Un dezastru

Campania - si asa anemica - aproape ca si-a pierdut orice interes. E un subiect printre altele. 80% dintre romani au declarat pentru un sondaj Gallup/ Metro Media ca nu sunt interesati de politica. Pentru o tara aflata in plin proces de alegeri, este o cifra amenintatoare. Campania a disparut pe fundalul unei nenorociri, soldata cu morti si raniti. Catastrofa de la Mihailesti a estompat si summit-ul de la Mamaia, pregatit din timp si cu grija, pentru sfarsitul lunii mai, intr-adins ca sa dea un impuls de imagine PSD-ului, pentru sase iunie. Au fost ingramaditi in Romania sefii de state din zona. A fost aruncata in haos circulatia din Bucuresti. Lumea a fost isterizata la vederea coloanelor de limuzine negre traversand in viteza bulevardele. S-au tras fotografii oficiale, imagini solemne pentru jurnalele de stiri. Televiziunile s-au invatat de ceva vreme sa raporteze marile succese ale puterii. Sa traiti, am inteles, e tonul practicat aici.

Cu rare exceptii. Ceausescu si presa lui aveau acelasi obicei prost. Dar degeaba toata aceasta mascarada propagandistico-electorala. Mesajul mediatic pregatit din timp a fost "sabotat" de explozia unui camion cu azotat de amoniu si a schimbat toate datele problemei. Chiar si cele mai aservite televiziuni si redactii au aratat imagini ale catastrofei si au oferit comentarii. S-au grabit sa le imbrace cu fraze linistitoare, dar e imposibil sa imbraci in slogane propagandistice o catastrofa, cu toate eforturile facute la ordinele venite din Palatul Victoria de a se micsora impactul dramei. Conform uzantelor, ministri "energici si prompti, mereu alaturi de popor" au sosit la fata locului sa ia masuri. Au vrut sa traga un profit electoral din nenorocire. Miron Mitrea ne-a asigurat ca in zece minute traficul va fi reluat. A venit si adjunctul ministrului de Interne, Gabriel Oprea. Acelasi ton.

Imbracat de la magazie, la mare costumatie de santier, tip Cantarea Romaniei, cand "se executa vizita oficiala de lucru a celui mai iubit fiu…". Aparitie patriotica, haine nou-noute, colorate, fotogenice. Omul e grabit sa se vada la televizor pe post de ministru energic si devotat. Sa marcheze un punct in plasa lui Ioan Rus, absent din cauza campaniei electorale. A dat ferm din maini in decorul selenar, ravasit de explozie. Ne-a asigurat ca treaba merge bine. Procurorii au fost alungati repede, iar ei s-au retras docili, uitand de lege. Sunt acoperite probe extrem de pretioase. Nu din dorinta de a ascunde un atentat tip "Madrid", sau "adevarul". Reactia pripita are mai multe cauze. Dar esential mi se pare aici dispretul pentru viata umana. Exista tabuuri care tin chiar de existenta noastra. Sa intinzi un covor de asfalt peste resturi de corpuri umane, peste victime, din dorinta pretins legitima, din "intentii bune", cum ni s-a spus, de a relua rapid traficul, mi s-a parut aspectul decisiv al problemei. Tine de acest respect, repet, esential, indeplinirea intai de toate a tuturor procedurilor legale si religioase legate de morti. Presiunile politice, calculele electorale, rivalitatile dintre ministri nu trebuie sa permita trecerea unei limite care nu ar fi trebuit niciodata trecuta. Niciodata. Nu e vorba doar de "probe distruse" etc., cat de valorile inalienabile ale fiintei umane si ale comunitatii in care traiesc.

Ma aflam in studioul unei televiziuni, marti seara, cand s-au difuzat imaginile filmate de un reporter disparut in catastrofa. Am capatat sensul grav a ceea ce s-a intamplat de fapt la Mihailesti, urmarind imaginile. Fara ele, poate emotia ar fi fost mai mica si as fi fost tinut la distanta, furat de judecati abstracte. Eram impreuna cu mai multi jurnalisti, unii dintre ei abia veniti de la locul dezastrului. Comentariile lor, impresiile proaspete, imaginile mai ales m-au pus in contact cu sensul exact al lucrurilor, dincolo de cifre, informatii si analize. Ce au facut autoritatile in aceasta saptamana in legatura cu tragedia de la Mihailesti a demonstrat o impietate impardonabila.

Si un dispret clar pentru viata si moarte, pentru om. Oare ce altceva decat puterea si banii ii mai intereseaza pe acesti domni? Oamenii simpli, taranii din partea locului, rudele victimelor au vazut lucrurile mult mai exact. Evlaviosi, neinstrainati, nevenetici, nu au pierdut simtul valorilor lor. Nu au pierdut respectul pentru om. Mortii trebuie respectati. Nu stiu, domnilor ministri, daca v-ar conveni ca peste cadavrul dvs. - cand va fi - sa treaca un buldozer care intinde asfalt. Justitia a probat o incapacitate cronica. Ministrul Justitiei, cel de Interne, procurorul general ar fi trebuit sa soseasca la Mihailesti nu mai tarziu de un ceas de la producerea accidentului. Nu au sosit. Ar trebui - in mod normal - sa auzim in curand despre cateva demisii si de nu, demiteri. Daca nu cumva ar fi trebuit sa auzim deja. Oricum, incercarea de a musamaliza afacerea a agravat situatia si mi se pare odioasa. Scuzele Guvernului, rostite cu o jumatate de gura, sunt strict formale. Dovada: reactia primului-ministru. Adrian Nastase s-a intrebat cu voce tare daca nu cumva trebuie impuscati cei vinovati. O reactie extrema, lipsita de orice compasiune pentru victime, dar si de raspundere pentru situatia creata, desi este seful Guvernului. Sunt aici cinism, aroganta si lipsa de omenie. Nici unul dintre jurnalisti nu a cerut nici in gluma pedeapsa capitala pentru responsabili. Sugestia in raspar apartine chiar premierului. Dar, la o judecata a ceea ce s-a intamplat, rudele victimelor, opinia publica au tot dreptul. O concluzie se desprinde de aici. Adrian Nastase detesta ca e prim-ministru peste poporul roman. In lipsa de altceva mai bun, accepta corvoada. Si-a dorit un popor mai "evoluat", la "inaltimea marii sale inteligente si culturi", care sa il tamaieze de dimineata pana seara si care sa nu ii puna intrebari tampite. Un popor care sa merite tot ce ii ofera din marinimie chiar el, Adrian Nastase.