De același autor
Petre Roman a fost inlocuit în 2001 de Traian Basescu si oamenii lui dupa un dezamagitor 2,9% la alegerile prezidentiale si 7% la Parlament. S-a sperat ca Basescu - un lider popular - sa relanseze partidul. Cresterile s-au vazut mai mult la propria sa imagine. El este prezent constant în cuartetul cu Iliescu, Nastase, Stolojan; si o rata de încredere constanta, de peste 40%. Atacurile sale singulare de anul trecut împotriva liderului PSD i-au adus aceasta apreciere într-un moment cand aproape toate vocile critice amutisera. Atat printre politicieni, în mass-media, dar si printre intelectualii societatii civile.
Basescu a fost liderul necontestat al opozitiei în 2001-’02. Replica PSD a fost întai sa raspunda atacurilor, ceea ce i-a crescut audienta. PSD a schimbat apoi tactica. Basescu a fost si este supus unor hartuieli continue, dar nu în plan politic, cum ar fi preferat, ci ca primar al Bucurestiului. Tactica a avut succes.
Basescu a fost izolat, obligat sa lupte numai pe teme ale administratiei locale, iar discursul sau propriu-zis politic s-a periferizat. De aici, stagnarea partidului la 11%. PD si-a propus sa aiba 22-25% la viitoarele alegeri, iar in decembrie care vine sa treaca de la 11% la 15-17%. Nu pot sa anticipez anul 2004, dar sigur în decembrie PD nu va fi la 15-17%.
Basescu ramane popular ca lider, dar trebuie sa ne chestionam asupra intentiei de vot pentru listele PD în 2004. Persoana mediatica, om orchestra, Basescu nu a reusit sa transfere imaginea sa spre partid. Vechea garda era mai vizibila, mai experimentata si dadea imaginea unei echipe. Acum PD înseamna aproape exclusiv Traian Basescu, în ciuda tentativelor de a impune noi figuri. A lui Emil Boc, de pilda. Aducerea la varf a celor inlaturati în mai 2001, desi o mutare corecta, a fost o grefa care nu a reusit.
Dintre partidele de opozitie, PD este singurul de stanga si se vede tot mai înghesuit în acest bazin electoral de "marele rival care înghite tot", PSD. PD este amenintat cu disparitia în cazul unei conlucrari cu partidul de guvernamant. Culoarul sau este tot mai îngust, PSD se extinde continuu. De aici a venit si decizia de a bara calea oricarei colaborari cu PSD. O asemenea alianta i-ar fi fatala. Asa se explica limbajul radical anti-PSD adoptat. El e mai radical chiar decat al partidelor de dreapta, PNL si PNTCD, pentru ca acestea din urma nu sunt amenintate de a fi înghitite de PSD. PD se vede provocat si dinspre dreapta. Electoratul liberal si democrat sunt foarte apropiate, adesea se suprapun. Ele par "condamnate" sa colaboreze pentru a unifica acest bazin electoral. PD, care a mizat totul pe cartea Basescu, va avea dificultati daca îsi va continua parcursul propunand acum imaginea liderului sau.
Daca va face asa, nu va depasi pragul la care se afla acum, 11% în medie, si chiar va declina. Locul lui Basescu, ca numarul unu al opozitiei, îl ia Theodor Stolojan. Stolojan nu este blocat in problema Bucurestiului si de aceea poate avea o oferta si un discurs mult mai politizate. PD are doua scenarii la îndemana. Primul, de a merge singur în alegeri, cu Basescu in competitia prezidentiala si liste proprii. Al doilea, o alianta fie cu: a) PNL sau b) PNL si PNTCD.
Revirimentul PNTCD
PNTCD a parcurs o lunga criza. Ea incepe odata cu moartea lui Corneliu Coposu, in decembrie 1995. Continua apoi la guvernare, cand PNTCD se vede lipsit de un lider cu autoritate.
Diaconescu este mult prea slab. Emil Constantinescu domina partidul si dicteaza deciziile, face toate jocurile. PNTCD este decapitat. Deznodamantul vine în vara 2000, cand autorul principal al dezastrului renunta sa mai candideze. Este lovitura de gratie administrata partidului. Cu 5,3% si un candidat la Presedintie de circumstanta impus de Cotroceni, într-o alianta toxica cu UFD, PNTCD nu intra în Parlament. Dupa plecarile fostilor prim-ministri PNTCD, înca înainte de 2000, urmeaza defectiunea lui Vasile Lupu. Criza aceasta se pare ca a fost închisa în aceasta vara. Liderii cu imagine negativa au fost marginalizati. PNTCD nu mai face pagina întai a scandalurilor politice în gazete. Ca efect, sondajele, mass-media arata un reviriment al partidului pe piata politica. Acum un an, PNTCD era amenintat cu disparitia. In toamna asta, PNTCD traverseaza primul sau moment mai bun dupa ultimele alegeri. Un început de ordine, de dinamism. O crestere de 50% în sondaje, de la 2 la 3%. Victor Ciorbea a început sa apara în topul încrederii. La CURS are 9%, la IMAS, 12%. E de observat daca aceasta situatie (pozitiva, avand în vedere proportiile dezastrului din 2000 si criza prelungita) se va transforma într-o tendinta în lunile care vin. Daca da, în 2003, primavara-vara, PNTCD ar trebui sa se afle dincolo de pragul de 5%. Optiunile sale sunt de acelasi ordin ca si pentru celelalte partide din opozitie. A face sau nu o alianta. Conform sondajului CURS, majoritatea celor care voteaza PNTCD doreste ca partidul sa mearga singur în alegeri. La întrebarea: "daca sunteti de parere sa se refaca CDR?", raspunsul este "Nu".
