Provocările comisiei von der Leyen 2

A doua comisie von der Leyen începe să prindă contur. Statele membre și-au înaintat propunerile pentru pozițiile de comisar, săptămânile rămase din septembrie și luna octombrie fiind rezervate audierii candidaților în Parlamentul European. Deși la ora la care scriu aceste rânduri atribuirea portofoliilor nu este încă publică, trebuie să fim conștienți că acest proces are la bază evident profilurile candidaților, dar mai ales ponderea geopolitică, economică și demografică a statelor care îi susțin și chiar genul. Afilierile politice ale candidaților au și ele importanța lor, în cazul României fiind obligatoriu să se desemneze o personalitate a stângii, în condițiile în care grupul S&D, al doilea ca pondere în Parlamentul de la Strasbourg, este subreprezentat în noua Comisie Europeană, întrucât puține guverne din UE sunt de stânga. Între cei 27 de candidați, 14 sunt de centru-dreapta, plus însăși președinta Comisiei care, pe fondul slăbirii politice a lui Emmanuel Macron, nu a mai avut dificultăți de a fi repropusă pentru un nou mandat. Știm că, înainte de dezastrul de la europarlamentare, președintele francez avansa nevoia de schimbare cu o personalitate mult mai carismatică și pregătită, în persoana italianului Mario Draghi, fost guvernator al Băncii Centrale a Italiei, fost șef de guvern și fost președinte al Băncii Centrale Europene. Socialiștii europeni vor avea numai patru poziții de comisar, ceea ce înseamnă foarte puțin, cu mult sub ponderea avută în Parlament de S&D (136 de mandate).

Să luăm în discuție și chestiunea genului, deoarece a făcut valuri în România, în condițiile înlocuirii candidaturii domnului Victor Negrescu cu doamna Roxana Mânzatu. Subiectul este important pentru președinta Comisiei, care avea drept obiectiv paritatea în anul 2024 – obiectiv enunțat și asumat cu patru ani mai devreme. Este un subiect la care ține și Parlamentul de la Strasbourg. Cu toate acestea, numărul femeilor va fi sensibil mai mic decât în Comisia von der Leyen 1, probabil 9 sau 10 femei. În mandatul 2019-2024, s-au aflat 13 femei comisar și 14 bărbați. Doamna von der Leyen a enunțat și un alt obiectiv, mai puțin vizibil la noi, legat de nume provenite din rândul minorităților. Belgia e singura care a „onorat” această propunere prin numirea Hadjei Lahbib, ministra de Externe și a Comerțului exterior, de origine berbero-algeriană, din părinți musulmani practicanți. Rămâne de văzut dacă această „ortodoxie” a doamnei von der Leyen privind chestiunile de gen și de grupuri minoritare are în vedere și competența. Dacă ne referim strict la doamna Lahbib, fostă prezentatoare de știri și de programe, cu câteva misiuni punctuale în zone de conflict ca urmare a cunoașterii limbii arabe, dacă privim la biografia domniei sale și, în mod cu totul particular, la parcursul academic (școala de jurnalism și două certificate obținute la locul de muncă în management și digitalizare), observăm că forma e mai importantă decât conținutul. În ceea ce ne privește pe noi, schimbarea candidaților operată de Guvernul României nu trebuie văzută altfel decât ca un element de negociere în cadrul obiectivului mult mai important al greutății portofoliului. Pentru a se apropia de obiectivul parității, doamna von der Leyen a promis portofolii mai importante pentru statele membre care o ajută în îndeplinirea acestui obiectiv. În plus, prin domnul Negrescu, România conservă o poziție importantă la nivelul Parlamentului European, de vicepreședinte.

