Franța: criza partidelor tradiționale

Victoria Frontului Național nu reprezintă exclusiv o consecință a atentatelor din 13 noiembrie. Cauzele sunt mai profunde: electoratul francez nu mai crede în capacitatea partidelor tradiționale de a se reforma, de a propune soluții viabile pentru societate.

Frontul Național a câștigat turul întâi al ale­ge­ri­lor regionale din Franța, obținând aproape 30% din voturi și clasându-se pe primul loc în șase regiuni din 13 (chiar șapte regiuni, dacă avem în vedere că, în Nor­mandia, candidatul Fron­tului Național a obținut doar cu 0,2% mai puțin decât can­didatul de centru-dreapta). Publicații de pe mai multe me­ridiane nu au întârziat să califice rezultatul partidului doamnei Le Pen drept „is­to­rice“ (percée historique). Va curge, desigur, multă cer­nea­lă în zilele care vor urma pe seama acestui eveniment, iar cei ce țin con­de­iul în mână vor lansa strigăte de alarmă și vor face apel pentru apărarea valorilor euro­pe­ne și crearea unui front unit, republican, în fața valului extremist. Timpul este scurt, de­oarece pe 13 decembrie are loc al doilea tur, iar candidații Frontului Național se află în multe circumscripții pe poziții ce depășesc de departe rezultatele contracandidaților de cen­tru-dreapta (Les Républicains+UDI+MoDem) și ai stângii (PS+PRG și afiliați PS). Este cazul regiunii Provence Alpes-Côte d’Azur, unde lista condusă de Marion Maréchal-Le Pen a ob­ținut 40,55%, în timp ce can­didatul dreptei a atins numai 26,48%, iar cel al stângii s-a prăbușit la 16,59%. În re­giu­nea Nord-Pas-de-Calais-Pi­cardie, d-na Marine Le Pen, li­derul partidului, s-a clasat pe primul loc, cu 40,64% din vo­turi, în fața candidatului de centru-dreapta (24,96%) și a celui socialist (18,12%). În ambele regiuni însă, candidații clasați pe locul al doilea s-au declarat con­vinși de victoria finală, întrucât reprezintă sin­gura soluție.

Acest tip de discurs al partidelor tradiționale – uniți în fața extremei drepte –, caracterizat doar prin sloganuri neacoperite ulterior de vreo schimbare reală de atitudine, a dus la rezultatul de astăzi al Frontului Național. Mulți analiști vor afirma, cu siguranță, că scorul ob­ți­nut de FN este o consecință a atentatelor ca­re au lovit Franța de la începutul lunii ianuarie și au culminat cu cele din 13 noiembrie, sol­da­te cu 130 de morți. Impactul este real, dar nu determinant. De mai bine de opt ani, Frontul Național se află într-o progresie constantă: la alegerile legislative din 2007, partidul a ob­ți­nut 4,5%, la cele regionale din 2010 a depășit 11 procente, aproape 18% la prezidențialele din 2012, iar la alegerile municipale de anul trecut a câștigat în 11 localități cu o populație de peste 9.000 de locuitori.

Prin urmare, acest rezultat nu are doar cauze imediate. Desigur, faptul că o treime din electoratul francez (în condițiile neprezentării la vot a 50,2% dintre alegători, în ușoară scă­dere față de 53,6% la regionalele din 2010) a ales să voteze cu Frontul Național are legă­tu­ră și cu actualitatea: criza migratorie, criza eco­nomică și șomajul ridicat, atentatele te­ro­ris­te. Însă cauzele sunt mai profunde. Elec­to­ra­tul francez nu mai crede în capacitatea par­ti­delor tradiționale de a se reforma, de a pro­pu­ne soluții viabile pentru societate. În plus, depărtarea clasei politice față de popor, lipsa unor lideri credibili și curați explică scorul Frontului Național. Avem de-a face cu un vot-sancțiune. Ce credibilitate poate oferi dom­nul Jean-Christophe Cambadélis, liderul Par­tidului Socialist, în condițiile în care a ob­ți­nut un doctorat în sociologie la Universitatea Paris XIII-Saint Denis fără a avea nici licență și nici masterat? Transformarea Palatului Ely­sée, în timpul mandatelor domnilor Sarkozy și Hollande, în loc de telenovele amoroase, cu toa­tă toleranța arătată de francezi vieții pri­va­te, nu a întărit încrederea francezului de rând, obligat să plătească facturi, în instituții. Competiția dintre partidele politice tra­di­țio­nale – popular, socialist, comunist, centrist și eco­logist – este văzută din ce în ce mai mult de electoratul francez ca o competiție pentru împărțirea ciolanului („partage du gâteau“ - pe franțuzește sună mai elegant, „împărțirea prăjiturii“). Înfrângerea este mai dur resimțită de socialiștii domnului François Hollande, fiind a cincea înfrângere consecutivă de la insta­la­rea la putere, în 2012. E posibil ca pe 13 de­cem­­brie, ascensiunea instituțională a Fron­tu­lui Național să fie blocată, dar electoratul fran­cez a dat un avertisment serios în perspectiva ale­gerilor prezidențiale din 2017.