Ce ascund violențele din Franța

Franța se confruntă cu o problemă existențială care nu poate fi nicidecum comparată cu manifestațiile din SUA, care au urmat uciderii de către poliția din Minneapolis a afro-americanului George Floyd.

Stefan Popescu 04.07.2023
SHARE 11

Începând cu secolul al III-lea, Imperiul Roman părea amenințat atât din exterior, dar și în ce privește funcționarea sa internă. În părțile orientale ale imperiului, creștinii, tot mai numeroși, creează o adevărată problemă, nerecunoscând cultul imperial și refuzând să se angajeze în armată.

Acestea sunt ideile care mi-au venit în minte în momentul în care am privit scenele de contestare a statului francez și ordinii sale, de refuz al valorilor care stau la baza civilizației franceze. Da, Franța se confruntă cu o problemă existențială care nu poate fi nicidecum comparată cu manifestațiile din Statele Unite, din mai 2020, care au urmat uciderii de către poliția din Minneapolis a afro-americanului George Floyd. Dacă peste Ocean aceste proteste se înscriu în frustrările comunității afro-americane generate de faptul de a nu se simți pe deplin egală în drepturi cu majoritatea de sorginte europeană, în Franța este vorba de ceva mult mai grav. Moartea tânărului adolescent Nahel, în vârstă de 17 ani, este instrumentată pentru a contesta statul francez în fundamentele sale. În Franța este vorba de nerecunoașterea statului, de dorința de a respinge tot ceea ce desemnează termenul de francez. O imagine de „palestinizare” oferă aceste violențe – moartea acestui adolescent a cărui imagine de martir face trimitere la cazul minorului Mohammed al-Doura, din septembrie 2000, ucis în Gaza, și care a fost instrumentată într-o logică de control al teritoriului.

Oare huiduirea Marseillaisei de către etnici algerieni, dar având cetățenia franceză, având vecini francezi, mergând la școli ale statului francez, folosind serviciile oferite de statul francez, la meciurile de fotbal dintre Franța și Algeria, nu ascunde, de fapt, aceeași respingere existențială a tot ceea ce înseamnă Franța și de marcare a unei geografii care iese de sub suveranitatea franceză? Dar fenomenul îngrijorător, de care se vorbește foarte puțin la noi, de contestare a laicității în școli, teama profesorilor de a semnala purtarea ostentativă a veșmintelor tradiționale musulmane, „sesiunile” de rugăciune? Cine urmărește principalul jurnal de știri de pe France 2, redifuzat la ora 21:30 (ora României) de TV5, a observat desele referiri la această realitate care amenință Franța chiar pe terenul școlii, acela care „fabrică” cetățeni și rafinează identitatea comună. 

Un sondaj IFOP realizat în toamna lui 2020 arată că 74% dintre tinerii musulmani cetățeni francezi de până în 25 de ani consideră că islamul trebuie pus înaintea Republicii. Sunt și alte măsurători care arată cunoașterea tot mai slabă a limbii franceze în rândul unor comunități și reproducerea pe teritoriul Franței a unor obiceiuri din țările lor de origine. În fața acestei realități, statul francez, clasa politică, elitele franceze sunt de-a dreptul paralizate. Demersurile lor s-au focalizat prin investiții masive în cartierele sensibile, lăsând chestiunile de fond, cauzele profunde ale acestui fenomen, să devină și mai grave. Dar ce anume ar putea face? Deja o parte a populației Franței – în jur de 10% – este de origine magrebiană, fenomenul migratoriu pare imposibil de controlat, revoluția mijloacelor de comunicare în masă face ca aceste comunități să fie de fapt transnaționale, între Franța și țările lor de origine, și să își conserve rădăcinile în cultura politică și religioasă din patriile lor de origine. Să amintim și ura întreținută de statul algerian împotriva fostei puteri dominante, Franța, care influențează starea comunității de sorginte algeriană. Dar toate aceste adevăruri nu pot fi pronunțate decât cu costuri foarte mari pentru statul francez – legăturile sale esențiale cu fostele colonii, dar și cu alte țări tot mai importante pentru cooperarea sa externă – Turcia, țările Golfului – ar fi puse în pericol. De asemenea, riscul unor contestări și mai violente s-ar amplifica. Și atunci? Și atunci, liderii politici francezi fac apel la responsabilitatea părinților, discută de alte și alte politici pentru diminuarea excluziunii sociale, primarii organizează marșuri împotriva violenței. Totul, până la următoarea criză, când situația va fi și mai gravă. Iar de aici ne putem întreba cum va arăta un stat contestat de o parte a propriilor cetățeni, o parte care va deveni tot mai consistentă, dacă ne uităm pe progresia demografică de sorginte magrebiană. Cum vor gestiona Franța, dar și alte țări europene, presiunea demografică tot mai mare din Africa, în condițiile fragilizării statelor din Sahel și imposibilității de a găsi o soluție de stabilizare și reconstrucție durabilă a Libiei? //

