De același autor
„Războiul comercial – strategia haosului a lui Donald Trump”, „Războiul comercial: Trump alege escalada”, „Cel mai stupid război comercial din istorie”, iar lista cu titlurile din marea presă europeană poate continua. Comentariile sunt aproape unanime – președintele american sapă fundamentele alianțelor pe care Statele Unite însele le patronează, favorizează China și riscă să își arunce țara într-o recesiune pe care nu ar fi traversat-o dacă ar fi lăsat neatinse măsurile luate de administrația precedentă.
Donald Trump însuși a recunoscut din capul locului că toți cetățenii americani riscă să sufere de pe urma introducerii sau creșterii de taxe vamale. „O să suferim? Da, poate (sau poate nu!)”, a scris președintele într-un mesaj difuzat pe rețeaua de socializare Truth Social. „Dar vom restabili puterea Statelor Unite și va merita să plătim prețul”. Nu voi intra în analiza impactului economic al măsurilor protecționiste adoptate de cel de-al 47-lea președinte al Statelor Unite. Nu intră în aria mea de competență, dar în același timp cred că am face o greșeală dacă am caricaturiza. Și, totodată, mai consider că trebuie să lăsăm deoparte personalitatea, stilul președintelui Statelor Unite și chiar unele declarații ale sale de genul „taxa [vamală] este cuvântul meu preferat”. Personal, cred că există o strategie care are în vedere refacerea economiei manufacturiere americane, care are la bază un sentiment, aș îndrăzni să spun, chiar de panică, în fața capacităților industriale ale Chinei și riscului ca Statele Unite să piardă competiția pentru efectul de masă. Pentru păstrarea supremației militare nu este nevoie numai de avans tehnologic, ci și de capacitatea de a dispune de echipamente în masă. În mai puțin de cinci ani, China a reușit „să construiască echivalentul în tonaj al marinei franceze”, se arată într-o analiză a Centrului de Studii Strategice al Marinei Franceze (CESM) dată publicității în 2020. Investițiile în capacități de construcție navală au drept obiectiv urcarea pe prima treaptă a podiumului în privința marinelor militare și capacității de proiecție a puterii pe glob. Dar chiar și în alte domenii, avansul capacităților industriale chineze riscă să bulverseze echilibrele de putere pe plan mondial. Mult discutatul proiect de acord pentru exploatarea minereurilor critice cu Ucraina, dacă s-ar materializa, uzinele de rafinare s-ar găsi în China. Dar în afara voinței de a îndepărta acest risc geopolitic, trebuie să nu uităm că electoratul care l-a votat masiv pe Donald Trump a fost cel care a avut de suferit în ultimele decenii de pe urma dezindustrializării.
Cel de-al 47-lea președinte al SUA a declarat în repetate rânduri că vrea să răspundă prin fapte celor care au rămas alături de el în cei patru ani de opoziție și care au constituit baza votanților la alegerile din 5 noiembrie. Și cred că mai pot adăuga un comentariu din punctul de vedere al analistului de politică externă: protecționismul și reducerea cheltuielilor statului sunt puternic ancorate în tradiția economică a SUA. Să luăm numai exemplul lui Calvin Coolidge, al 30-lea președinte al SUA, între 1923 și 1929. Iată câteva dintre măsurile luate: în primul său an de mandat, a redus drastic numărul agențiilor federale, de la peste o sută la mai puțin de douăzeci; a avut o preferință cu totul particulară pentru protecționismul economic şi taxe vamale ridicate; față de foștii aliați din Primul Război Mondial, Coolidge a refuzat să le ierte datoriile de război („Ei bine, au cerut bani, nu-i așa?”); a lansat o reformă fiscală care a redus cota maximă de impozitare la 20%, a redus impozitele directe, a eliminat impozitul pe donații și a redus la jumătate impozitul pe imobile. Asemănare frapantă cu vremurile noastre, nu-i așa?
Deciziile lui Donald Trump de ridicare a taxelor vamale, asupra unora revenind, suspendându-le, au în primul rând obiectivul de a genera un efect asupra grupurilor industriale, de a investi în Statele Unite ale Americii. Această măsură merge în paralel cu obiectivul de a scădea valoarea dolarului. Știm că o monedă slabă favorizează exporturile, deci un dolar slab are darul de a stimula și el producția manufacturieră americană, de a o face competitivă. Acest lucru îl poate obține prin incitarea Chinei și a statelor europene de a vinde dolari pe piață – aici cred că se află scopul constituirii rezervei strategice de monede virtuale, în special bitcoin. Prin această strategie, Trump urmărește pentru campionii americani ai monedelor virtuale ieșirea din ceea ce Warren Buffet numea „mecanism speculativ”.
