De același autor
Pe data de 10 septembrie, președintele desemnat al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat formula completă a echipei cu care ar trebui să conducă destinele Uniunii pentru următorii 5 ani. Cu excepția portofoliilor atribuite, nu suntem încă în fața unei imagini definitive. Personalitățile propuse de guvernele statelor membre au de trecut între 30 septembrie și 8 octombrie testul audierii în comisiile de resort ale Parlamentului European unde pot fi respinși ori nu. Acum cinci ani, fosta șefă a guvernului sloven, Alenka Bratušek, care fusese propusă de Jean-Claude Juncker în poziția de vicepreședinte al Comisiei pentru Energie, nu a reușit să treacă de comisiile Industrie (ITER) și Mediu (ENVI). Calitatea pregătirii sale în domeniul în care fusese desemnată a contat mai puțin, candidatura sa fiind sacrificată de negocierile dintre grupurile politice care constituiau majoritatea, popularii și socialiștii. Prin urmare, negocierile între grupurile politice ale majorității pot provoca unele ajustări și numai după încheierea audierilor vom avea în față formula definitivă a Executivului european. Votul în plenul Parlamentului, care va avea loc între 21 și 24 octombrie, urmat de decizia de numire a comisarilor de către Consiliul European, sunt numai aspecte formale care încheie procesul desemnării Comisiei.
De la început iese în evidență portofiul negociat cu succes de Franța, un portofoliu - Piața internă, dar și, ca fost ministru al Apărării, noul Directorat pentru Industria Apărării și Spațiu - cu competențe neobișnuit de întinse, de la piața internă, industrie, apărare, industria spațială și digitalizare. Acest lucru înseamnă un portofoliu bogat în resurse financiare și prin urmare foarte influent. Obiectivele sunt punerea în aplicare a unei strategii industriale europene și autonomia strategică, surmontarea, acolo unde este posibil, a fragmentării naționale în domeniile programelor militaro-industriale. O veritabilă politică de suveranitate europeană, după cum se afirmă într-un comunicat al Palatului Elysée în urma anunțării obținerii de către Franța a acestui portofoliu. Prin aceasta trebuie să se înțeleagă suveranitate în materie industrială. Dincolo de controverse, persoana desemnată să ocupe acest post, Sylvie Goulard, este fluentă în germană, engleză și italiană și bine familiarizată cu afacerile europene. În plus, are o relație directă cu președintele francez Emmanuel Macron, pe care l-a susținut imediat ce acesta și-a anunțat candidatura pentru Elysée. Prin urmare, în cazul în care va trece de audieri, d-na Goulard nu va avea dificultăți în a fi susținută de aparatul statal francez. Fostă titulară a portofoliului Apărării, aidoma Ursulei van der Leyen, cele două personalități se cunosc bine și ambele pot comunica atât în franceză, cât și în germană, aspect foarte important întrucât calitatea socializării într-un colegiu al comisarilor fragmentat este esențială, inclusiv capacitatea de comunicare, direct, iar nu prin translator, cu membrii influenți ai comisiilor de resort din Parlamentul de la Strasbourg, cu ONG-urile influente, cu presa europeană. A doua propunere are în vedere readucerea Italiei alături de Franța, Germania și Spania. Este vorba de portofoliul Economiei atribuit fostului premier de centru-stânga Paolo Gentilloni, un adevărat tehnocrat, în excelente relații cu Emmanuel Macron. Misiunea acestuia este de a gestiona în primul rând derapajele bugetare ale propriei sale țări, a treia economie a zonei euro, însă nu putem să nu remarcăm și o manevră politică ce are în vedere izolarea partidului eurosceptic Liga Nordului, prea apropiată de Grupul de la Vișegrad, și reconcilierea Mișcării (franceze) En Marche cu Mișcarea (italiană și antisistem) 5 Stele care, în alianță cu Partidul Democrat, susține o candidatură cu un puternic CV european.