Comentarii 9

Ioan Vlad Nicolau - 07-11-2023

Dumnezeule mare! Oare nimeni să nu-şi fi dat seama că lumea de la prăbuşirea URSS şi degringolada care a urmat, a evoluat şi evoluează în continuare tinzând să se modifice radical aş zice eu? Lumea se schimbă evoluând rapid de la un conglomerat mondial, social, economic şi militar mulltipolar şi heterogen, construit pe o doctrină naţionalistă , doctrină apărută în secolul XIX şi continuată într-al XX-lea, către un complex mondial bipolar, care tinde să se precizeze şi să se definească din ce în ce mai accentuat. Într-un pol dictatorial cuprinzând China, Rusia, Cuba, Venezuela şi alte încă vreo câteva ciurucuri dominate de fosta doctrină comunistă numai foarte uşor modificată faţă de cea ce fusese pe vremea comunismului sovietic şi un al doilea pol democratic, în frunte cu Statele Unite, Anglia, Europa, Australia, Japonia, plus alte câteva state cu tradiţie liberală, printre care fie zis se află şi România, având ca principiu, sau doctrină, cum vreţi s-o luaţi, sau s-o numiţi, liberalismul democratic, pol care tinde şi el să se homogenizeze ca o contra pondere la cel dictatorial. Şi dacă polul liberal în timp se adaptează şi îşi modifică legile şi paradigma, sau măcar încearcă s-o adapteze, în funcţie de modificările relaţiilor sociale şi în sensul raţiunii, celălalt pol, ivit după prăbuşirea URSS-ului, polul dictatorial, rămâne înţepenit în peisaj, incapabil să-şi adapteze politica şi economia la realităţile şi relaţiile sociale actuale, mergând în timp către o inevitabilă prăbuşire, întocmai ca aceea a URSS-ul la vremea lui, care a dispărut în 1989 sub presiunea economico politică a lumii libere, la sfârşitul unui război aşa zis „rece”. Timp în care URSS -ul şi aliaţii lui au avut suficientă vreme s-o ia peste bot, nu numai la „rece” ci şi la cald, iar de câteva ori chiar la foarte cald, fierbinte, în timpul unor episoade când fierbintea explozie a fost la un milimetru distanţă de a hotărî soarta lumii într-un fel sau altul. Şi dacă explozia nu s-a decanşat, asta a fost numai datorită faptului că lumea comunistă nu s-a dovedit nici măcar un singur moment mai puternică decât lumea civilizată şi decât liderul acesteia, Statele Unite! Astăzi în această situaţie, polulului aşa zis comunist, imuabil şi dictatorial, dar stăpânit de ideea fixă şi constantă a imperiului mondial, nu-i rămâne altceva de făcut decât să urmeze aceiaşi falimentară alternativă pe care a folosit-o URSS de a fi leader mai întâi şi apoi pentru a încerca să supravieţuiască : propaganda, abuzul , jaful, furtul, agresiunea, ameninţarea, încălcarea legilor şi tratatelor internaţionale, anexiunile ilegale, crima! În situaţia actuală, în care cu toată propaganda şi minciuna neruşinată pe care o aruncă-n ochii lumii polul comunist, ca având o „armată de neînvins, o tehnică militară ce a depăşit toate recordurile mondiale şi un posibil şoc atomic neegalat de nici o altă putere a lumii,” se dovedeşte a fi nimic altceva decât o imensă gogoriţă, o mizerabilă minciună, adăugată miilor de alte minciuni pe care Rusia le-a aruncat şi continuă să le arunce-n faţa lumii, precum o curvă care-şi aruncă scuipatul otrăvit şi ura în obrazul clientului rău platnic. Şi asta de când există ea pe lume, de la Ivan cel Groaznic încoace! Permanent şi fără niciun fel de jenă! Iar printre aceste gogoriţe cu care lumea s-a obişnuit, ca un novum, pentru a-şi demonstra posibilităţile propagandistice, iniţiateîncă de pe vremea regimurilor comuniste astăzi foloseşte o metodă subversivă, o modalitate laşă şi ilegală de a-şi lovi adversarii sub centură şi a le provoca pagube, ne ţinând seama de niciun fel de reguli morale, nici de onoarea militară sau de tratate internaţionale încheiate şi semnate de către ei însăşi, dar bune în conceptul rusesc nu de a fi respectate, ci numai pentru a fi călcate în picioare la prima ocazie. Conceptul mai nou folosit, se numeşte „Coloana a Cincea Sovietică”! Sovietică atunci, astăzi Rusească, fiindcă această metodă sau manieră de a