De același autor
Primul eveniment a avut loc pe 29 octombrie la Moscova, unde Consiliul interguvernamental eurasiatic a semnat un acord de liber-schimb cu Serbia, țară candidată la Uniunea Europeană. Acest instrument multilateral completează acordurile de liber-schimb bilaterale ale vecinei noastre de la sud-vest cu Rusia, Belarus și Kazahstan. Acordul survine la câteva zile de la vizita premierului rus Dmitri Medvedev la Belgrad, unde a încheiat mai multe acorduri în domeniile energetic, al infrastructurilor feroviare, dar și al cooperării științifice și în domeniul tehnologiilor. Partea cea mai importantă privește segmentul sârb al extensiei europene a gazoductului ruso-turc TurkStream și care prevede alimentarea Serbiei cu gaz, precum și tranzitul spre Ungaria și Austria. Premierul Medvedev a salutat alături de președintele Aleksandar Vučić creșterea schimburilor economice, care au ajuns la 2,2 miliarde de dolari. Dacă adăugăm și cooperarea diplomatică, securitară și în materie de apărare, avem imaginea unui parteneriat solid, a unei poziții importante pe care Rusia o deține în cel mai important stat al Balcanilor occidentali și care are toate șansele să se extindă în viitor, având în vedere timpul lung al procesului de aderare la Uniunea Europeană (ce va fi, probabil, condiționat de recunoașterea independenței Kosovo) și imposibilitatea Serbiei de a adera la NATO. Este o poziție importantă aflată în chiar inima Europei, având în vedere că Serbia este cel mai important stat al Balcanilor occidentali, cel mai populat și cu cea mai eficientă administrație. Apropierea Serbiei de Rusia trebuie așezată în contextul istoriei mai vechi, dar mai ales în cel al istoriei recente. În imaginarul sârb, Occidentul este considerat răspunzător pentru destrămarea Iugoslaviei și pierderea provinciei Kosovo. Înscrierea Serbiei pentru o bună perioadă pe lista statelor-paria a lăsat urme adânci și a reaprins vechiul sentiment de încercuire pe care Serbia îl avusese la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, când se afla prinsă ca într-un clește de Puterile Centrale.
Al doilea eveniment privește vizita președintelui Vladimir Putin la Budapesta, pe 30 octombrie. Presa internațională observa că este cea de-a 19-a întâlnire dintre Putin și Orbàn. O asemenea frecvență este de regulă înregistrată numai în relațiile dintre marile puteri și, în cazul de față, arată importanța pe care Moscova o acordă relației cu Budapesta. Reținem agenda deosebit de amplă: situația din Ucraina, cooperarea energetică în domeniul nuclear, al gazelor și al petrolului (un memorandum cu o valoare de 10 miliarde de dolari între compania ungară MOL și companiile rusești LUKOIL și TRANSNEFT), dar și situația din Orientul Mijlociu și cooperarea economică ungaro-rusă pe piețe emergente. În acest ultim caz, Putin și Orbàn s-au înțeles pe cooperarea în materie de modernizare a infrastructurilor feroviare din Egipt. Trebuie spus că mai multe firme ungare sunt prezente pe piețele din Orientul Mijlociu ca subcontractoare ale marilor companii rusești. În conferința de presă ce a urmat discuțiilor, cei doi au comunicat valoarea de 6,5 miliarde de euro privind schimburile comerciale bilaterale (cu o creștere de 30% anul trecut). Interesant și formatul geopolitic regional evocat de premierul ungar, „triunghiul Moscova-Berlin-Istanbul” la care trebuie să se raporteze politica externă ungară.
Pe toate aceste evoluții trebuie să le includem într-un context mai larg: faptul că viitoarea Comisie Ursula van der Leyen va avea orientări profund diferite față de Statele Unite ale Americii pe unele dosare-cheie (autonomie strategică, reglementarea activității companiilor din industria digitală, GPS-ul european, politica în materie climatică), că în realizarea gazoductului North Stream 2 a fost înlăturat și ultimul obstacol, și anume autorizația guvernului danez, iar Statele Unite însele (nemaivorbind de statele din așa-numitul nucleu-dur al UE) par să se acomodeze cu o stare de coabitare strategică în regiunea extinsă a Mării Negre cu Federația Rusă, dacă ne uităm la retragerea din Siria și la acordul privind extinderea infrastructurilor militare americane din Grecia. //