Războiul comercial nu face distincție între aliați și rivali
Ceea ce surprinde în cazul războiului comercial lansat de Donald Trump este demersul de 360 de grade, în toate direcțiile, indiferent că vorbim de China sau de aliați. Impresia lăsată este că Statele Unite nu au aliați sau dușmani, ci state cu care se află în deficit comercial sau în surplus. Efectele în termeni de încredere nu contează, așa cum se poate observa în cazul celui mai apropiat partener al Statelor Unite, Canada.
Dimpotrivă, politica vamală reprezintă un instrument de putere destinat să plieze interesele celuilalt – Canada, Mexic, să controleze mai bine frontierele, Canada chiar să renunțe la suveranitate și să devină al 51-lea stat al SUA, Columbia să accepte aeronavele SUA cu expulzați, în condițiile de transport decise de autoritățile americane, Uniunea Europeană să cumpere mai multe produse americane, să elimine orice tentație de a reglementa activitatea firmelor americane, să se înscrie în obiectivele strategice ale SUA, inclusiv în privința Ucrainei și a noilor raporturi cu Rusia. Chiar Australia, aflată într-o apropiată alianță indo-pacifică, AUKUS, nu a scăpat de pe urma politicii protecționiste a președintelui american.
Dilemele aliaților SUA
Războiul comercial al Statelor Unite a generat contramăsuri din partea aliaților, cazul cel mai eclatant fiind cel al Canadei. Totuși, dilemele există cu atât mai mult cu cât țări precum Ungaria sunt tentate de negocieri directe cu Statele Unite ale Americii, care să îi ofere compensații în schimbul împiedicării unui front comun european. Cert este că unul dintre efectele strategiei comerciale ale lui Donald Trump se observă în planul alianțelor – sondajul realizat în rândul cetățenilor canadieni, care a pus în evidență o proporție însemnată în favoarea aderării la UE, 44%, discuțiile de peste Canalul Mânecii de revenire a Regatului Unit într-o formă sau alta în UE. Aceste dileme pun în evidență incertitudinea cu privire la statutul de aliat sau nu al Statelor Unite ale Americii și, cel mai probabil, vor fi clarificate în funcție și de înțelegerea care va rezulta cu Moscova.
Războiul comercial implică o confruntare care se înscrie în filosofia raporturilor de forță, în sensul că angajamentele, acordurile și tratatele internaționale, parteneriatele sunt încălcate sau ocolite. Măsurile împotriva Canadei și Mexicului reprezintă o încălcare a tratatului de liber-schimb negociat chiar de Donald Trump în 2018. Dacă estimările în privința costurilor fac încă dezbatere, această strategie comercială dă o lovitură sistemului internațional, al cărui arhitect a fost chiar SUA, și împinge propriii aliați să caute alternative la SUA.
Pachet de contramăsuri al UE
Comisia Europeană a lansat contramăsuri ca răspuns la instituirea de către SUA a unor „noi tarife nejustificate” asupra oțelului și aluminiului, detalii fiind furnizate într-o comunicare oficială din 12. martie.
Comisia consideră noile tarife „nejustificate, perturbatoare pentru comerțul transatlantic și prejudiciabile pentru întreprinderi și consumatori, ținând cont de creșterea probabilă a prețurilor!”.
Ca răspuns, contramăsurile UE ar putea viza exporturi americane de mărfuri în valoare de până la 26 de miliarde de euro, echivalând astfel impactul economic al tarifelor impuse de SUA de 28 de miliarde de dolari. Contramăsurile UE urmează să fie introduse în două etape: începând cu 1 aprilie și complet aplicabile de la 13 aprilie. M.S.
Ministru francez: „Un război idiot”
Ministrul francez al economiei, Eric Lombard, a catalogat noile taxe vamale ca făcând parte dintr-un „război idiot”.
„Se va ajunge la o fază de escaladare, ei au taxat cu 25% oțelul și aluminiul european, noi am răspuns, ei răspund din nou. Așa s-a întâmplat și în urmă cu opt ani”, a reamintit Lombard.
Eric Lombard este de părere că pentru a negocia cu Donald Trump „trebuie să ne dotăm cu arme egale”. „Trebuie să discutăm cu americanii pentru a reduce tensiunea”, a mai declarat ministrul francez, citat de agenția de știri AFP. Lombard a anunțat deja că va merge în SUA pentru o reuniune cu omologii săi, „în următoarele zile”, convins fiind că modul de a negocia al lui Trump „înseamnă întâi o creștere a taxelor vamale”. M.S.
Comentarii 0