purta un război ilegal sau de a ocoli obligaţiile luate la un momendat faţă de celelalte naţiuni, a rămas, printre altele, intactă din dezastrul suferit de către Rusia şi comunism la sfârşitul Războiului rece. Şi metoda mizerabilă este astăzi folosită cu succes de către guvernul rus, urmaş al catastrofalelor guverne sovietice, dar şi de către aliata sa de moment China comunistă şi acoliţii. Această metodă în combinaţie cu propaganda neruşinată folosită pentru aburirea opiniei publice proprii şi a celei mondiale, s-a dovedit eficientă, iar cu ajutorul unor elemente străine, profund corupte, gata să dea o mână de ajutor, să spioneze, să saboteze, să incendieze şi să facă absolut orice fel de rău posibil ţărilor lor şi în favoarea duşmanului rus sau chinez care-i plăteşte pentru asta, pare să devină modalitatea preferată de a se război a ruşilor. Această „coloană a cincea” nu se dă înapoi de la nici o porcărie, de la niciun murdar mijloc. De la ameninţări şi şantaj, până la crime de omor, incendii, explozii, accidente mascate sau pe faţă de cale ferată, aviaţie, sau maritime cu sute de morţi şi mii de răniţi, cu cât mai îngrozitoare ca spectulozitate şi efect, cu atît mai bine şi mai generos remunerate, de către criminalul regim rusesc şi chinezesc, penrtru ca să umple buzunarele şi casele de bani a le laşilor şi jalnicilor trădători şi pentru destabilizarea adversarilor lor, respectiv celălalt pol răms liber şi democratic, egal când, dacă-n condiţii de pace sau război şi egal cum, dacă metoda este folosită în limite legale sau contrare oricăror convenţii sau angajamente şi reguli internaţionale. Şi asta dece? Pentru că polul răului odată, având un trecut imperial dictatorial, are astăzi şi pretenţia de a conduce întreaga omenire exact cum şi-au condus dictatorii lor supuşii de-a lungul istoriei cu cnutul, sabia, puşcăriile, gulagurile Şi ca să revenim la întrebarea mea de început, determinată de citirea comentariilor asupra articolului domnului Popescu Ştefan. Oare nu-şi dă nimeni seama că tot ce se-ntâmplă rău în lumea asta, că toate slăbiciunile unui guvern făcând parte din polul democrat sunt folosite pentru a sabota şi a slăbi oriunde este posibil lumea democrată, prin orice mijloc şi prin absolut orice fel de metodă, oricât ar fi ea de ilegală şi de murdară? Oare să fie imposibil de înţeles că că năvala populaţiilor africane către Europa a fost iniţiată de intervenţia Uniunii Sovietice în Siria, Irak şi Algeria determinând un exod de milioane de necăjiţi, care au fost dirijaţi de către coloana a cincea către ţările europene pentru a destabiliza Europa, iar mai apoi cu largul concurs al tutror politicienilor europeni conştient sau inconştient afiliaţi acestei „coloane” şi înspecial al Kancelarei Germaniei ¬Angela Merkel care a permis unui milion şi jumătate de musulmani tineri, apţi de a fi recrutaţi în rândurile acestei mizerabile „coloane” să intre necontrolat în Germania, plus a vreo încă cinci zeci de mii de copii minori neânsoţiţi, dîndu-ne astăzi ocazia să ne mirăm că dece zilnic izbucnesc incendii în Germania a căror cauză rămâne ”necunoscută”, sau sunt asasinaţi civili nevinovaţi pe stradă ori în metrouri de către asasini a căror identitate poliţia şi presa n-are voie să o dezvăluie, iar dacă rar de tot o dezvăluie, aceştia se constată că de mult au fost cotaţi ca demenţi, aşa că nu au nici o vină şi nici nu pot fi acuzaţi de terorism. Anexarea Crimeii care s-a produs în 2014 pe tăcutelea de către militari fără însemne şi de către „civili” necunoscuţi la care „coloana a cincea” politică europeană a rămas mută în frunte cu Macron, Angela Merkel şi mulţi alţii? Dar războiul „civil ucraiaian stîrnit, plătit şi susţinut de către ruşi” Dombas şi Lugansc? Dar avionul olandez cu mai bine de trei sute de morţi dovedit ca ocrimă odioasă? Şi actualele „revolte” de la Paris? Adica nu vedeţi cine le plăteşte? Cine le provoacă? Şi voi comentatori. Prieteni şi chiar rude. Sunteţi tâmpiţi? Sau canalii? Că eu personal nu pot găsi o altă explicaţie!

