Afacerea Khashoggi – un test pentru Occident

Afacerea Khashoggi a introdus un element de dificultate în relațiile monarhiei saudite cu aliații săi occidentali și în special cu marele ei partener strategic - SUA. Ea a îndepărtat aura care înconjura noul curs al politicii inaugurate în 2015 de către Regele Salman și întruchipate de prințul moștenitor Mohammed Ben Salman (MBS). Reformele din regatul saudit, inclusiv cele care privesc emanciparea femeii, merg în paralel cu instaurarea unei verticale a puterii în jurul persoanelor regelui și prințului moștenitor, a unui regim autoritar în care toleranța față de criticile la adresa lidershipului politic este tot mai scăzută. Este imposibil de aflat dacă uciderea editorialistului saudit exilat de anul trecut la Washington este sau nu rezultatul unui exces de zel din partea unor slujbași ai regatului saudit. Cert este că notorietatea personajului, care publica regulat analize în Washington Post, și locul omuciderii – Consulatul General al Arabiei Saudite din Istanbul – creează prejudicii de imagine Riadului, fără însă a-i pune în pericol relațiile cu aliații occidentali. Și asta în ciuda declarațiilor și avertizărilor din partea liderilor occidentali, care au mai ales darul de a răspunde presiunii venite din interior.

Arabia Saudită este însă un partener la care nu se poate renunța. Într-o regiune în care Siria și Irakul sunt distruse, iar Egiptul are probleme serioase, Arabia Saudită rămâne singura mare țară arabă sunită stabilă și o contrapondere necesară Iranului șiit, ale cărui forțe armate se află „la țărmul Mediteranei“ (o premieră din secolul al VII-lea d.Hr., când dinastia Sasanizilor a înglobat teritoriul ocupat actualmente de Siria!). Stabilitatea sa este esențială pentru securitatea Israelului. De amintit și importanța pieței saudite pentru marile industrii occidentale, îndeosebi cele de armament, și de poziția sa centrală pe piața hidrocarburilor. Eventualele sancțiuni americane sau occidentale nu vor pune în pericol aceste fundamente. Așa s-a întâmplat în aprilie 2004, când, pe fondul unor tensiuni provocate de bănuirea unei atitudini ambigue a Riadului față de Al-Qaida, Statele Unite au decis să își mute baza militară de la Kharj în Qatar. Își permit oare Statele Unite să aplice sancțiuni Arabiei Saudite, în condițiile în care Rusia s-a instalat durabil în inima regiunii (Siria) și își extinde influența inclusiv în țări tradițional prooccidentale (Egipt)? Poate Canada își permite să practice mai puțin realpolitik atunci când este vorba de respectarea drepturilor omului, fiind o țară mai puțin expusă în Orientul Mijlociu. La fel și Berlinul, mai apropiat de Turcia și mai puțin ambițios în Orientul Mijlociu, care poate opri exporturile de armament. Capitalele occidentale cu interese în Orientul Mijlociu și Apropiat și dornice să își dezvolte cooperarea cu Riadul vor ști să menajeze monarhia saudită și să accepte explicațiile și rezultatele anchetei autorităților din regat.

Omuciderea jurnalistului saudit are implicații regionale, în special în relațiile cu Ankara, aflată deja în contradicție cu Riadul pe multe dosare de politică internațională: Ankara susține Qatarul, aflat sub embargou saudit; pe de altă parte, Riadul este de partea regimului militar egiptean al generalului al-Sissi, cel care a înlăturat de la putere Frăția Musulmană, organizație susținută de Ankara; saudiții întrețin bune raporturi cu reprezentanții kurzilor din Siria. Dezvăluirile publicate de presa turcă au darul de a întreține presiunea pe Riad și de a obține fie concesii pe dosarele enumerate, fie sprijin pentru economia turcă. Dar pot provoca și contrariul, și anume o distanțare și mai mare între cele două puteri regionale ale Orientului. Dezvăluirile cotidianului proguvernamental turc Yeni Safak, preluate de presa occidentală, au determinat Riadul să recunoască în cele din urmă uciderea lui Jamal Khashoggi în consulatul său general din Istanbul la data de 2 octombrie. Întreținerea presiunii pe Riad poate fi văzută și ca răspunsul Ankarei la sancțiunile SUA adoptate în urma detenției pastorului american Andrew Brunson și care, deși eliberat, întârzie să fie ridicate. Totodată, o țintă este și președintele Trump, care a făcut o prioritate de politică externă din cooperarea cu Arabia Saudită și al cărui ginere, Jared Kushner, întreține o relație personală cu prințul moștenitor saudit Mohamed Ben Salman. În orice caz, aceste dezvăluiri îl pun în dificultate pe președintele Donald Trump, ale cărui ultime declarații trădează dorința de a clasa cât mai repede subiectul: „Avem contracte în derulare în valoare de 450 de miliarde de dolari, din care 110 miliarde comenzi militare... Cred că acest lucru reprezintă peste un milion de locuri de muncă și atunci nu este constructiv pentru noi să anulăm o asemenea comandă“.

Afacerea Khashoggi deranjează în mod colateral și alte interese. Cotidianul francez conservator Le Figaro scria că înlăturarea generalului Ahmad al-Assiri, adjunctul șefului Direcției generale de informații, acuzat că ar fi pus pe picioare echipa care l-ar fi omorât pe jurnalist, privează Parisul de un om de influență în sânul establishmentului saudit. Francofon, cu studii la celebra școală militară de la Saint-Cyr, generalul al-Assiri era un apropiat al Ministerului francez al Apărării, care putea influența achiziția unui satelit francez de observație militară. Fără el, continuă Le Figaro, o firmă americană, care dorește să vândă Riadului același produs, este acum avantajată.