De același autor
Cea de-a doua reuniune la nivel înalt a Comunității Politice Europene a arătat că inițiativa lansată de președintele Emmanuel Macron a fost însușită de mai toate țările considerate având vocație europeană. Adică țările care aparțin geografiei europene, cu excepția Rusiei și Belarusului, la care se adaugă câteva țări asiatice de proximitate – cele trei republici din Caucazul de Sud (Georgia, Armenia, Azerbaidjan), care au în diverse grade și o componentă identitară europeană, tipică regiunilor de frontieră. Dar mai ales o valoare de întrebuințare în relație cu spațiul postimperial rus.
Turcia, care a luat parte la prima reuniune, organizată la Praga în octombrie anul trecut, nu a fost, de această dată, reprezentată. Președintele Erdoğan și-a anulat prezența la Bulboaca, ceea ce, din punct de vedere diplomatic, reprezintă un semnal pe care a vrut să îl și accentueze prin anunțarea organizatorilor summitului în ultimul moment. Probabil că președintele Erdoğan nu a dorit să întărească greutatea unei inițiative occidentale și cu atât mai mult venită din partea unui omolog, Emmanuel Macron, pentru care nu are o simpatie deosebită. Dar scopurile avute în vedere de occidentali – un cerc mai larg al integrării europene, o platformă de rezolvare a unor conflicte în care și Occidentul este parte, precum și izolarea Rusiei – nu sunt îmbrățișate întrutotul de Ankara. În plus, președintele Erdoğan are ambiția ca țara lui să fie în centrul unui sistem de alianțe și de cooperare. Ceremonia de învestitură pentru cel de-al treilea mandat, ținută sâmbătă la Ankara, cu prezența a 30 de șefi de stat, ne-a arătat cât se poate de limpede acest obiectiv fundamental al politicii turce.
Totuși, prezența semnificativă la Bulboaca – 46 de șefi de stat, și prin urmare interesul manifestat, fie și pentru a se afla în fotografia de familie, reprezintă în sine un succes al platformei de cooperare și dialog, intitulată un pic prea pretențios Comunitatea Politică Europeană. Prezența în fotografia de familie alături de Macron, Scholz, alături de fericiții lideri est-europeni ale căror țări s-au văzut în 2005, 2007 și 2013 urcate în „arca lui Noe” care este Uniunea Europeană, a liderilor Georgiei, Armeniei și Azerbaidjanului le oferă o posibilitate de diversificare a geopoliticii, fie ea și redusă. La Chișinău, summitul CPE a permis în marjă continuarea dialogului Serbia-Kosovo sub auspicii franco-germane, aprofundarea dialogului între Marea Britanie și UE pe tema migrației ilegale și a oferit posibilitatea unor discuții între Armenia și Azerbaidjan în afara Rusiei. Dar contururile poroase ale acestei „comunități politice europene” trasează, pe de altă parte, și limitele capacității europenilor de a mobiliza comunitatea internațională pentru a li se alătura în strategia lor de a izola Rusia. Este motivul pentru care consider că tribuna oferită președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, și susținerea franco-germană pentru garanții de securitate extinse nu pot fi trecute la capitolul succese ale summitului de la Bulboaca, în pofida percepției create de mass-media în spațiul public românesc. Comentariile despre faptul că președintele Zelenski a sosit cel dintâi la Chișinău ar fi trebuit poate să insiste pe intenția acestuia de a transmite semnalul că țara sa joacă un rol fundamental în securitatea Republicii Moldova, iar acest rol va însemna și o amplificare a cooperării la nivel politic și economic. Datele sunt cât se poate de clare: Moldova se află la nici 200 km de Odessa, împarte cca 1.000 km de frontieră cu Ucraina, iar cooperarea moldo-ucraineană este esențială pentru asfixierea entității transnistrene, golirea ei de conținut. În plus, atât Ucraina, cât și Moldova au fost invitate în același timp să adere la Uniunea Europeană. De asemenea, lucrările de consolidare a legăturilor Izmailului cu Marea Neagră – ceea ce prefigurează orașul de pe brațul Chilia drept viitoarea poartă maritimă majoră a Ucrainei, în condițiile în care Odessa va rămâne un port blocat din rațiuni defensive și de proximitate cu zona de ocupație rusă – lasă, de asemenea, să se întrevadă rolul important al Republicii Moldova pentru tranzitul de mărfuri din și înspre Ucraina. Iată cum consider că ar trebui interpretată dorința președintelui Zelenski de a ajunge la Bulboaca cel dintâi.
Cea de-a doua reuniune la nivel înalt a Comunității Politice Europene își poate înscrie totuși în palmares un mare succes – Republica Moldova. Numai simpla găzduire a evenimentului acestei comunități eteroclite înseamnă o consolidare a profilului internațional al Republicii Moldova, o consolidare a mediilor pro-occidentale din Republica Moldova în războiul cultural cu Federația Rusă, o speranță dată unei părți semnificative din societatea de peste Prut, un semnal dat de Occident cu privire la prezența micii republici pe agenda sa referitoare la estul continentului și, având în vedere toate acestea, o consolidare a statalității Republicii Moldova. Un adevărat moment astral pentru un teritoriu smuls din matca sa istorică la 1812 și apoi în 1940, blocat pentru trei decenii într-o zonă gri care i-a umbrit independența obținută în 1991. Și aceasta, în ciuda faptului că, din punctul de vedere al vest-europenilor, nucleul dur al inițiativei, Comunitatea Politică Europeană, are pe termen mai lung funcția de a crea un spațiu integrat, dar cu mai multe viteze și cooperări cu geometrii variabile. //
