De același autor
Zilele trecute ȋn avionul de Bruxelles am surprins o discuţie ȋntre doi funcţionari ai Autorităţii Aeronautice ce mergeau să dezbată complicatele detalii ale regimului european de cer unic. Băieţii făceau mişto la greu de “cazanciucă”, zisă şi “experta de la Tarom-ticketing”, ce tocmai le-a fost adusă director de reglementare la Autoritate, o funcţie tehnică, plină de acquis comunitar. Cazanciuca ȋn chestie este, desigur, nevasta ministrului Justiţiei, verişoară cu Ponta. Are treabă cu noua ei funcţie cât proverbiala babă cu mitraliera; vă daţi seama ce atmosferă e ȋn instituţie.
Nu e caz unic, nici prima oară când ne confruntăm cu aşa ceva. In anii ’80 politologii ce studiau tranziţiile şi comunismul târziu etichetau drept “sultanism” regimul Ceauşescu, deosebindu-l de celelalte, mai normale, din blocul sovietic. Sultanism, adică un amestec de nepotism, decizii capricioase şi colonizare a instituţiilor statului cu neamuri şi tovarăşi de şeptic căzuţi ȋn cap. Ei bine, pare că mergem ȋndărăt către iepoca de aur, când clanurile Bobu, Dincă şi Postelnicu gravitau ȋn jurul tribului sultanului (şi sultanei).
Nu reiau acum povestea ȋncrengăturilor din jurul tinerei familii de la saraiul Victoria (el-Fatih), că a tocat-o destul presa ȋn ultima săptămână: de la aero-dinamica doamnă Cazanciuc, la Fondul de Mediu sau CNCD, ca să nu mergem mai sus, pe linia politică a sultanei, sau ȋn lateral, către to’arăşii de pasiuni motorizate sau bellydance. Nu s-a ajuns ȋncă la grotescul creauşismului crepuscular, dar direcţia aia e.
La PNL, mâlul e gros de când a căzut cloşcă pe finanţele ţării clanul Ruşanu: ȋntâi s-au testat apele cu Chiţoiu, omul fără ȋnsuşiri, apoi s-au adus vameşii şi fenechii reali, care au ocupat jumătăţica de numiri a revoluţionarului moral Crin Antonescu; iar ȋn final a descins chiar naşul lor ȋn persoană, mare vizir de International Sinaia, DRR. Chiar n-are rost să intrăm ȋn analize de “relaţii sociale”, ca bătrânul ȋnţelept Iliescu, fiindcă la ce scaune muzicale matrimoniale au jucat liberalii de-a lungul vremii, ar fi şi greu să nu fie toţi one big, happy family.
Mai interesantă e, ca de obicei, reacţia kommentariatului la sultanismul ȋn ascensiune. Chihuahua de servici, care de pe urma lui Süleyman şi vizirilor trăiesc, acoperă disperaţi realităţile neconvenabile cu isterii pe teme minore sau latră cu vocile lor ascuţite la preşedinte. Pe undeva au şi motive, ȋnsă e tot mai greu să ȋngrămădeşti puzderia de neo-cumetrii ȋn spatele cazului exemplar EBA, folosit reflex pentru a justifica orice măgărie, cu condiţia să fie anti-Băsescu.
Categoria a doua, subtilii, vestejesc din vârful buzelor fenomenul, ȋnsă referindu-se strict la personaje cu popularitate 0% ca Ruşanu şi Fenechiu, fără să unească linia punctată ca să se vadă că ȋn toată nebunia există un sistem. Critica e sporadică, doar provocată, de unde ȋn 2011 nu mai aveai loc de clăbuci retorici, monitorizări scrise şi coaliţii de stradă ca să-l dea jos pe coruptul Boc, ce nu ȋndrăznise s-o facă pe sultanul nici pe sfert cât ăştia de azi.
Cum era aia: să plece Boc, să vină oricine (preferabil Geoană, amor mio, dar n-a fost să fie) că ȋi vom ţine noi din scurt cu contracte de bună guvernare şi monitorizări atente. Ce constatăm azi? Nici măcar o decizie, de numire sau politici, nu a fost ȋntoarsă din drum prin presiunea promisului civism de catifea, deşi s-au făcut erori groteşti ȋn ultimul an. Au dispărut complet din peisaj scrisorile semnate la kilometru, protestele, propaganda guerilla, ricăventurianismele la TV şi statua lui Mihai Bravul, Miţele Baston şi oengiştii-ciomag, cu sau fără epoleţi, confirmând ce se vedea cu ochiul liber: s-a cântărit permanent cu dublă măsură. Indignaţii de ieri s-au retras pe facebook, unde postează farfurii cu ciorbă pozate cu mobilul sau linkuri la muzică atmosferică şi chiţăit progresist de balene. Zen, tată, ȋşi caută sinele profund.
Prin comparaţie, guvernul Boc, cu partea lui de erori şi corupţie, a mai putut fi ruşinat periodic ȋntru anularea unor promovări aiurea (companii de stat; justiţie) sau abandonarea de idei păguboase (campionii integraţi ȋn energie). Schimbările prost gândite ȋn Bucureşti (sectoare, zonă metropolitană) prin proiectul de lege aferent, ȋmpinse puternic de Udrea ȋn 2011, au fost abandonate după ce civicii le-au făcut praf ȋn dezbateri publice. Ancheta contra lui Blejnar a ȋnceput ȋnainte de venirea lui Ponta. Acum, pare că se ȋncearcă mai curând muşamalizarea ei, la schimb cu cea a galacticului Fene şi a numărătorilor de cetăţeni la referendum.
Boc n-a pus condiţia să se care naibii Morar cu echipa lui, ȋn murmurul aprobator al profesorilor universitari abonaţi la Antene (acum cu capul ȋn nisip) ca să puie ȋn loc şmecheri imobiliari din liga judeţeană care pleacă din birou la ora două să tragă sfori prin oraş (procurorul Niţu). Demnitarii PDL investigaţi de ANI, că le-o fi convenit sau nu, n-au cerut pe post desfiinţarea Agenţiei, cum o fac periodic colegii de partid ai premierului. Ceea ce nu-i simplă retorică TV, ci subtilă fragilizare a instituţiei prin declaraţii tip Nicuşor Constantinescu.
Ar fi cazul ca cei ce au mizat pe administraţia USL să-şi mănânce ȋn direct nişte analize, iar fundaţiile nemţeşti care, ȋn timp ce PSD servea ţării puciul parlamentar, ȋl seminarizau ovin şi autist ȋntru bună guvernare şi selecţie meritocratică de cadre, să-şi presare niţică cenuşă ȋn cap pentru lipsa lor de discernământ. Până atunci, Süleyman rulz.
Articol publciat si pe site-ul contributors.ro.