De departe însă, între numele vehiculate se demarcă propunerea franceză, Thierry Breton, cel care a avut în perioada 2019-2024 portofoliul cu cea mai mare greutate - responsabil pentru piața internă, politica industrială, turism, digitală, audiovizuală, apărare și spațială. În perioada pandemiei noului coronavirus, a fost cel care a preluat rolul de coordonare a măsurilor Comisiei, pe fondul limitelor doamnei von der Leyen. Cu o carieră deosebită atât la vârful unor mari grupuri industriale franceze, Thierry Breton are și o carieră politică notabilă, ocupând între 2005 și 2007 postul de ministru al Economiei și Finanțelor, în primele trei ca greutate în guvernul de la Paris (alături de Interne și Externe), fiind și scriitor, și eseist. Preluarea ștafetei de la doamna von der Leyen pe gestiunea efectelor pandemiei l-a făcut pe Breton foarte puțin simpatic pentru terna Ursula von der Leyen, care l-a perceput drept concurent pe terenul influenței în sânul Comisiei. Susținut puternic de Emmanuel Macron, Thierry Breton va primi, cel mai probabil, o poziție care se poate articula cu prioritățile europene franceze – vicepreședinte executiv responsabil de Industrie și Autonomie strategică – un perimetru vast, dacă ne uităm pe prioritățile enunțate de președinta Comisiei în discursul de candidatură din fața europarlamentarilor ținut în iulie: noul pact pentru industrii curate care se va afla în centrul strategiei de decarbonare și va încerca să cupleze această necesitate climatică și competitivitatea, un domeniu care va avea partea leului din exercițiul bugetar multianual care va fi negociat în vara anului următor. De asemenea, în acest perimetru se vor afla programele destinate industriilor de apărare din Uniunea Europeană – subiect major până la finalul deceniului.

Țările de Jos vor dispune, de asemenea, cel mai probabil, de un portofoliu interesant și influent – cel al Comerțului. Astfel că actualul comisar pentru Politici climatice, Wopke Hoekstra, își va putea continua cariera la Bruxelles începută acum un an prin înlocuirea lui Frans Timmermans. De remarcat interesul mai multor țări pentru poziții din sfera economică, cea a proiectelor – candidatul Danemarcei, Dan Jørgensen, cu o vastă experiență guvernamentală în domeniile Agricultură, Energie, Schimbări climatice și Comerț internațional; candidatul Italiei, deși provenit din partidul doamnei Meloni, Raffaele Fitto, ministru pentru Afaceri Europene; Michael McGrath, candidatul irlandez care a deținut portofolii ministeriale în sfera finanțelor și bugetului; Piotr Serafin – fostul șef de cabinet al lui Donald Tusk în vremea în care ocupa poziția de președinte al Consiliului European. Micuța Letonie compensează ponderea geopolitică redusă prin susținerea unui veteran al Comisiei Europene - Valdis Dombrovskis, actualmente vicepreședinte executiv, având competențe în zona comerțului, cu o prezență continuă în cadrul executivului comunitar din 2014.

Forma finală a echipei von der Leyen 2 va reflecta, fără îndoială, noile echilibre de putere din Uniunea Europeană. Însă capacitatea acesteia de a fi o comisie la înălțimea ambițiilor afișate riscă să fie modestă, ca urmare a problemelor politice din Franța și din Germania, puterile cele mai importante ale comunității, cu mențiunea că un guvern cu Michel Barnier, personalitate cu certă autoritate la nivel european, poate relansa influența franceză și obiectivele susținute de Paris. Principala problemă în care a intrat Uniunea Europeană este determinată de viziunile diferite dintre Franța și Germania, iar acestea depășesc problemele politice interne sau culorile guvernelor aflate la Paris și Berlin. Astfel că principala misiune a Comisiei von der Leyen 2 rămâne găsirea de sinteze pe dosarele asumate care să permită susținerea din partea statelor membre, dincolo de securizarea frontierelor care pare că devine un obiectiv major pentru cele mai multe state europene. Noua Comisie va trebui să fie în măsură să își asume susținerea Ucrainei, pe fondul temperării asistenței americane care se anunță la orizont, indiferent de culoarea administrației de la Casa Albă începând cu 21 ianuarie 2025, și mai ales gestionarea situației postconflict care va pune UE în prima linie, având în vedere geografia europeană a războiului. În sfârșit, sensibilitatea pentru controlul frontierelor, așteptările economice mari ale cetățenilor europeni vor trebui să primească un răspuns din partea noii Comisii astfel încât obiectivele extinderii cel puțin la țările Balcanilor de Vest să fie menținute la orizontul 2029/2030.