Semnele declinului occidental

Europa îmbătrânește, se depopulează, în timp ce popoare tinere așteaptă să o ia cu asalt. Acest sentiment de nesiguranță este mai puternic decât erodarea puterii de cumpărare și instabilitatea locului de muncă. El este un efect al declinului civilizației noastre, iar de acest declin sunt făcute responsabile elitele tradiționale care au dominat viața politică occidentală din 1945 încoace.

Stefan Popescu 17.10.2017

De același autor

 

Multe explicații putem găsi cu privire la ascensiunea mișcărilor antisistem în toată Europa Occidentală, la validarea unor personaje precum Emma­nuel Macron, îndepărtate de figurile tradiționale ale politicii, cu privire la de­cizia Marii Britanii de a se reinventa în afara Uniunii Europene și, desigur, la se­paratismul catalan care agi­tă spiritele în aceste zile în Europa. Ce anume i-a de­ter­minat pe alegătorii aus­trieci să îl crediteze în aces­te zile pe tânărul Sebastian Kurtz și să îl propulseze în fruntea guvernului de la Viena? Țara afișează o sănătate economică de invidiat, iar perspectivele se arată la fel de bune și pentru anul care se apropie, șomajul este la cote minime istorice; într-o Europă afectată de delocalizări, eco­nomia austriacă atrage investiții și extinderi de unități de producție chiar și în domenii precum industria siderurgică. Și totuși, cea mai mare parte a electoratului austriac a preferat să aleagă un tânăr fără viziune și fără studii, alături de creditarea istorică a formațiunii de extremă-dreaptă FPÖ. Majoritatea observatorilor scenei politice austriece punctau lipsa de încredere pe care o inspiră figurile politicii tradiționale și un sentiment al declinului ce tra­ver­sează societatea austriacă, teama că țara lor se diluează într-o Uniune Europeană care s-a tot extins până la țărmurile Mării Negre și ale Balticii și mai ales într-o mon­dializare care nivelează specificitățile lo­cale. Situația este similară și în Germania, unde, în ciuda unei sănătăți excepționale a economiei germane, care înregistrează de la an la an recorduri în privința exce­dentului bugetar și al balanței comerciale, în ciuda reducerii istorice a inegalităților sociale, există o teamă a de­clinului ireversibil.

 

Pe acest fond al declinului emerge și separatismul ca­talan, al neîncrederii în pro­iectul unei Spanii plu­ri­etnice capabile să protejeze (atentatele din vară de la Barcelona, incapacitatea de a limita imigrația ma­gre­biană, care afectează în spe­cial Catalonia) și să asigure prosperitate. Acest sentiment al declinului a făcut electoratul american să îl voteze pe Donald Trump (sub sloganul MAGA - Make America Great Again), a determinat Brexit-ul, l-a adus pe Emmanuel Macron la putere (cazul fericit) și a dat un vot de blam partidelor tradiționale franceze prin­tr-un record al absenteismului și acor­darea majorității în Adunarea Națională unei formațiuni eterogene precum La Republique en Marche.

 

Te­renul a fost pregătit de un adevărat cu­rent intelectual reprezentat de filosofii Régis Debray (autorul unor eseuri de succes – Elogiul frontierelor; Un mit contemporan: dialogul civilizațiilor) și Alain Finkielkraut și, evident, de romanul vândut în milioane de exemplare, Su­punere al lui Michel Houellebecq. La fel și în Germania, manifestul care a stat la baza alcătuirii acestei nebuloase instabile in­ti­tulate Alternativa pentru Germania a fost cartea unui fost înalt funcționar al Bun­desbank, de orientare inițial social-de­mo­crată, Thiol Sarrazin, intitulată Germania care dispare, apărută în 2010 și vândută în prima săptămână de la apariție în 1,5 mi­lioane de exemplare.

 

Occidentul se află în declin, nu mai este cel care are inițiativa în istorie. Viitorul apar­ține zonei Asia-Pacific. Europa îmbă­trâ­nește, se depopulează, în timp ce po­poare tinere așteaptă să o ia cu asalt. Acest sentiment de nesiguranță este mai puternic decât erodarea puterii de cum­părare și instabilitatea locului de muncă. El este un efect al declinului civilizației noas­tre, iar de acest declin sunt făcute responsabile elitele tradiționale care au dominat viața politică occidentală din 1945 încoace. Emergența unor forțe poli­tice antisistem sau alternative, fără o ideologie clară (AfD este o nebuloasă de cel puțin patru curente ideologice, între ca­re extremiștii reprezintă numai o com­ponentă) denotă dorința societăților occi­dentale de a se reinventa. Desigur, agă­țarea de curentele extremiste care au fost responsabile de atrocitățile din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial ilus­trea­ză perfect ceea ce Nietzsche spunea, și anume că „nu numai înțelepciunea is­to­riei, ci și nebunia ei izbucnesc în noi. A fi moștenitor e un lucru periculos“. Tre­zirea speranței că secolul XXI va fi și al Occidentului, găsirea unei direcții de vii­tor pentru societățile occidentale repre­zin­tă soluția la această tentație pentru ex­tre­me și pentru antisistem. 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22