De același autor
Italia a devenit epicentrul european al epidemiei de coronavirus. În ciuda măsurilor restrictive drastice, numărul celor infectați continuă să crească. La data la care scriu aceste rânduri (16 martie), aproape 25.000 de cazuri erau înregistrate, iar numărul celor decedați depășise pragul de 1.800. Jumătate dintre cei infectați și două treimi din cei decedați se găsesc în Lombardia, regiunea cea mai populată a Italiei (peste 10 milioane de locuitori) și cea mai bogată. Cele mai multe cazuri sunt în jumătatea de nord a peninsulei, motiv pentru care mulți meridionali au căutat să ajungă în locurile de baștină, cu riscul extinderii către aceste zone cu sisteme medicale mai puțin organizate și dotate. Este motivul pentru care starea de urgență a fost decretată pe întreg teritoriul țării. În ciuda unui sistem de sănătate deosebit de performant în nordul țării, acesta și-a atins deja limitele, iar guvernul de la Roma s-a văzut nevoit să facă apel la medicii militari, la cadrele medicale aflate la pensie și la studenții în medicină din anii terminali ai specializării.
De la începutul epidemiei, mai bine de 15% din cadrele medicale și sanitare au fost plasate în carantină după ce au fost contaminate în timpul îngrijirii bolnavilor. În condițiile epuizării capacității secțiilor de terapie intensivă, a unităților de boli infecțioase și pneumologie, autoritățile au decis organizarea unor spitale de campanie.
Ca niciodată, orașele italiene, al căror farmec era creat tocmai de străzile pline de oameni, au acum un aspect abandonat. Chiar și de Paște, bisericile vor fi goale, așa a anunțat Vaticanul. Noroc cu spiritul ludic al nației care nu dispare nici în cele mai grele momente: imaginile cu oameni cântând în cor la ferestre au făcut înconjurul lumii. Italienii au nevoie să își păstreze optimismul întrucât, dacă este să dăm crezare autorităților de la Roma, epidemia nu a atins în Peninsulă vârful curbei de propagare. Acestea speră că va fi atins, poate, la finele acestei săptămâni.
În orice caz, următoarele săptămâni vor fi critice cu atât mai mult cu cât se face simțită deja penuria de echipamente și materiale medicale. Într-un interviu acordat cotidianului Corriere della Sera, premierul Giuseppe Conte a făcut apel la o coordonare europeană, dar și a țărilor cele mai industrializate din G7 atât în materie sanitară, cât și a măsurilor destinate relansării economiei. Și din acest punct de vedere, Italia este destul de rău plasată, având în vedere creșterea cea mai anemică din rândul țărilor zonei euro. Țara cu cea mai mare densitate din Uniunea Europeană a IMM-urilor are nevoie de măsuri speciale pentru susținerea acestui sector ce riscă pagube ireparabile în săptămânile și lunile care urmează. Asociația patronatului italian Confindustria a exprimat temerea că în urma crizei Italia va pierde întregi segmente de piață în străinătate, cu atât mai mult cu cât pandemia este dublată de un război comercial care se manifestă chiar între țările europene. Este motivul pentru care planul de 25 de miliarde de euro anunțat de Comisia Europeană pentru susținerea țărilor afectate nu a convins în Italia, unde se afirmă că acesta este un efort pe care italienii și-l pot asuma singuri.
Dacă posibilitatea de a fi mai flexibili în privința deficitului bugetar a fost salutată, în general italienii rămân circumspecți cu privire la solidaritatea europeană. Iar acest lucru a fost alimentat de sistarea exporturilor unor materiale sanitare de către Franța și Germania și intervine și pe un fond mai vechi determinat de lipsa de solidaritate europeană în timpul crizelor migratorii.
