Imperfecțiunile Comisiei von der Leyen 2

Fumul alb a fost, în cele din urmă, eliberat pe acoperișul clădirii Berlaymont din Bruxelles, sediul Comisiei Europene. Ursula von der Leyen a anunțat componența echipei de comisari pe care o va conduce vreme de cinci ani. Evenimentul nu a fost lipsit de unele surprize și mă refer la retragerea lui Thierry Breton, propunerea Franței, fără îndoială singurul nume cu anvergură pentru noua echipă.

Eliminarea lui Breton

Nu sunt deloc original dacă afirm că este inedit ca o țară precum Franța să fie supusă unor presiuni din partea președintei Comisiei și, mai ales, să se plieze. Slăbirea politică a lui Emmanuel Macron nu reprezintă deloc un motiv. Menținerea sprijinului pentru Breton din partea președintelui Macron ar fi închis subiectul. Nu a fost însă așa. Președintele Macron a profitat de situație pentru a-i găsi un loc unui apropiat al său, fostul ministru de Externe Stéphane Séjourné, și pe care îl vede drept o tânără speranță a proiectului său politic, alături de fostul premier Gabriel Attal. Fără a ieși din cadrele obiectivității, domnul Séjourné este un personaj lipsit de anvergură politică și intelectuală și fără realizări notabile, cu excepția capacității domniei sale de a fi numit pe baza afinităților elective, pentru a-l cita pe Goethe. Trocul propus lui Macron de doamna von der Leyen ar fi fost că menținerea candidaturii lui Breton ar însemna un post cu o mai mică anvergură. Să amintim și faptul că Therry Breton a fost un critic al doamnei von der Leyen, neezitând să își exprime dezacordul cu privire la modul netransparent de luare a deciziilor (anturajul acesteia aproape exclusiv german, alături de relaționarea defectuoasă cu echipa care constituie colegiul comisarilor). Thierry Breton a coagulat un grup de comisari pentru a se opune deciziei doamnei von der Leyen de a o numi pe americanca Fiona Scott Morton într-o funcție-cheie în administrația Comisiei, cea de economist-șef al Direcției Generale Concurență. Pe măsură ce președintele în funcție se apropia de declarația ei de candidatură pentru un al doilea mandat, criticile comisarului francez au crescut. „În ciuda calităților sale, Ursula von der Leyen se află în minoritate în propriul ei partid”, a fost postarea lui Breton pe platforma X, exprimând astfel susținerea mai mult de nevoie din partea PPE, din inerție și pentru a nu mai redeschide negocieri care se anunțau complicate, pentru un nou mandat al aceluiași personaj. Însă ceea ce i-a stricat iremediabil relația cu doamna von der Leyen, astfel încât aceasta i-a transmis, potrivit presei franceze, lui Macron tous sauf lui – oricine în afară de el - , a fost atunci când Breton a pus public la îndoială etica președintei Comisiei Europene după numirea, la sfârșitul lunii ianuarie, a unui emisar responsabil de întreprinderile mici și mijlocii. Postul i-a fost atribuit europarlamentarului german PPE Markus Pieper, un apropiat și mare susținător al unei noi comisii von der Leyen. Controversa s-a soldat cu un vot de neîncredere în Parlamentul European împotriva doamnei von der Leyen, în mijlocul campaniei pentru alegerile europene din iunie și, în final, la retragerea candidatului german.

În concluzie, vom avea o comisie în care autoritatea președintei va fi mai mare, iar ceilalți membri ai colegiului vor fi mai puțin profilați. Nu știm dacă această situație preanunță și o anumită dezangajare din partea statelor și, prin urmare, o capacitate limitată de acțiune din partea viitoarei Comisii, deoarece se știe că instituțiile europene, și în mod particular Comisia, au atâta putere câtă le permit statele membre sau, mai bine spus, concursul statelor membre. În orice caz, cu priorități politice interne în Franța și în Germania (alegeri în ultima, iar în cea dintâi, posibil noi alegeri anticipate), primul an nu se anunța ambițios. Poate numai un șoc venit de peste Ocean, prin eventuala realegere a lui Donald Trump, ar putea repune Europa în centrul priorităților și reface cuplul franco-german.

