De același autor
La optsprezece luni de la discursul ținut în Marele Amfiteatru al Sorbonei cu privire la viitorul Uniunii Europene, președintele Emmanuel Macron a luat calea scrisului, adresând o scrisoare tuturor cetatenilor europeni, în 24 de limbi. Este un gest ce trebuie fără îndoială așezat în contextul campaniei electorale pentru alegerile europene, după ce lideri precum Viktor Orban și Matteo Salvini au transmis mesaje prin care doreau să încarneze în fața cetățenilor uniunii o altă Europa.
Prezența pe continent a fostului strateg al lui Donald Trump, Steve Bannon, cu scopul declarat de a uni forțele antisistem și populiste și desemnându-l pe Emmanuel Macron drept inamic, impunea o replică din partea acestuia din urmă. Cu atât mai mult cu cât, unii reprezentanți ai curentului populist nu au ezitat să interpeleze direct cetățenii francezi ieșiți în stradă pentru a manifesta împotriva reformelor președintelui Macron precum liderul Mișcării 5 Stele, Luigi Di Maio. Din punctul de vedere al formei, inițiativa lui Emmanuel Macron este într-adevăr inedită și, venită din partea președintelui Frantei înseamnă mai mult decât un act al campaniei electorale europene. Este încă un semn că Europa post-Brexit va fi fundamental diferită de uniunea la care noi am aderat în 2007.
Competiția cu Statele Unite și China
Alături de criticarea deciziei britanicilor de a părăsi Uniunea Europeană, de bilanțul pozitiv al politicilor europene de până acum care “au schimbat înfățișarea teritoriilor noastre, cu licee renovate, cu drumuri construite, cu acces rapid la Internet”, câteva declarații arată clar că pentru Franța și acele țări care i se vor alătura, competitorii secolului XXI sunt Statele Unite si China care dau dovadă în opinia președintelui francez de “strategii agresive”. În fața lor, în fața strategiilor lor geopolitice dar și concurenței lor în materie de tehnologii, statele europene trebuie să fie unite și să își promoveze propriile interese, inclusiv prin susținerea monedei comune euro ca instrument de protecție a economiilor europene dar și de contestare a hegemoniei financiare a dolarului și a influentei crescânde a yuanului. Apărarea comună europeană care trebuie să fie “în sintonie cu NATO” înseamnă totuși autonomie strategică, Emmanuel Macron pledând pentru un tratat european de apărare și securitate care să conțină și o clauză de apărare mutuală (pe modelul articolului 5 din Tratatul Alianței Nord-Atlantice) și crearea unui Consiliu european de securitate care să asocieze și Marea Britanie. Cu acest organism politico-militar ce are menirea de a “pregăti deciziile colective” se consacră practic decuplarea față de tutela americană mai ales că avem și alte elemente care ne ajută să mergem cu interpretarea mai departe: fondul european de apărare și programele militaro-industriale comune franco-germane (avion multirol de generația a 5-a comun și tanc comun). Statele care vor face parte din aceasta structură politico-militară vor fi beneficiare ale industriei europene de apărare.
Pentru Emmanuel Macron “trebuie să ne asumam, în ceea ce privește industriile strategice și politicile publice o preferință europeană așa cum fac concurenții nostri americani sau chinezi”. Președintele francez propune și măsuri severe precum “sancționarea și interzicerea în Europa a companiilor care aduc atingere intereselor noastre strategice și valorilor noastre esențiale, precum normele în materie de protecție a mediului, protecția datelor și plata rezonabila a impozitelor” – o declarație tăioasă la adresa companiilor chineze, dar și a giganților americani din IT (Google, Amazon, Facebook, Apple).
Reformarea spațiului Schengen
Protecția mediului reprezintă o altă idee-cheie din scrisoarea președintelui francez. Și aici diferența cu Washingtonul care s-a retras din Acordul Climatic este net marcată. Instrumentele propuse sunt ambițioase și cu bătaie lungă: Banca europeana pentru climat pentru finanțarea tranziției ecologice, forță sanitară europeană și autoritate europeană pentru evaluarea tuturor produselor alimentare și a fertilizanților independentă de lobby-uri. Totodată, președintele francez se declară adeptul unor programe comune europene în materie de tehnologii de vârf precum inteligența artificială pentru ca Europa să nu fie dependentă și mai puțin competitivă, decât concurenții săi.
Spatiul Schengen, evocat în scrisoarea președintelui Macron, a atras fără îndoială atenția la Bucuresti si la Sofia, doua capitale care au cerut în van integrarea. Liderul de la Elysée dorește o reformă completă, practic un nou tratat al liberei circulații care să însemne control strict al frontierelor, dar și politică de azil comună, instrumente de protecție comune precum o poliție europeană a frontierelor, totul pus sub autoritatea supranațională a unui Consiliu european de securitate internă.
Implicații pentru România
Câteva concluzii și întrebari raportate la Romania se impun. Dacă propunerile președintelui francez se vor materializa, atunci și pentru România, numai o Europă cu mai multe viteze instituționalizate reprezintă soluția pentru un oarecare echilibru între parteneriatul strategic cu Washingtonul și Europa nucleului-dur. De asemenea, având în vedere că UE a anunțat că cetățenii SUA vor intra cu vize în spațiul Schengen începând cu 2021, integrarea în acest spațiu va mai reprezenta o prioritate pentru diplomatia română? Ținta zero carbon în 2050, avansată de președintele Macron, înseamnă o transformare profundă a strategiei energetice, a planului național de mediu și a mai ales a actorilor economici, fiind necesare mari investiții pe termen lung. Toate aceste elemente ar trebui gândite foarte serios de establishmentul de la București pentru a nu ne face perdanții procesului de reformă al UE.
