Ce ascunde turneul sud-est european al ambasadorului SUA în Grecia

Ambasadorul Statelor Unite în Grecia, George Tsunis, a efectuat o vizită în Republica Moldova (5-7 decembrie) și una în Bulgaria (11-12 decembrie). România urmează să completeze acest turneu sud-est european, la începutul anului următor. Scopul acestui demers ușor neobișnuit, având în vedere că domnul Tsunis este ambasador pe o anumită relație bilaterală, este de a consolida cooperarea regională în domeniul energiei și conectivitatea infrastructurii de-a lungul coridorului dintre Grecia și Ucraina.

Turneul domniei sale nu poate fi rupt de aderarea Greciei la Inițiativa celor Trei Mări, devenită efectivă la summitul de la București din 6 septembrie, care, cel mai probabil, a fost inspirată de Statele Unite. Această strategie nu poate decât să ne bucure întrucât, prin aderarea Greciei, se mai reduce din dezechilibrul cu Marea Baltică și îndeosebi cu Polonia. Totodată, această mișcare are mai puțină legătură cu Ucraina cât cu intenția Statelor Unite de a continua pe calea construirii alternativei la Turcia. După ultimele ieșiri ale președintelui Erdogan pe tema conflictului Israel-Gaza și tratamentul care i-a fost rezervat la Ankara secretarului de stat Anthony Blinken, probabil că nimeni nu își mai face iluzii la Washington cu privire la capacitatea Turciei de a se alinia Alianței Nord-Atlantice. Desigur, această construcție regională, Grecia-Bulgaria-România, nu înseamnă închiderea Incirlikului, dar pregătirea pentru orice eventualitate. Încă din toamna anului 2019 secretarul de stat american de la acea vreme, Mike Pompeo, semna la Atena cu omologul său Nikos Dendias un protocol adiţional la Acordul de Cooperare în materie de apărare mutuală (Mutual Defence Cooperation Agreement/MDCA) prin care Statele Unite se angajau să extindă infrastructurile bazei Flotei a VI-a din Insula Creta şi să construiască o bază pentru drone şi un centru de antrenament pentru elicoptere în centrul Greciei, alături de construcția unei baze aeronavale americane în portul Alexandroupolis, situat în nord-estul ţării, la numai 40 km de frontiera cu Turcia. La numai un an, același secretar de stat efectua o nouă vizită la Atena prin care încheia un acord pentru construirea în acest port strategic a unui terminal LNG care ar urma să fie cuplat la infrastructura de transport gazifer din Balcani. Să amintim și investițiile americane în extinderea infrastructurilor militare de la Mihail Kogălniceanu și Câmpia Turzii. Dacă europenii, respectiv germanii, sunt împinși de americani pentru a prelua asigurarea flancului estic al NATO, inclusiv susținerea Ucrainei, anumite puncte nodale vor fi ținute de Statele Unite – cazul Poloniei și celor trei state din Europa de Sud-Est, în această parte epicentrul fiind Grecia.

Dar dincolo de aceste obiective strategice, Statele Unite au interesul de a-și consolida prezența în interiorul Uniunii Europene, de a da mai multă coerență unor piețe favorabile gazului natural pentru a accentua ponderea americană în mixul european. Interesant este că Statele Unite nu mai susțin gazoductul EastMed care ar fi trebuit să aducă pe piața europeană gazul din apele israeliene, preferând soluția mult mai sigură din punctul de vedere al securității energetice, a livrărilor de gaz de șist american. Evident, această soluție avantajează firmele americane producătoare, dar traduce și intenția de a nu avea un lanț de aprovizionare critic în afara Alianței Nord-Atlantice.

Ambasadorul american la Atena a făcut public și un alt obiectiv, cel al ameliorării conectivității de transport dintre țările de pe malul vestic al Mării Negre, ceea ce poate fi și un semn al imposibilității pentru Ucraina de a-și folosi litoralul chiar în perioada post-conflict. Dar acest obiectiv semnifică și o mai bună integrare economică a celor trei țări – România, Bulgaria și Grecia – care sunt și țări ale Uniunii Europene, astfel încât reziliența acestora să fie întărită.

În sfârșit, acest interes american merită salutat, deoarece revelă interesul pe termen lung în România și în această parte a Europei, în condițiile în care proiectele de reorganizare a Uniunii Europene se referă tot mai mult la ideea cercurilor concentrice.  //