Răspunde

Ioan2 - 07-08-2023

Sa nu se mire nimeni ca pana la urma ceea ce numesc extrema dreapta va ajjunge guverneze Franta .Primul pas va fi starea de urgenta.Al doilea pas va fi trimitetea inapoi in Africa a arabilor siafricanilor fara cetatenie franceza.,altii nu vor mai fi acceptați in Franta .Al treilea pas va fi retragerea cetateniei franceze a celor care încalcă legile statului francez si au o atitudine ostila fata de Franta si valorile ei.Vorvfi vizati toti cei care au dobandit cetățenia franceza dupa 1945.Odata retrasa cetatenia ,cei in cauza vor fi expulzati din Franta .Ce are acum Franta e o boala numita corectitudine politica( o are tot Occidentul ( partial si noi)Daca nu vindeca rapid boala atunci expresia romaneasca "boala lunga,moarte sigura' se va aplica Frantei si occidentului in general Daca occidentalii prefera sa dispara de pe fata pamantului votând in continuare majoritar politicienii corecti politic si politicile lor sinucigase nu au. decat sa o faca..La fel si in sua dar acolo se contureaza un nou razboi civil dar de data asta Nordul va pierde razboiul iar americanii liberi vor desfiinta cu forta falsul progresism corect politic.

Răspunde

mike - 07-07-2023

Una dintre cauzele prabusirii Imperiului Roman a reprezentat-o migratia masiva dispre Asia si Africa, lucru care a dus la schimbarea societatilor si impunerea obiceiurilor si religiilor migrantilor. Cauza marilor proteste din Franta o reprezinta migratia necontrolata, nelegiferata, haotica, politica "portilor deschise" adoptata de tarile vest europene in frunte cu Franta si Germania in ultimii 20 de ani. Dar acest lucru se observa zilnic, atunci cand traiesti in Franta, Belgia, Spania, Italia sau Germania. Din ce in ce mai multi migranti, din ce in ce mai violenti, oameni care nu au nici un scop in tara in care au emigrat, oameni care cer violent alocatii pentru liotele de copii si somaj, pentru ca stiu ca le pot obtine usor de la guvernele europene, migranti care se organizeaza in gasti care sparg case sau omoara politisti in cartierele si zonele unde s-au instalat. Exista deja zone in orase ca Paris sau Bruxelles, in care nu mai poti intra si in care risti enorm dca treci pe acolo. Este realitatea europeana si este o imensa problema. Solutia o reprezinta partidele conservatoare care vor sa opreasca acest fenomen pentru a impiedica orice criza profunda viitoare. Iar neo-comunistii de stanga numesc aceste partide "extremiste", doar pentru ca vor sa incetineasca aceste fenomene pentru a salva ce mai poate fi salvat din Europa.

Răspunde

Hanc daniel - 07-06-2023

Vorbim de fapt de preluarea sau cucerirea statelor europene de cetateni neeuropeni. Si nu prin forta ci prin demografie. Vae victis

Răspunde

Andronache Sorin - 07-05-2023

Domnule Ștefan Popescu orice imperiu se destramă din interior... Istoria a arătat asta...

Răspunde

daedalus - 07-05-2023

Aux arbres citoyens / Rossez vos compagnons ! (pardon Yannick mais y'a une version encore plus moche) / Cassons, cassons du flic / Qu'un sang impur abreuve nos sillons !!!! Des sillons dans les commerces / Et laridonda-dondaine !

Răspunde

ronea - 07-04-2023

Multi dintre cei violenti sunt francezi nascuti in Franta si care au mers la scoala in Franta. Nu parintii lor veniti di Magreb. Este mai mult un esec de integrare. Parintii lor au fost exploatati, pacaliti, discriminati oficial, cu o viziune de profit pe termen scurt, in timp ce discursul oficial era de integrare, egalitate, etc.. Copiii lor au vazut asta. Acum copii lor care sunt francezi, nu mai sunt discriminati oficial, dar sunt discriminati neoficial. Discursul est ipocrit. Legal, drepturi egale, dar la scoala, la angajari, statisticile arata ca cei din magreb au mai mici sanse sa gaseasca servici, sa obtina diplome, sa fie platiti. Nu se spune pe fata de ce, ca nu e "corect", dar se stie de ce. Se simt deci francezi de mana a doua...

Răspunde

MARIAN mihalcea - 07-04-2023

Vorbim de tineri de 12,13 ani care ,dincolo de distrugeri,nu merg la scoala,nu vor sa invete o meserie,parintii nu se implica,sunt viitorii delicventii,in conditiile in care ,in Franta se gasesc joburi ,sunt ajutati sa se integreze,este o sfidarea la adresa oamenilor care muncesc si si platesc taxele si impozitele,de altfel societatea s a cam saturat de genul asta de ,,proteste" uitati la ajutorul acordat politistului si la cel acordat mame-i si veti realiza ca oamenii nu s de acord cu coportamente gen Nahel...

Răspunde

Ion - 07-04-2023

Mafie, coruptie si anarhie.

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22