De același autor
Sankt Petersburgul își confirmă încă o dată rolul consacrat de Petru I, la 1713, de „fereastră a Rusiei“ către Occident și către lumea dezvoltată. Cea de-a 20-a ediție a Forumului Economic Internațional, care a avut loc între 16 și 18 iunie, este o dovadă clară în acest sens: 1.100 de companii din 60 de țări. Dacă aceste cifre nu spun mare lucru, enumerarea câtorva companii prezente la acest „Davos“ rusesc ne fac să măsurăm mai bine interesele economice, dar și cele politice față de Rusia: HSBC, Siemens, Volkswagen, Pirelli, Shell, Société Générale, Schneider Electric, Total, OMV, E.ON, JCDecaux, Engie, Intesa Sanpaolo, ENEL, Finmeccanica, Danieli, gigantul chinezesc al vânzărilor online Alibaba, Samsung și marile firme americane Exxon Mobile și Caterpillar. În plus, ediția din acest an a avut și o țară invitată de onoare, Italia, al cincilea partener comercial al Federației Ruse, fiind reprezentată chiar de premierul Matteo Renzi. Înțelegerile parafate pe Insula Vassilievskii ne arată că la Sankt Petersburg participanții nu au venit pentru a face turism și că relațiile dintre Occident și Rusia se îndreaptă spre normalizare: compania rusă Gazprom și gigantul anglo-olandez Shell au semnat un acord pentru construirea unei uzine de gaz lichefiat în portul rus Ust-Luga de la Baltica; 11 acorduri de cooperare au fost semnate de companii ruse și italiene în domeniul aeronautic, spațial, energetic, al apărării, al sănătății, în domeniile agroalimentar și financiar-bancar; Caisse des dépôts et consignations (un fel de CEC francez) și Fondul public rus de investiții directe au încheiat un acord pentru extinderea unor linii de producție franceze din Rusia. Pe scurt, masiva prezență a companiilor occidentale și angajamentele asumate pe piața rusă arată importanța lobby-urilor industriale în favoarea ridicării sancțiunilor reciproce, instituite după izbucnirea crizei ucrainene. Creșterea economică modestă din zona euro (1,5% în 2016, potrivit FMI) și o piață de peste 146 de milioane de consumatori nu pot fi ignorate. Totodată, prezența mediilor de afaceri din spațiul euro-atlantic ne mai arată că sancțiunile nu blochează relațiile economice cu Rusia și nici proiectele de viitor (deși schimburile UE-Rusia s-au redus, de la 417 miliarde de dolari în 2013 la 236 în 2015).
A doua semnificație a Forumului de la Sankt Petersburg este strict politică. Numele sonore din acest an au fost, în afara secretarului general ONU, Ban Ki-Moon, premierul italian, Matteo Renzi, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și fostul președinte francez Nicolas Sarkozy. Prezența lui Juncker la Sankt Petersburg este mai mult decât simbolică și anunță o relansare a dialogului Bruxelles-Moscova: este primul lider al UE care efectuează o vizită în Rusia de la începutul crizei ucrainene. Totodată, Italia și Franța sunt, alături de Germania, principalii susținători în cadrul UE ai normalizării relațiilor cu Federația Rusă și ai realizării unui aranjament în Est. De la tribuna forumului, Renzi s-a declarat împotriva oricărei confruntări cu Rusia la periferia de Est a Uniunii („Expresii ca Războiul Rece nu au nicio legătură cu realitatea!“) și a recunoscut că factura sancțiunilor este tot mai greu suportată de țara sa (0,1% din PIB și 80.000 de locuri de muncă pierdute).
Poate că nu ar fi lipsit de importanță să amintim în acest context și de interviul acordat publicației Bild de către ministrul de Externe al Germaniei, Frank-Walter Steinmeier („Manevrele NATO sunt o provocare“) și, desigur, comunicatul companiei Daimler cu privire la construirea unei fabrici în Rusia care va produce automobile Mercedes-Benz. Avem astfel imaginea unor noi evoluții în relațiile cu Rusia, pragmatice, în preajma reuniunii la nivel înalt a NATO de la Varșovia. Sunt însă convins că planificatorii politicii noastre externe le-au sesizat din timp, iar interesele României vor fi cât mai bine promovate.