Divanul lui Livache Vodă și democrația pe sponci

Chiar dacă nu ne pricepem la constituționalism, e limpede că asta e tendința urmată, nu doar de Comisia vătafului Iordache din Parlament și de neînfricatul Tudorel din Guvern, ci și de CCR-ul anexat Divanului cu pricina. „Orice om îi este frică de o plângere penală”, mai ales dacă e politician. Dar, dacă procurorii sunt unși de Guvern și de Măria-Sa Livache, orice politician poate trăi senin și fără frică –  mai ales dacă stă sub steagul trandafirului, îmbrăcat în costum popular. 

În țara lui Livache-Vodă și noua generație e aliniată la patriotismul obligatoriu ce înlocuiește democrația, așa cum se întâmplă, de altfel, și în alte țări „revizioniste”, din Vestul și Estul Sălbatic deopotrivă. Aud că, de 1 iunie, 5000 de copii aduși din țară de inspectoratele școlare au fost adunați la Slatina de la 4 dimineața și ținuți ore în șir în soarele torid, îmbrăcați în costume populare de lână, cu căciuli de blană, pentru a exersa dansuri populare strămoșești. Momentul patriotic înălțător ar fi justificat neglijența de a instala toalete publice. Unul dintre organizatori, directorul Palatului Copiilor din Slatina, Ilie Brăileanu, a fost chiar ofensat de întrebarea jurnaliștilor despre toaletele absente, care „nu ar trebui să intre în discuție” după așa un eveniment. Firește. „Orice copil” îi este jenă să spună că vrea să meargă la toaletă, mai ales în mijlocul exercițiilor coregrafice. În țară se lucrează așadar cu râvnă pentru a forma o generație docilă, care să nu protesteze dacă Divanul lui Livache îi acordă libertăți și democrație pe sponci.

Chiar dacă nu avem nostalgii de pe vremea lui Traian-Vodă, nu putem să nu observăm cum s-a mutat „Curtea Domnească” din Cotroceni pe șoseaua Kiseleff. La Cotroceni lucrează un domn civilizat și european, al cărui rol e din ce în ce mai simbolic. Klaus Iohannis e un președinte ideal pentru o țară europeană cu o democrație stabilă. Echilibrat, surâzător, cu o minte sănătoasă într-un corp bine antrenat, te gândești la dl Iohannis ca la președintele perfect al unei Românii care ar fi precum landul Bavaria. Și, chiar dacă asta e o fantezie, n-a fost chiar așa de rău cu dl Iohannis la Cotroceni, atâta timp cât la Palatul Victoria erau premieri ca Dacian Cioloș, Victor Ponta (debarcat în 2015 și cu sprijinul său) sau chiar, la limită, Sorin Grindeanu. Dar nu îl văd pe dl Iohannis pornind o cruciadă politică aventuroasă împotriva Divanului lui Livache și Palatului Kiseleff, pentru a salva funcția prezidențială de caracatița pesedistă ce-și extinde puterile prin acțiunile belicoase ale lui Tudorel, cu concursul celui mai înalt arbitru din stat, CCR. 

Sper, desigur, să mă înșel. Dl Iohannis a făcut multe gesturi decente și nu se pot pune la îndoială bunele lui intenții și orientarea sa pro-europeană sinceră. Dar la vremuri precum cele pe care le trăim, s-ar părea că e nevoie de mai mult decât de simpla decență. În joc e, desigur, voința fermă a lui Livache-Vodă de a „reduce democrația”, nu oricum, ci prin instrumentalizarea instituțiilor cu cele mai înalte atribuții în stat. Nu știu exact ce pași ar trebui urmați de președinte pentru a opri extinderea caracatiței cu tactici atât de insidioase, ce folosesc în scopuri „paralele” chiar instituțiile statului de drept. Dacă președintele denunță fragilizarea instituțiilor statului de drept de către PSD și acapararea lor politică, va fi acuzat el însuși de un joc politic, rememorându-se bineînțeles precedentul creat de Băsescu. Dacă va denunța precaritatea constituțională a CCR, dat fiind mandatul expirat al unui judecător, va fi atacat că amenință statul de drept, ca lider al „statului paralel”. Dacă va refuza să pună în aplicare deciziile Curții Constituționale, dând și alte exemple de nerespectare a lor (și de către justițiarul ministru al Justiției Tudorel Toader), va fi suspendat. Dacă va propune un referendum, va fi citat marele clasic în viață Tăriceanu, care a stabilit deja că referendumul înseamnă „o instigare la nerespectarea deciziilor Curții” și că, de fapt, referendumurile sunt „caracteristice regimurilor totalitare”. (Și noi care credeam că regimurile totalitare se bazează pe control total și represiune...). Situația pare „disperată, dar nu lipsită de speranță”, vorba lui Sherlock Holmes.

   Dar, dacă nu se va găsi o soluție și capturarea statului va înainta în același ritm, azi-mâine va trebui să se prezinte la Curtea Domnească din Kiseleff și dl Iohannis, convocat fiind cu un dress code obligatoriu: costumul popular. Poate veni, desigur, pe bicicletă, escortat de SPP, căci Daddy e „băiat de gașcă”. Îl va servi probabil cu mititei din Teleorman și îi va vorbi despre protocoale. Și îi va zice, zâmbind pe sub mustață, că a avut „ghinion”. La ora aceea, toți vor fi uitat de procesele lui Daddy, pentru că CCR va statua între timp că președintele Camerei Deputaților se bucură de imunitate absolută și rămâne în funcție pe viață.