Victor Ponta și Viktor Orbán

Primele semnale ale noului Executiv român seamănă izbitor cu debutul la guvernare al FIDESZ, în Ungaria.

Ne așteptam să se întâmple, cei cu un dram de realism în judecată sau care nu vor să de­vină idioții utili ai noii puteri – dar parcă nu atât de repede și energic.

N-am idee dacă Ponta se cunoaște cu omo­ni­mul său maghiar Orbán sau nu, dar e limpede că i-a îm­pru­mutat rețeta de mână for­te: la nici o săptămână de la preluarea puterii, toate semnalele importante au fost transmise și s-a trecut la aplicarea planului.

Întâi, la justiție a fost pus un domn care de­clara deunăzi că, dacă tutorele său politic Adrian Năstase va fi achitat, atunci procurorul ar trebui ares­tat pe loc. S-a scuzat ulterior cu jumătatea stângă a guriței, dar băieții care trebuie au memorat ideea: d-l senator-an­che­tat penal Cătălin Voicu a aplaudat alegerea și a spus că noul ministru e foarte bun, deoarece „are fundament“. Fundamentul d-lui Cor­lă­țean nu fusese contestat de nimeni, deci ră­mâne să descoperim vreo­dată la ce se referea anume d-l Voicu. Dar cum după așa enor­mi­tate partidul nu l-a trimis încă în hagialâc și penitență la Ba­bilon, să studieze Codul lui Ham­murabi, cum a pățit senatorul Şova, re­iese că me­sajul pentru justiție nu l-a dat chiar așa, de capul lui.

Apoi, chiar în prima zi de exercitare a puterii, d-l Ponta a cerut concedierea în masă a pre­fecților și subprefecților. N-am nicio îndoială că dânsul, ca și colegul Cor­lățean, cunoaște legile, inclusiv pe aceea din 2006 care a trans­format prefecții în funcționari publici. Lasă că știm cum s-a aplicat spiritul acestei legi sub toate gu­vernele – prea puțin –, dar măcar de ochii lumii pu­teau fi păstrate aparențele de administrație de­po­li­ti­zată. Dacă s-a procedat altminteri, e tot un semnal dat în teritoriu că e liber la vânătoarea de capete și că or­ga­ni­zațiile USL n-au a se rușina în a-și pune oa­menii în orice funcție („că la fel au făcut și ăia dinainte etc.“).

În al treilea rând, s-a pornit moara de zvonuri privind epurarea politică la TVR și Radioul public și s-au lansat pe surse numele noilor șefi. Însă nu doar zvonuri: un director de pro­grame a fost concediat, iar doi moderatori TV și unul de radio, dintre cei incomozi, au fost suspendați fă­ră explicații. În locul lor, au apă­rut brusc, de niciunde, reporteri pe care nu-i cu­noaște nimeni, dar care pun d-lui Adrian Năstase la a n-a amânare (întru pre­scri­e­re) a procesului său astfel de întrebări geniale: d-le Năstase, vi se pare justificat ca statul să chel­tuie atâția bani pentru a strânge probe contra dvs.? La care, bietul om, ce să zică? Good ques­tion, firește. Da­că asta se petrece la cen­tru, ce-o mai fi prin teritoriu, Dumnezeu cu mila. Cică un șef de filială a dat instrucțiuni directe pre­sei locale pentru a șterge din arhiva online articole critice la adresa candidaților par­tidului. Un pic naiv, pentru că rămân even­t­u­a­lele citări și preluări, dar intenția contează.

Mai grav și incontestabil, în prima zi de funcționare a noii majorități par­lamentare s-a adoptat fulgerător un proiect de lege electorală bazată pe vot uninominal pur. După sondajele actuale și simulări pe co­legii, reiese că un 40 și ceva la sută vot se poate transforma într-o confortabilă ma­joritate constituțională de 66%. Ce con­sultări cu societatea, ce moratoriu pe schim­bare cu mai puțin de un an înainte de alegeri, ce indignados de Piața Uni­ver­sității și popor cățărat pi­toresc pe statui? Realitatea politică e acum alta, așa că ce a fost în ianuarie întuneric acum e lumină și ce a fost înapoiere a devenit propășire.

Proiectul așteaptă să fie aprobat și de Se­nat înainte de iunie, pentru a fi apoi apli­cat cu concursul capetelor seci din PDL, care n-au găsit altceva mai bun de spus decât că „ideea e bună, dar incompletă, pentru că nu prevede și reducerea la 300 de par­lamentari“. Uite așa, parcă văd că o să-i cheme societatea civilă la GDS pe UDMR-iștii Verestóy și Frunda, pentru a desena împreună cu ei stra­tegii de apărare a democrației.

Uniți printr-o linie toate punctele de mai sus și constatați că iese? Nu-i așa că sea­mănă izbitor cu debutul la guvernare al FIDESZ, în Ungaria, la a cărui super-ma­joritate legislativă vi­sează și USL? Iar date fiind pro­ble­mele cu resursa umană (vezi selecția miniștrilor în noul guvern) și pre­vi­zibila imposibilitate de a pune în prac­­tică promisiunile mai luxuriante ale mem­brilor coaliției (scăderi de CAS cu măriri de drepturi sociale, reducerea de TVA în sectorul ali­mentar), mi-e teamă că după ale­ge­rile din noiembrie, dacă nu cumva mai devreme, vom vedea și cealaltă față a FIDESZ-ismului.

Adică nu doar discreta, dar ferma gâ­tuire a vocilor din societate neplăcute puterii, dar și apelul la naționalism economic, rai­durile fiscale asupra băn­cilor și com­pa­niilor energetice, spargerea și națio­na­li­zarea pilonului II de pensii, amnistii fis­cale ne­me­ritate pentru diverse categorii-cheie (funcționari publici, presă) sau di­verse impozite progresive pe avere care vor produce puțin pentru buget, dar foarte mult în termeni de emoție populară și susținere pentru politicile peroniste ca­re se întrevăd. //