Dintre toate formulele de alianta, este cea mai nepopulara. La întrebarea: "în care dintre liderii fostei CDR aveti încredere?", pe locul întai se plaseaza Victor Ciorbea. La întrebarea: "în ce persoana din fosta CDR aveti cea mai putina încredere?", raspunsul este: Emil Constantinescu.
Concluzia este ca electoratul respinge ideea refacerii CDR, cum respinge si orice apropiere de fostul presedinte. PNTCD, conform sondajului, este perceput ca partidul aflat cel mai la dreapta. Ar putea fi un semnal pentru rezolvarea ezitarilor: centru sau dreapta. UFD a disparut practic de pe piata politica, nereusind sa atinga nici 1%.
Aceeasi situatie pentru gruparea lui Vasile Lupu. PNTCD este azi cel mai puternic dintre partidele extraparlamentare si singurul cu sanse de a intra în Parlament în 2004. Exista apoi un interes manifest al PPE, al Internationalei Crestin-Democrate, care domina o mare parte din Europa, de a avea un partener credibil si puternic în Romania. Interesul este dublat de dorinta PPE de a sprijini PNTCD. Altfel spus, PNTCD se afla pe un culoar favorabil începand din vara. Ramane ca aceasta oportunitate sa fie fructificata de liderii sai actuali. Asta se poate întampla numai în conditiile în care la varful PNTCD nu apare o noua criza pentru suprematie. Daca s-ar întampla asa, PNTCD va rata intrarea in Parlament si va disparea ca partid.
PNL & Stolojan
Cel mai bine plasat dintre partidele de opozitie, în sondajul CURS, este PNL, care trece de la 9% în iulie, la 14%, cifra data si de IMAS. Cinci procente în trei luni este un rezultat remarcabil. Cauza acestei cresteri este trecerea lui Stolojan în pozitia de lider al partidului.
Este doar o lovitura de imagine, bazata exclusiv pe popularitatea lui Stolojan? El are 42% în topul încrederii, al treilea dupa Nastase si Iliescu si înaintea lui Basescu, 40%. Reprezinta aceasta crestere instalarea unei tendinte? Vom vedea în decembrie-ianuarie, si mai ales în primavara viitoare, dupa trecerea iernii si consumarea "efectului Praga". PNL trebuie sa adauge o oferta politica reala si sa îsi consolideze structurile în teritoriu. Momentul bun pe care îl traverseaza PNL în aceasta toamna se va pierde, daca se va conta numai pe charisma liderului sau. A se vedea cazul Basescu-PD, unde popularitatea liderului nu se transfera partidului decat într-o masura neglijabila. PNL este acum cel mai important partid din opozitie.
Angajamentul actualei conduceri este obtinerea a 20% în 2004. Electoratul PNL este alcatuit preponderent din barbati, generatia medie si tanara, activa, localizat în orasele mari si în cele medii. Nivelul de educatie este ridicat, dar se observa o extindere si spre cei cu studii medii. Optiunile pentru liberali cresc în Moldova, ceea ce este ceva nou. Aici gasim fieful PSD & Ion Iliescu.
Inca nu stim daca în cursa pentru Cotroceni PNL si-a propus sa castige sau daca rolul candidatului propriu este de a trage partidul cateva procente mai sus. In sistemul nostru politic, a avea o personalitate apta sa se bata cu sanse în cursa prezidentiala este decisiva pentru performanta unui partid. PNL are un asemenea candidat, el nu si-a exprimat intentia de a candida, dimpotriva, are rezerve. Putem avea surpriza ca lista candidatilor propusi de partide pentru Cotroceni sa fie net diferita de cea care circula azi. Totul depinde, cred, de revizuirea Constitutiei, adica de rezolvarea diferendului pentru succesiunea lui Ion Iliescu la varful PSD.
Se pune chestiunea aliantelor. Cea mai plauzibila este acum una dintre PNL si PD, care nu aminteste de CDR. Ea se bazeaza mai putin pe cele doua partide, cat pe credibilitatea celor doi lideri. 50% din electorat ar vota aceasta formula.
Ideea de tandem, ratata în 2000, dar un succes in 1990, are înca resurse mari. 41% din electoratul PSD ar vota-o, ceea ce ar veni undeva spre 20% din total. Cifrele trebuie citite corect. Prima intentie de vot a acestui electorat ramane totusi PSD. Acesti 41% privesc cu simpatie o alianta PNL-PD. Avem aici un electorat fluctuant, care îsi cauta alta optiune pentru perioada post-Iliescu si prefera pe Stolojan mai ales lui Vadim Tudor sau Nastase. Nu toti liberalii au aceasta optiune. 77% dintre votantii PNL ar sustine formula cu Stolojan presedinte, Basescu premier, dar numai 31% cea cu Basescu presedinte si Stolojan premier. Criza din PNL din acest an s-a declansat pe chestiunea apropierii de Basescu si a "devierii spre stanga" a PNL sub conducerea lui Stoica. Acum, aceiasi votanti proliberali accepta o alianta cu PD. Prima formula a tandemului, cu Stolojan pentru Presedintie, ar atrage 35% voturi. A doua, cu Stolojan prim-ministru, numai 25%. O opozitie de 25%-35% ar fi un progres, în comparatie cu situatia de acum.
Ce releva ultimul sondaj CURS este întai de toate ca electoratul este în expectativa. O anumita stare de asteptare s-a instalat. Situatia este mai curand fluida, în ciuda aparentei de stabilitate, data de hegemonia PSD si de slabiciunea opozitiei. Ne îndreptam spre perioada de dupa retragerea lui Ion Iliescu. Felul în care se va petrece aceasta succesiune si în ce forma sunt necunoscute. Optiunile se vor clarifica abia dupa rezolvarea acestei chestiuni.
Suntem înca departe de peisajul bataliei electorale din 2004.
