se constată ilegal, după ani de analize şi proceduri, atunci nu doar statul care l-a dat este penalizat, dar şi privatul care a beneficiat de el este silit să-l returneze, retroactiv, pentru toată perioada scursă, şi nicio Curte Constituţională nu te mai poate salva apoi prin vreo decizie exotică.
După un atare succes civic în premieră, aş dori trei lucruri. Unu: deputaţii şi senatorii de Galaţi care s-au grăbit să dea cu piatra în noi, că nu ştim ce-s alea afaceri şi că gonim investitorii, să iasă la aceleaşi televiziuni şi să mănânce în direct foaia cu declaraţiile lor anterioare. Apoi, d-le ministru Bode, aş dori să constataţi că în urma intervenţiei celor 22 de semnatari civici s-au salvat la bugetele companiilor energetice de stat, în principal Nuclearelectrica, aproape 25 milioane euro pe doi ani, sub formă de profituri care n-au mai fost cedate moca partenerului privat, după obicei.
Sunt convins că şi d-l ministru Drăgoi va aprecia succesul nostru, ca unul care ştie despre ce vorbim: ani de zile a reprezentat ministerul în consiliul director al Hidroelectrica, unde a semnat acele contracte de „băieţi deştepţi“, pe care acum zice că se chinuie să le desfiinţeze – într-adevăr, uneori, Dumnezeu te pedepseşte exact pe unde ai păcătuit. Ca să nu mai spun că şi situaţia combinatului gălăţean s-ar putea să o ştie bine, din familie, tatăl său derulând cu ani în urmă afaceri de succes cu acesta.
Ca atare, la punctul doi îmi permit să solicit ca 2% din profitul suplimentar adus companiilor publice de cei 22 de semnatari ai scrisorii să se îndrepte către organizaţiile acestora, conform Legii finanţării ONG-urilor. Suma totală ar fi de aproape o jumătate de milion de euro şi garantăm că va fi folosită în interesul bunei guvernări, prin monitorizarea pe mai departe a companiilor de stat şi a licitaţiilor publice, într-o manieră mult mai transparentă decât s-a încheiat vreodată un contract cu energie de către statul român şi cu un important efect multiplicativ.
Trei, vă solicităm cu respect să numiţi câţiva dintre noi în consiliile de administraţie la Nuclear, Hidro, Romgaz, Tarom, CFR şi alte companii de stat, în locul funcţionarilor cenuşii sau cărătorilor politici de servietă puşi pe acolo cu rol de mână moartă. Am demonstrat că putem fi mai inspiraţi în a vă ajuta să îndepliniţi angajamentele luate faţă de UE şi FMI de restructurare şi mărire a profitului companiilor de stat. //
