De același autor
Stanga are o aplecare bolnavicioasa catre fetisuri cu par bogat. Daca generatia lui Iliescu defila în tinerete pe sub paduri matasoase de Marx si Engels, cea a lui Victor Ponta a descoperit mai nou barba zbarlita sexy a lui Che Guevara, seful aparatului de represiune în Cuba revolutionara. Tineretul Social-Democrat (TSD) si-a facut o traditie din evenimentele sociale cu dominanta rosu, unde se canta marsuri comunistoide, iar participantii poarta pe tricouri poza faimoasa cu basca si steluta. Pare ca limba de lemn devine acceptabila cand o traduci din rusa în spaniola. Pe acesti juni neterminati, dar cataratori, gen Dinu Paturica, produs natural al tranzitiilor - declin al educatiei plus mobilitate sociala crescuta -, i-or fi inspirat vacantele lor în Cuba, care sunt azi la mare oferta. O saptamana la tropice i-o fi marcat pe cei prea tineri ca sa stie ce potemkiniada penibila este turismul socialist, cu straini plimbati de Securitate prin hoteluri speciale, cu baruri si prostituate în valuta. 
Dar nu e numai asta. Viata acestui argentinian lunatic fascineaza, si nu doar în Romania. Fara studii terminate (în anii ‘50 universitatile nu erau înca fabrici de diplome), valul revolutiei i-a dat pe mana puterea suprema, cu drept de viata si de moarte. In plus, spre deosebire de Stalin, Pol Pot sau Gheorghiu-Dej, era un barbat frumos, cu ochi patrunzatori, ce pareau si inteligenti pana deschidea gura. Aceste doua atuuri l-au transformat în produs aspirational de masa, prizat în nestire de intelectuali americani cu o doaga lipsa, sindicalisti italieni machiavelici sau frantuzoaice lesinate.
Ca atare, a aparut în Occident o întreaga moda “Che”. El Comandante priveste vultureste de pe haine, cani, ceasuri, solnite, ilustrate ce fac cu ochiul, sticle de bere, trabucuri. Se fac tatuaje “Che”, cum are boxerul Mike Tyson, “omul fara creier mare”, oaspete recent al primarului Mazare din Constanta. Intr-un camin studentesc din Washington DC, l-am vazut pe un abajur de veioza, iar la Londra s-au vandut prezervative “Macho” cu aceeasi imagine (retrase în urma actiunii în instanta a mostenitorilor fotografului care a facut celebra poza). La concurenta cu Mickey Mouse si Elvis Presley, Che Guevara a ajuns un produs kitsch de larg consum. Piata s-a razbunat astfel crunt pe revolutionarul care voia sa îngroape capitalismul, deturnandu-i fan-clubul din contra-cultura într-o forma malaiata de conformism, ca toate modele adolescentilor întarziati. Pe aceasta filiera cred eu ca au ajuns în Romania si tricourile purtate de vajnicii tineri TSD, frageziti cultural în prealabil prin discoteci latino. Intr-un elan sincer si stupid, ei traiesc astazi momentul ‘68 prin delegatie, dupa ce si-au pus dolarii, terenurile si masinile la adapostul legii burgheze ce garanteaza proprietatea privata.
Cine a fost de fapt Che Guevara? Copil de familie buna din Rosario, a abandonat facultatea de medicina ca sa bantuie prin lume (o moda altfel foarte gringo, lansata de beatnicii Kerouac sau Woody Guthrie, dar el nu stia asta). La un moment dat, s-a alaturat fratilor Castro, împreuna cu care a luat puterea în Cuba, în 1959. Prima sa functie a fost echivalenta celei de procuror general: a comandat fortareata La Cabana, unde erau închisi dusmanii poporului, adica vechile elite. Acuzator în procesele publice, cerea si obtinea pedeapsa cu moartea, care se aproba prin aclamatii, apoi prezida executiile. Multe le aplica el însusi cu un glonte în ceafa, cu familia victimei de fata. A organizat sistemul de lagare pentru disidenti, democrati si artisti decadenti - Gulagul cubanez. Paradoxal, acest om, o combinatie de Himmler si Beria, a ajuns simbolul libertatii si e ridicat în slavi exact de cei pe care i-a exterminat.
A fost atat de brutal si sangvinar, încat chiar Castro a trebuit sa-l tempereze, ca sa nu ramana singuri pe insula. Pentru mai multa siguranta, i-a dat sarcini economice, Che ajungand guvernatorul Bancii Centrale. Incompetent, a contribuit decisiv la ruinarea rapida a Cubei, o tara cu bune perspective de dezvoltare în anii ‘50. In timpul crizei rachetelor din 1963, s-a straduit sa-i convinga pe rusi sa foloseasca arma nucleara împotriva SUA si a ramas dezamagit ca Hrusciov si Castro n-au vrut.
Era un tip fundamental mediocru, dar manipulativ, bombastic, care epata audienta cu suvoaie de Kant si Mahatma Ghandi, avand sticlirea aceea în privire pe care o mai vezi la Vadim Tudor sau la Cornel Dinu, cand comenteaza fotbal cu citate din Herodot (dar aici nu sunt sigur ca adeptii lui bucuresteni considera astea neaparat defecte). Cand s-a urcat pe vapor împreuna cu Castro sa treaca din Mexic în Cuba, avea în buzunar o poezie proprie, genul infantil de liceu, ca sa i-o citeasca sefului pe mare (Canto a Fidel: “Hai sa pornim, profet fierbinte al zorilor noi” etc.). Pe timpul luptelor din munti s-a dovedit curajos si hotarat, în felul în care sunt si spargatorii de banci. Avea, se pare, într-adevar acea detasare de realitate a fanaticilor si nu se ferea de pericole. Insa hagiografia de umanist romantic ce i s-a confectionat e o prostie. Este ca si cum ai scrie o carte despre Hitler prezentandu-l ca vegetarian convins, iubitor de animale si luptator cu somajul: piesele de puzzle sunt autentice, dar imaginea generala e complet falsa.
Pe scurt, Che (“tip” sau “gagiu” în jargon argentinian) a fost un ideolog dur, un macelar psihopat si imoral chiar dupa standardele nepretentioase ale stangii revolutionare. A avut o viata iesita din comun fara sa înteleaga mare lucru din ea si a murit la fel de aiurea cum traise. Nu i-au lipsit unele calitati, ci bunul simt si umanitatea care sa le dea un sens. Dar stiu ca aceste mici detalii nu vor tulbura salsa politica a capetelor seci din TSD, care umbla cu poza lui pe burta. Gangsterismul latino-american si palavrageala grandomana sunt mai atractive decat alte traditii, de exemplu, cea a stangii fabianiste britanice, bazata pe modestie si munca sociala aplicata, care vrea sa ajute saracii unul cate unul, nu sa salveze omenirea în general. Adelante compañeros, Cuba lui Fidel va asteapta!
