De același autor
Tot acest an, 2002, cei doi au vorbit în registre diferite. E suficient sa faci un inventar al diferitelor pozitii luate de cei doi pe subiecte importante ale politicii romanesti, pentru a se vedea constanta cu care cei doi tin discursuri paralele si îsi trimit mesaje polemice prin intermediul presei.
Adevarul este ca relatiile dintre cei doi nu au fost niciodata mai reci ca în aceasta toamna. Este, de fapt, un conflict mai vechi pentru pozitii si influenta, declansat mai întai de anturajele celor doi. Acestea sunt într-o competitie acerba pentru pozitii strategice în mecanismul puterii.
Schimbarea produsa în ultimele luni este ca si sefii lor au intrat în joc. Momentul cheie a fost anuntul facut de Ion Iliescu, ca nu are de gand sa se retraga din viata politica odata cu expirarea mandatului sau. De aici încolo a fost limpede pentru PSD si Adrian Nastase ca se pune problema rolului pe care "parintele fondator" al partidului de guvernamant îl va avea în continuare. Intentia sa este sa se întoarca la sediul din soseaua Kiseleff, de unde sa conduca partidul.
Nu ca un presedinte de onoare, ci ca unul executiv. Iliescu nu vrea sa împartaseasca soarta lui Constantinescu, izolat si detestat, care cand vorbeste despre politica vorbeste la timpul trecut. Iliescu are o influenta reala în PSD, printre altele si pentru ca nu l-a parasit în timpuri grele, dupa esecul din 1996. Iliescu are, asadar, atuuri serioase sa nu treaca la periferia vietii politice. Nu e singur în aceasta campanie. Iliescu este un lider foarte puternic în PSD, are oamenii lui în toate structurile partidului.
Ei se tem ca retragerea vechiului lor lider ar însemna sfarsitul carierelor lor. Nastase ar epura partidul de fidelii lui Iliescu în cazul retragerii acestuia si si-ar numi proprii lui oameni. Deocamdata exista un echilibru între cele doua tabere. Exista si oameni care fluctueaza între partida Iliescu si partida Nastase, mai ales la varf. Ei au propriile lor jocuri si nu marseaza, prudenti, pentru presedinte sau premier. Îl asigura si pe unul si pe altul de fidelitate, dar sunt pregatiti sa sara în tabara castigatoare.
Perioada post-Praga va marca o accelerare a proceselor politice, din PSD înainte de toate. Raportul de forte la varful acestui partid trebuie clarificat. Iliescu nu are timp îndeajuns la dispozitie. El trebuie sa transeze partida cat mai este la Cotroceni. Si Nastase se grabeste. El este la maximul puterii sale si doreste sa îsi asigure viitorul politic. E dispus sa vina în fata electoratului cu un an mai devreme. Dar asta afecteaza interesele partidei Iliescu. Odata noul Parlament instalat, ce rol ar mai putea sa aiba un Iliescu la finalul mandatului?
Punctul forte al lui Iliescu este în acest caz nu obisnuita sa stiinta a manevrei, ci Constitutia. Fara acordul lui, alegerile dorite de Nastase nu se pot organiza. A te duce însa la Cotroceni cu o asemenea propunere echivaleaza cu a spune: curaj, gaina, ca te tai. Si Iliescu este orice, dar nu un naiv politic. In plus, în PSD nu exista unanimitate pe acest punct. Cei mai multi sunt impotriva ideii.
Strict numai echipa lui Nastase o sustine. Parlamentarii, prefectii, înaltii functionari se tem pentru posturile lor.
Prefera sa mai stea pana în 2004. Presiunea pentru 2003 a creat o tensiune in partid greu de gestionat. Asigurarile date de Nastase ca toti parlamentarii se vor regasi pe liste nu însala pe nimeni. Listele ar fi un moment propice pentru actualul sef PSD de a-si impune oamenii în dauna fidelilor lui Iliescu, a celor ezitanti si nesiguri.
Nelinistea creata în partid a amintit-o Iliescu zilele trecute, în ultima sa aparitie televizata. De aici pana la o criza sau chiar la sciziune nu e cale prea lunga. Dezbaterea în jurul revizuirii Constitutiei s-a golit de continut datorita aceluiasi context. Ea a ramas doar un camp de batalie pentru cei doi lideri. La fel s-a întamplat în 1991, cand disputa Iliescu-Roman a dus la configurarea în textul Constitutiei a raporturilor dintre presedinte si premier, text care a creat atatea crize politice. Lucrul este grav, pentru ca Romania chiar are nevoie de o revizuire de substanta a Constitutiei.
Propunerile si schimbarile de atitudine tin însa numai de razboiul dintre cele doua palate, si nu de fondul chestiunii. Asa a aparut ideea republicii parlamentare, cu un presedinte ales indirect, pentru ca Nastase s-a hotarat sa ramana premier si are nevoie de un presedinte decorativ. Cum opinia publica refuza ideea, ea a fost temporar retrasa.
Dar a aparut propunerea ca presedintele ales sa apartina unui partid. A aparut din aceleasi ratiuni ideea senatorilor de drept, pentru a-i oferi lui Iliescu ceva in schimbul retragerii. Revizuirea Constitutiei, dintr-o negociere sobra si responsabila, a devenit un balci si un troc.
Lucrurile sunt departe de a se transa. Situatia este extrem de fluida si complicata si da de lucru tuturor strategilor de la Cotroceni si Victoria. Partida este, asadar, foarte stransa. Miza e mare. Abia dupa Praga, dupa Copenhaga, dupa sarbatori vom avea noile episoade ale acestui serial. Solutiile fluctueaza între remaniere, alt guvern, alegeri anticipate. Nu trebuie simplificat nimic. O vorba a lui Tocqueville: "En politique, la communauté des haines faites presque toujours fond des amitiés." Dar si invers e adevarat. Pana la urma, complicitatile, necesitatile luptei pentru putere, supravietuirea politica vor determina atitudinile celor aflati în conflict.