Ironia istoriei este că în timp ce europenii se mobilizează cu greu pentru a mutualiza echipamente și materiale medicale, China este prima țară care a venit în ajutorul Italiei. Iar ajutorul este unul important: 1.000 de aparate de asistență respiratorie, 20.000 de combinezoane de protecție, 50.000 de teste de diagnosticare, cât și nouă medici specializați în lupta cu Covid-19. De asemenea, guvernul de la Beijing a promis 100.000 de măști cu înaltă protecție și un export de două milioane de măști obișnuite. „Italienii își vor aminti de țările care le-au fost aproape”, i-a declarat ministrul italian de externe, Luigi Di Maio, omologului sau chinez, lucru care nu poate să nu ne ducă cu gândul la criticile pe care Roma le-a avut de suferit de la partenerii occidentali pentru cooperarea prea apropiată cu Beijingul în proiectul Noului Drum al Mătăsii. În mod cert, incapacitatea europeană de a răspunde crizelor, replierea națională de care dau dovadă statele membre, semnul cel mai frecvent fiind închiderea frontierelor, va lăsa urme ce pot fi exploatate de actori extraeuropeni.
Eroarea de comunicare a șefei Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde – potrivit căreia rolul instituției pe care o conduce nu este acela de a răspunde la mișcările din piețele de titluri suverane sau de a închide spreadul dintre dobânzile țărilor din zona euro – a creat furie în Italia. Țara a avut de plătit cele mai mari dobânzi de o zi din istorie. La nivelul percepției decidenților și a opiniei publice din Italia, a rămas lipsa de solidaritate din partea Franței și Germaniei. „Europa trebuie să ne ajute, nu să ne creeze obstacole”, a declarat moderatul președinte italian, Sergio Mattarella.
Pentru moment, criza epidemiei de coronavirus din Europa este revelatoare mai mult a disfuncționalităților și lipsei solidarității dintre statele membre. Criza este sinonimă și cu construcția și reconstrucția. Poate, acesta este momentul remedierii capacității europene de a răspunde eficient în caz de criză și de a da cu adevărat imaginea de Uniune Europeană. //
Pandemia, un game changer?
„În istoria economiei mondiale, va exista un înainte și un după coronavirus”.
Declarația îi aparține ministrului francez al economiei, Bruno Le Maire, care a declarat că una dintre lecțiile pandemiei de Covid-19 este că „trebuie să ne întărim suveranitatea pe lanțurile de aprovizionare strategice”. Această pandemie s-a produs pe fondul unor politici neprotecționiste deja amorsate în Occident, mai eclatante în Statele Unite, dar vizibile și în Uniunea Europeană, care au în vedere în primul rând China. Prin urmare, demnitarul francez consideră această pandemie un „game changer” al mondializării, indicând primele sectoare care vor fi avute în vedere: industria auto, aeronautica, industria farmaceutică, unde 40% din substanțele active necesare medicamentelor sunt importate din China, bateriile electrice, care sunt în proporție de 80% de import din China și Coreea de Sud. Totodată, acesta a pledat pentru întărirea suveranității tehnologice și industriale în filierele inteligenței artificiale, calculatoarelor cuantice și hidrogenului. China însăși a început să se plieze acestor tendințe ale unor importante state occidentale prin deschiderea unor fabrici în SUA și UE. Polemica iscată pe tema intenției administrației Donald Trump de a achiziționa laboratorul german CureVac situat la Tübingen, unul dintre centrele de excelență la nivel mondial în cercetarea și producerea vaccinurilor, va întări tendințele de autonomie europeană în sens mai larg și față de SUA.
La nivel comunitar, asistăm la formarea unui adevărat tandem între comisarul pentru politici industriale, Therry Breton, și comisarul pentru concurență, Margarethe Vestager, pentru stimularea unor consorții europene care să construiască autonomia europeană în anumite sectoare industriale. Exercițiul financiar european 2021–2027 va avea, alături de tranziția energetică, obiectivul major al consolidării sectoarelor economice care s-au arătat vulnerabile în timpul crizei provocate de coronavirus. Activitățile de producție și lanțurile de aprovizionare vor fi profund restructurate, iar unele obiective strategice, precum tranziția energetică, vor cunoaște chiar o accelerare pe fondul războiului petrolier dintre Rusia, Arabia Saudită și SUA.