Suprareprezentarea PPE

Un alt aspect notabil al Comisiei von der Leyen 2 este acceptarea fără rezerve a candidaturii lui Raffaele Fitto, susținută de Italia, ba, mai mult, acordarea calității de vicepreședinte executiv (având în aria de competență Coeziunea și reformele din cadrul programului Next Generation EU – programul de relansare economică adoptat în 2020 pentru a depăși efectele provocate de pandemia de coronavirus), ceea ce înseamnă un tratament net diferit față de cel rezervat propunerii ungare. Practic, formulele de alianță cu forțe politice radicale, suveraniste devin legitime și acceptabile, situație devenită realitate și la nivelul mai multor state europene – Olanda, Franța, Italia, alături de Austria, unde există o adevărată tradiție a alianțelor politice cu extrema dreaptă. De asemenea, de remarcat că nuanțele politice aflate la guvernare în statele membre UE au determinat o comisie care nu reflectă realitatea echilibrelor politice rezultate din alegerile europene din iunie. Dacă Partidul Popularilor Europeni este cel mai bine reprezentat, având în vedere corespondența în parlamentul comunitar a celui mai mare grup de europarlamentari, poziția sa este suprareprezentată – 13 din totalul de 27 de poziții din Colegiul Comisarilor. Socialiștii europeni, care posedă totuși cel de-al doilea grup de europarlamentari, dispune numai de patru poziții de comisar, întrucât numai Spania, Danemarca, Polonia și România au fost în măsură să susțină candidaturi de stânga. Astfel, cel de-al treilea grup al coaliției de la Bruxelles și Strasbourg, Renew, posedă tot patru poziții (Belgia, Irlanda, Franța și Estonia), deși numărul de mandate este semnificativ mai mic decât al socialiștilor. În aceste condiții, guvernul României era obligat să propună un comisar socialist și trebuia să țină cont de interesul grupului politic european pentru un portofoliu legat de dimensiunea socială și, evident, să ia în considerare dorința președintei Comisiei de a se apropia de obiectivul parității de gen. Faptul că pentru prima dată România deține o poziție de vicepreședinte reprezintă un aspect notabil pe care se va putea construi o strategie de influență ceva mai profilată, mai ales că anvelopa financiară a portofoliului doamnei Roxana Mînzatu nu va fi neglijabilă.

Portofolii noi

Interesantă este și atribuirea portofoliilor pe domenii. Cele legate de creșterea economică și investițiile în industrii sunt atribuite Franței (Prosperitate și politici industriale), Italiei (Coeziune și reforme) și Spaniei (Tranziție ecologică și politici concurențiale), ceea ce este o veste bună pentru România, întrucât cele trei surate latine sunt în favoarea regulilor mai flexibile în ce privește deficitele bugetare, politicilor de susținere a industriei, menținerii și chiar extinderii programelor susținute prin datorii comune, pe calapodul PNRR. Aceste trei portofolii, toate fiind întărite și de calitatea de vicepreședinte executiv, sunt unite de obiectivul transformării peisajului industrial pentru a reuși intrarea în cea de-a patra revoluție industrială și de a atinge țintele climatice, relansând competitivitatea pentru a opri declinul economic în raport cu SUA și China – așa cum se recomandă în raportul Mario Draghi privind competitivitatea europeană.

Comisia von der Leyen 2 mai cuprinde, ca element de noutate, un portofoliu pentru Apărare și Securitate, încredințat Lituaniei, ceea ce anunță faptul că UE va prelua tot mai mult de la marele aliat american susținerea Ucrainei și, mai ales, asistența pentru reconstrucție. Faptul că acest portofoliu este încredințat unei țări baltice – alături de portofoliul atribuit Estoniei pentru politica externă – confirmă interesul pentru geopolitica Estului, o altă veste bună pentru România. Portofoliul pentru Mediterana, o altă noutate, încredințat Croației – țară fără o mare pondere pe acest dosar – arată că atenția va fi focalizată pe estul Europei.

Faptul că Danemarca va deține portofoliul Locuințelor și Energiei trebuie interpretat ca o atenție și pentru dimensiunea socială a tranziției energetice, căutând în același timp menținerea obiectivelor climatice ambițioase (Danemarca fiind cel mai bun exemplu, cu două treimi din energie produsă din regenerabile).

Ca o concluzie, avem o comisie puternic ancorată în cadrul PPE; aceasta va acorda prioritate Ucrainei și flancului estic; chestiunile legate de competitivitate și de atenuarea efectelor crizelor economice vor fi prioritare. Portofoliul Extinderii atribuit Sloveniei ne anunță ca realistă integrarea țărilor Balcanilor Occidentali și mai puțin a Ucrainei și Republicii Moldova.