Pozițiile importante din sânul viitoarei Comisii Europene sunt completate de candidaturile olandezului Frans Timmermans pentru Climă și danezei Margrethe Vestager pentru Concurență – ambele fiind personalități care fuseseră luate în calcul de către Macron pentru a fi susținute la șefia Comisiei – care vor avea și calitatea de vicepreședinți executivi. Și aceste personalități sunt foarte bine integrate în mediile europene. Alături de Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe, spaniolul Josep Borrell, avem imaginea portofoliilor care concentrează decizia în UE și corespund priorităților deja anunțate în discursul de acceptare a candidaturii de către Ursula van der Leyen: tranziția ecologică, strategia industrială europeană, autonomie strategică, piață europeană cât mai funcțională și mai multă personalitate în relațiile internaționale. Uniunea Europeană va trebui să fie al treilea pol, alături de Statele Unite și China. Dezechilibrul este evident în favoarea statelor occidentale și putem să ne întrebăm dacă această situație nu reprezintă un pas suplimentar pe calea construcției unei Uniuni Europene a vitezelor multiple. Fronda unor state din Est pe anumite subiecte de interes la Bruxelles a cântărit în negocierile pentru viitoarea Comisie.
O altă constatare este prezența unor personalități aflate în profund dezacord cu Statele Unite și în special cu președintele Donald Trump. În afara viitorului Înalt Reprezentant pentru Politică Externă, comisarul pentru concurență, daneza Margrethe Vestager, și-a atras criticile președintelui american în urma aplicării unor amenzi la adresa companiilor americane din industria digitală, așa-numitele GAFAM (Google, Amazon, Facebook, Apple și Microsoft). Această intransigență față de giganții americani care domină piața digitală europeană a fost determinantă în desemnarea sa pentru un nou mandat de comisar pentru concurență.
Revenind la țările din Est, acestea primesc, prin urmare, un foarte mic premiu de consolare, prin numirea unui vicepreședinte executiv, în persoana letonului Valdis Dombrovskis, al cărui portofoliu include dimensiunea socială a economiei. Asta numai în cazul în care mai putem include Țările Baltice, elevii model din rândul fostelor state comuniste, alături de Vișegrad și cu atât mai puțin alături de România și Bulgaria.
Grupul de la Vișegrad primește două poziții interesante, importante în susținerea unor proiecte naționale ale Ungariei – Extindere și străinătatea apropiată -, respectiv Poloniei – Agricultura, care însă nu se mai află pe agenda marilor priorități ale Uniunii Europene. Foarte probabil, titularul ungar al portofoliului extinderii va contribui la întărirea profilului țării vecine în Balcanii de Vest și în spațiul ex-sovietic (îndeosebi Ucraina). Cât privește portofoliul obținut de România, Transporturile, trebuie să recunoaștem un lucru: pentru țara noastră, din păcate, este irelevant portofoliul pe care îl obține atât timp cât poziția de comisar negociată nu se înscrie într-un obiectiv pe care România vrea să îl promoveze la nivel comunitar.
Portofoliul României se află în coordonarea vicepreședintelui executiv Timmermans, care va avea un cuvânt foarte greu de spus în formularea în primele 100 de zile a strategiei de decarbonizare a Uniunii Europene și a tranziției energetice la orizontul 2050 și care prevede alocarea a 1.000 de miliarde de euro în următorii zece ani pentru atingerea acestui obiectiv. Relația noastra cu Frans Timmermans trebuie rapid îmbunătățită.
O imagine detaliată a priorităților Comisiei și a așteptărilor pentru fiecare portofoliu le vom avea la 1 noiembrie, când președinta Comisiei Europene va rosti în plenul Parlamentului European discursul de învestitură. Binomul franco-german este realitatea dominantă în noua Comisie Europeană. Ar fi riscant pentru noi ca proiectele sale pentru UE să se facă fără România. //
