Turcia, aliatul bolnav al Occidentului

Stefan Popescu 13.10.2015

De același autor

Derivele autoritare ale regimului Erdoğan și instabilitatea pe care deja o cunoaște Turcia riscă să pună la grea încercare poziția acesteia în cadrul NATO, să o îndepărteze și mai mult de UE și, nu în ultimul rând, să îi compromită succesele economice din ultimii ani.

 

Celebra expresie atribuită țarului Nicolae I care desemna Imperiul Otoman drept „bol­­navul Europei“ (în discuțiile purtate cu ambasadorul britanic, Sir George H. Seymour, în preajma răz­boiului Crimeei) pare mai potrivită ca oricând pentru a desemna starea actuala a Turciei domnului Erdoğan. Derivele autoritare ale re­gimului islamo-con­ser­va­tor au pus capăt procesului de pace cu militanții kurzi și au reaprins un conflict care a făcut peste 40.000 de morți începând cu anul 1984. Orientarea antikurdă a președintelui Recep Tayyip Erdoğan survine în con­di­țiile în care reprezentanții kurzilor aban­donaseră proiectele secesioniste și se pro­nunțaseră în favoarea integrării vieții po­litice turce. Este drept că acest lucru a mo­dificat sensibil arhitectura politică turcă: la alegerile parlamentare din 7 iunie a.c., partidul de guvernământ (AKP) a pierdut majoritatea absolută, în condițiile în care partidul prokurd (HDP) a obținut 13,6% din totalul voturilor exprimate și 80 din cele 550 de locuri ale Marii Adunări Na­ționale de la Ankara. Pierderea majorității absolute în parlament și posibilitatea de a putea modifica legea fundamentală pare să îl afecteze mai mult pe președintele Er­doğan decât o pace durabilă cu re­pre­zen­tanții unei comunități cifrate la 18-20 de milioane de locuitori. Este motivul pentru care liderul de la Ankara a convocat ale­geri parlamentare anticipate la data de 1 no­iembrie, în ciuda faptului că toate son­dajele arată că rezultatele din iunie se vor repeta: islamo-con­ser­va­to­rii din AKP sunt creditați cu 38-40% din voturi, iar pro­kurzii cu peste zece pro­cente. Prin diabolizarea kur­zilor, prin asimilarea mi­­litanților kurzi gru­pă­ri­lor teroriste islamiste, Er­doğan mizează pe o re­vi­go­rare a naționalismului turc, care i-ar permite obținerea a peste 50% din voturi și mar­ginalizarea opoziției. Ia­tă de ce aproa­pe că nici nu mai este nevoie să aflăm ci­ne se află în spatele atentatelor din di­mi­neața de 10 octombrie din fața gării cen­trale din Ankara, soldate cu peste 100 de morţi și 500 de răniți, atentate care au vi­zat o manifestație politică prokurdă. Con­textul ne oferă suficiente elemente de răs­puns și ne indică autorul moral.

 

http://www.revista22.ro/nou/imagini/2015/1334/foto_popescu.jpg

Un poliţist turc păzeşte cadavrele acoperite ale victimelor antentatelor de la Ankara

 

De trei luni încoace, adunările electorale ale kurzilor au fost vizate de atentate te­ro­riste: pe 5 iunie, două bombe au fost de­to­nate la o adunare electorală a partidului HDP, în orașul Diyarbakir, făcând patru morți și sute de răniți, iar pe 20 iulie, la Suruç, 33 de militanți kurzi au fost uciși de un atentat-kamikaze. Însă la Ankara continuă să domine viziunea pe termen scurt, iar premierul Ahmed Davutoğlu, de­și a recunoscut că organizatorii atentatelor din 10 octombrie rămân necunoscuți, s-a grăbit să acuze partidul muncitorilor din Kurdistan (PKK), frontul revoluționar de eliberare a poporului kurd (DHKPC) și Sta­tul Islamic. Totodată, șeful guvernului de la Ankara a aruncat o parte din res­pon­sa­bilitate partidului moderat prokurd, HDP. La scurt timp, armata turcă și-a inten­si­ficat operațiunile împotriva militanților kurzi, efectuând noi lovituri aeriene îm­potriva unor obiective ale acestora din sud-estul Turciei și din nordul Irakului.

Nu este greu de prevăzut rezultatul acestei politici riscante. Derivele autoritare ale regimului Erdoğan și instabilitatea pe care deja o cunoaște Turcia riscă să pună la grea încercare poziția acesteia în cadrul Ali­anței Nord-Atlantice, să o îndepărteze și mai mult de Uniunea Europeană și, nu în ultimul rând, să îi compromită suc­ce­sele economice din ultimii ani. Deși țara a cunoscut un deceniu de dezvoltare sus­ți­nută, cu ritmuri anuale de creștere ce se apropiau de 10%, deși economia turcă și-a revenit rapid după criza din 2008/2009, tensiunile interne din ultimele luni încep să își spună cuvântul: veniturile din turism se anunță mai mici, iar investitorii încep să se retragă (bursa din Istanbul a scăzut cu 20% de la începutul anului). În același timp, Turcia culege și roadele jo­cului său periculos în afacerea siriană, com­plicității cu grupările islamiste ra­di­cale, inițialei neutralități binevoitoare față de Statul Islamic. Această atitudine se re­percutează acum asupra situației interne: mișcările islamiste ultraradicale au pro­liferat în interiorul Turciei. Totodată, la nivel regional, Ankara se află într-un ade­vă­rat impas strategic: între aspirațiile kurde, Statul Islamic și grupările isla­mis­te, Occident și alianța ruso-iraniană. Pro­xi­mitatea războiului din Siria reprezenta un factor de vulnerabilitate pentru Turcia. Politica regimului Erdoğan față de kurzi a dus acest conflict în interioriul propriilor frontiere. Istoria ne-a învățat că, pe ter­men lung, politicile represive la adresa unor minorități consistente aflate la fron­tieră nu au nicio șansă de succes. În fața negării dreptului la existență, realitatea de pe teren sfârșește întotdeauna prin a mo­difica harta politică. Buni cunoscători ai problemei din Kosovo, domnii Erdoğan și Davutoğlu ar trebui să fie mai atenți la lecțiile istoriei.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22