Franța pedalează pe a treia cale

Marea transformare pe care o putem observa în sistemul internațional este că nu mai există alianțe, ci alinieri ale statelor pe dosare punctuale.

Stefan Popescu 03.06.2025
SHARE 1

De același autor

Turneul președintelui francez Emmanuel Macron în unele țări din Asia de Sud-Est s-a încheiat. Ultramediatizat, ca urmare a scenei de menaj transmisă în direct de marile agenții de presă ale lumii în momentul în care se pregătea să coboare în fața gazdelor de la Hanoi, turneul început la 26 mai și încheiat pe 30 mai a fost important pentru observatorii care doresc să înțeleagă strategia Franței, inclusiv pe continentul european.

Franța este o țară care își croiește destinul numai cu un picior în Europa. Celălalt se află în afara bătrânului continent. Aventura europeană a fost pentru Paris o revanșă față de aliatul-competitor Statele Unite ale Americii, care a preferat să se alinieze cu URSS în fața expediției neocoloniale din 1956 împotriva Egiptului lui Nasser. Noua postură a lui Donald Trump, care anunță cel mai probabil o schimbare fundamentală în politica americană pe Glob, și dorința unor state din Indo-Pacific de a nu fi captive rivalității dintre Washington și Beijing oferă Franței un teren propice de a se afirma ca exponent al celei de-a treia căi. O asemenea cale ar putea fi și singura pentru țări precum Vietnamul, care trebuie să facă față diferendului tarifar cu SUA și diferendului teritorial, care privește împărțirea spațiilor maritime cu China. Contractele generoase semnate în Vietnam de membrii delegației franceze indică o dorință de consolidare a parteneriatului cu Franța.

Spre deosebire de alte puteri europene, Franța prezintă avantajul prezenței efective în regiunea indo-pacifică prin teritoriile sale de peste mări și prin statutul său de membru permanent al Consiliului de Securitate, prin tehnologiile pe care le posedă și la care privesc un număr de țări ale regiunii dornice să își modernizeze forțele armate sau să acceadă la unele tehnologii de vârf, prin capacitățile sale expediționare, care îi permit să ofere greutate jocurilor de alianțe la care participă. Nefiind o hiperputere precum cea americană și nicio superputere, Franța și-a perfecționat o capacitate de „inginerie diplomatică”, prin care caută să genereze formule de cooperare care să-i servească drept multiplicatoare de putere. Inițial, osatura doctrinei celei de-a treia căi în Indo-Pacific a fost constituită din parteneriatele strategice cu India și Australia. Dar cea din urmă a preferat să intre în alianța AUKUS, alături de SUA și Marea Britanie, și să denunțe acordul militar-tehnologic cu Naval Group pentru construcția de submarine. O adevărată lovitură care a dus chiar la rechemarea temporară a ambasadorilor de la Canberra și Washington. Partenerul de substituție ideal, întrucât către acesta privește și India, a devenit Indonezia. Aceasta din urmă, ca de altfel și India, a achiziționat un număr de aparate Rafale și este văzut drept un partener promițător, care nu prezintă riscul defecțiunii pe model australian. Războiul comercial declanșat de Donald Trump a avut unele efecte psihologice în rândul unor state din Asia de Sud-Est, care mizau pe Washington pentru a contrabalansa influența Chinei. Astfel că a apărut oportunitatea și chiar necesitatea pentru acestea de a se apropia de Uniunea Europeană și în primul rând de statele cu rol motor în uniune, precum Franța. Este cazul Singaporelui, dar mai ales al Vietnamului, stat care întreține cu Franța o relație complexă ce derivă din trecutul său, de parte a domeniului colonial francez. Este motivul pentru care președintele francez a pledat în cadrul forumului anual găzduit de hotelul Shangri-La din Singapore pentru noi coaliții, pentru liber-schimb și împotriva revizionismului. Alegeți mai degrabă Europa și Franța decât China! a fost mesajul care reieșea din ideile enunțate de Macron. Acesta a criticat frontal China de a nu fi împiedicat Coreea de Nord să trimită trupe în Ucraina – o manieră de a poziționa Franța drept partenerul de bază al statelor europene de pe flancul estic al NATO.

Strategia franceză are însă de compus cu geometria variabilă a alianțelor care se observă și în Asia-Pacific. Este, de altfel, marea transformare pe care o putem observa în sistemul internațional: nu mai există alianțe, ci alinieri ale statelor pe dosare punctuale. De exemplu, India, partener esențial al strategiei indo-pacifice franceze, este de asemenea membru QUAD (Dialogul Cvadrilateral de Securitate), grup inițiat de Statele Unite, alături de Japonia și Australia. În aceste condiții, Franța caută să promoveze cooperări concrete cu SUA în Indo-Pacific pe principiul „aliat, dar nealiniat”. În timpul turneului, Emmanuel Macron a mediatizat convorbirea sa telefonică cu președintele american Donald Trump. Acest demers are la bază instituționalizarea dialogului franco-american pe Indo-Pacific, la nivel de secretar de stat adjunct al Departamentului de Stat- director politic al Ministerului francez al Afacerilor Externe.

În sfârșit, să amintim și dimensiunea economică a turneului sud-est asiatic al președintelui Macron – contracte care însumează 29 de miliarde de dolari pentru industria franceză. Delegația prezidențială franceză a cuprins mai mulți reprezentanți ai marelui business francez, una dintre mize fiind diversificarea piețelor, a surselor de aprovizionare și reducerea dependențelor – ceea ce are implicații și la nivelul independenței politice a Franței. De altfel, insistând pe această idee, președintele francez a declarat interlocutorilor săi că strângerea cooperării cu țara sa înseamnă un „parteneriat de suveranitate”.

Comentarii 0

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22