De același autor
Ziua Europei de anul acesta a fost marcată de inaugurarea la Strasbourg a Conferinței privind Viitorul Europei, în prezența inițiatorului, președintele francez Emmanuel Macron, și a șefilor celor trei instituții centrale ale uniunii, Ursula von der Leyen, președinta Comisiei, David Sassoli, președintele Parlamentului și Antonio Costa, premierul Portugaliei – țara care asigură președinția Consiliului Uniunii. Conferința va presupune dezbateri și consultări în toate statele membre dar și în cadru comunitar iar la anul, în primăvară, vor fi redactate și comunicate oficial concluziile, moment ce va coincide, nicidecum în urma vreunui hazard, cu președinția franceză a Consiliului Uniunii Europene.
Pentru mai mulți observatori acest calendar are legătură și cu apropierea alegerilor prezidentale franceze din mai 2022 și cu intenția președintelui Macron de a profita de eveniment pentru a-și consolida șansele de a fi reales. Dar este mai mult decât atât și tocmai acest lucru face diferența cu exercițiile diplomatice de imagine cu care ne-am tot obișnuit la București. Dincolo de ambițiile politice personale există și o viziune și o articulare între aceasta și interesele statului. Or, Macron, înscriindu-se pe linia predecesorilor săi a dovedit-o din plin de Ziua Europei pe care a transformat-o într-un succes diplomatic. În primul rând pentru Franța, care, luând inițiativa unei dezbateri la scara Uniunii, se și poziționează că lider recunoscut de comunitatea europeană și are avantajul primelor propuneri, stabilirii cadrului. De altfel, prin prezența celor trei lideri europeni și prin cele declarate de aceștia în sprijinul discursului președintelui Franței, prin atenția mediatică de care s-a bucurat evenimentul, a fost recunoscut rolul de leadership al Parisului. Conferința de inaugurare este un succes diplomatic și pentru promovarea capitalei europene Strasbourg, o miză importantă pentru Franţa. Toți cei prezenți, în frunte cu președintele Parlamentului și președinta Comisiei și-au exprimat atașamentul pentru statutul de capitală a Uniunii Europene pentru orașul de pe Rin, asigurându-l pe președintele francez că activitatea legislativului comunitar va reveni la normal în sediul de la Strasbourg.
Dar evenimentul din 9 mai 2021 a oferit și o tribună vizibilă pentru enunţarea unor obiective ale politicii europene a Franţei. Cuvantul cel mai important este “suveranitate” , o suveranitate care trebuie înţeleasă în sens cât mai cuprinzător, atât securitar dar și industrial, tehnologic, știinţific și chiar cultural : Uniunea Europeana trebuie sa fie capabila sa isi apere “suveranitatea spatiului nostru” ; “suveranitatea este și capacitatea noastră de a produce în prezent și în viitor. Așadar, nu cred că vom avea o Europă care să poată fi la înălțimea istoriei și valorilor sale dacă nu conștientizează mai mult ca în anii 80, 90 și 2000, faptul că nu nu suntem numai o mare piață de consum deschisă către toate vânturile. Noi suntem, de asemenea, dar trebuie să redevenim producători. Trebuie să redevenim o comunitate formată din mari cercetători, mari creatori, mari artiști și mari industriași. Pentru că a produce, a crea pe solul nostru, înseamnă a ne garanta suveranitatea, protecția modelului nostru, a valorilor noastre. Această suveranitate culturală, academică, industrială și de cercetare este absolut esențială. Construirea acesteia înseamnă uneori să recucerim lucruri pe care le-am lăsat să plece în altă parte, să ne identificăm dependențele strategice și să le răspundem cu alianțe industriale europene, așa cum am început să facem și aici, cu bateriile și hidrogenul, cu semiconductorii și cloud-ul”.
Președintele francez a indicat clar directia parametrilor din programele de finanțare europeană care au la bază strategia industrială europeană: construcția unei autonomii strategice. Către acest obiectiv ne îndreaptă atat obiectivele din Pactul Verde European, din strategia digitalizării sau din proiecte panindustriale precum Alianța Bateriilor sau Cloud-ul european. Din acest punct de vedere, consultarea europeană inițiată de Emmanuel Macron are drept obiectiv definirea formei politice a acestor transformări: “Ce fel de Europă ne dorim în 10 ani? Peste 15 ani? Ce frontiere ale acesteia? Ce instituții noi? Ce proiecte culturale majore să lansăm împreună?”.
Ca și în 1951, Macron folosește și acum rețeta lui Schumann și a lui Monnet. Pentru schimbarea politică a comunității europene, pentru a determina noi sinergii și a construi a treia cale, între SUA și China – căci cele declarate de Macron asta lasă să se înțeleagă - nu se mai folosește cărbunele și oțelul ci digitalizarea, hidrogenul, bateriile, sateliții. Presedintele francez a pronuntat la un moment dat si cuvantul “flexibilitate” care poate avea și înțelesul unor geometrii variabile europene.
