Macron la Washington. Revolutia din relatiile franco-americane

Anul trecut, pe 14 Iulie, cuplul Donald si Melanie Trump era primit cu mare pompa la Paris. O vizita foarte apreciata de anturajul presedintelui american intrucat aceasta se producea intr-un moment dificil, rezultat al anchetei ce priveste ingerintele rusesti in alegerile prezidentiale americane si eventualele legaturi ale anturajului candidatului republican cu medii oficiale de la Moscova. Pe 23 aprilie a venit randul cuplului Emmanuel si Brigitte Macron sa fie primit la Washington. Este prima vizita de stat in SUA de la instalarea lui Donald Trump in Biroul Oval. Dincolo de valoarea de simbol, vizita lui Emmanuel Macron este importanta pentru viitorul relatiilor transatlantice si armonizarea unor interese occidentale pe dosarele Iran, China, Coreea de Nord si Rusia. De vizita lui Emmanuel Macron sunt legate si asteptari cu privire la prezenta Americana in Orientul Mijlociu, in special Siria, Donald Trump anuntand ca indata de Statul Islamic va fi infrant, trupele americane vor fi repatriate. Un alt dosar important la care se asteapta rezolvare este scutirea UE de la taxele privind importurile americane de otel si aluminiu (“Nu se face razboi cu proprii aliati”, a lansat Emmanuel Macron intr-un interviu acordat canalului de televiziune preferat al presedintelui american, Fox News).

O adevarata revolutie coperniciana in relatiile franco-americane incepe sa se produca pe fondul unei relative distantari SUA-Germania/SUA-Marea Britanie. Aceasta mutatie are loc in contextual slabirii Angelei Merkel si a relatiei nu prea bune pe care aceasta o are cu liderul de la Casa Alba. Apoi valoarea de intrebuintare a Germaniei pe diverse teatre de operatiuni nu este prea ridicata in ochii Pentagonului si a Casei Albe, spre deosebire de Franta a carei capacitate militara expeditionara este apreciata. Recenta interventie militara in Siria a intarit aceasta impresie si i-a apropiat pe cei doi presedinti. Pare ca Emmanuel Macron devine interlocutorul privilegiat al SUA pe continentul european, Franta luand intrucatva locul Marii Britanii de principal secund. Este o mare sansa pe care, daca Emmanuel Macron o valorifica, va reprezenta un alt element in strategia sa de plasare a Frantei ca actor central in Uniunea Europeana. In ce priveste Marea Britanie, desi legaturile sale cu Washingtonul vor ramane mereu foarte importante,  totusi Brexitul si dificultatile politice interne, opinia publica britanica foarte ostila la adresa lui Donald Trump, o fac sa joace un rol mai mic in strategia americana de redimensionare a angajamentului extern. In schimb, Parisul este avantajat de stabilitatea politica, vointa de angajament si preluare a unor respoinsabilitati americane in Orientul Apropiat si Mijlociu, vointa de secondare a SUA pe diverse teatre dar si de atitudinea proactiva pe scena internationala.

In plus, liderul de la Elysee, dar si liderul de la Casa Alba nu provin din elitele politice traditionale. Amandoi sunt un fel de outsiders si, din declaratiile celor doi si a anturajelor lor, se pare ca au stabilit o relatie destul de apropiata. Presa de pe ambele maluri ale Atlanticului scrie ca Trump si Macron discuta la telefon saptamanal, in timp ce cu Angela Merkel, liderul american nu ar mai fi vorbit de cinci luni. Oricat de ciudat ar parea, si Emmanuel Macron si Donald Trump, cu accente diferite, sunt adeptii unei diplomatii decomplexate. Mijloacele sunt diferite nu numai ca urmare a diferentei de stil Macron/Trump dar si ca urmare a ponderii celor doua tari care nu este aceeasi pe plan international. Daca SUA isi permit intr-o anumita masura sa ia distanta de multilateralism, pentru Franta cooperarea multilaterala reprezinta un multiplicator de putere, un element esential in definirea statutului de mare putere. Importanta intalnirii Trump-Macron reiese si din protocolul deosebit rezervat de americani liderului de la Elysee: cina la Mount Vernon, resedinta istorica a lui George Washington de pe malul Potomacului, discutii tete-a-tete in Biroul Oval, apoi discurs in fata Congresului, pavoazarea Washingtonului cu drapelele Frantei, alaturi de elementele traditionale ce se impugn in cadrul unei vizite de stat – vizita la Cimitirul Arlington si dineul de stat de la Washington unde crema elitei americane va fi prezenta.

In sfarsit, calitatea relatiei franco-americane va avea un impact si asupra felului in care se va defini autonomia strategica europeana si angajamentului american in Europa de Est, in momentul de fata neexistand o strategie clara americana in aceasta parte a continentului.