Patrihoții și ceilalți­

Campania pentru alegerile europarlamentare se desfășoară, deocamdată, dezamăgitor. După ce PSD a proclamat, prin liderul său maxim, patriotismul ca valoare supremă, a apărut și PNL cu sloganul de campanie „România în primul rând”, copiat după „America first” al lui Donald Trump. Politicienii neo-protestanți din PNL, care au legături convertibile în bani gheață cu ramura evanghelic-fundamentalistă a Partidului Republican din SUA, par să fi îndreptat oportunist politica acestui partid cu nume liberal înspre adoptarea unui populism naționalist tot mai inspirat de președintele Trump. Și, ca o dovadă în plus că demnitatea PNL-ului se află în criză, acest partid istoric l-a desemnat pe Rareș Bogdan „number one”, vorba președintelui Iohannis, în capul listei candidaților săi la alegerile europarlamentare.

Dacă lucrurile nu stau surâzător la PNL, nici alte partide de Opoziție nu par să înțeleagă multe despre democrație și normalitate. USR s-a pricopsit cu un tânăr iacobin, în persoana lui Andrei Caramitru, un manager vivace și priceput, dar impulsiv și irascibil care vrea să impună zile petrecute obligatoriu la muzee anticomuniste dacă partidul salvatorilor României va ajunge la putere. PLUS emite, la rândul său, mesaje destul de confuze despre antreprenoriat, investiții, renunțare la proprietate și combatere a poluării prin evitarea flatulenței. Nu se înțelege de ce aceste partide nu temperează comunicarea publică a unor colegi mai exaltați și riscă să-și alieneze susținătorii cu mesaje justițiare demne de deputatul Mitralieră sau fantezist-trăsnite, în stilul deja consacrat de Petre Daea pe scena politică românească.

Rămâne, desigur, prioritatea de a învinge „patrioții” suveraniști, adică patrihoții din PSD-ALDE, dar nu este prea limpede dacă oferta politică a Opoziției, adică a tot mai conservatorului PNL, a tot mai vindicativului USR și a tot mai imaginativului PLUS poate aduce societății românești remediul democratic și civilizațional mult-sperat, după degringolada antidemocratică și populismul deșănțat din ultimii doi ani.

Închis în prestigiul său din ce în ce mai îndoielnic, PNL refuză orice efort de reformare internă și pare mulțumit cu condiția sa de partid cu pedigree al baronilor de dreapta. În rest, alunecă spre populism și conservatorism puritan, părând teleghidat ideologic de aliații evanghelici ai lui Donald Trump.

USR rămâne o voce fermă a Opoziției, angajată mai radical decât PNL să combată efectele guvernării PSD-ALDE, mai ales în zona încălcărilor grave ale independenței justiției și combaterii corupției. Totuși, partidul dă unele semne neliniștitoare că ar putea deveni prea radical, dacă proiectele iacobine creionate de Caramitru Jr. nu sunt doar o glumă proastă. Aflat încă în ascensiune și maturizare politică, USR ar trebui probabil să-și modereze excesele retorice și să evite alunecările în justițiarism apocaliptic imberb.

PLUS s-a lansat ca un partid echipat cu o viziune economică și politică promițătoare, prin vocea fostului premier Dacian Cioloș, care a părut să practice o vreme cu o discretă competență și cu un oarecare succes o benignă retorică antisistem. Din păcate însă, vocile care reprezintă PLUS nu emit totdeauna comunicate convergente, astfel că e greu să mai discerni un mesaj limpede din dizarmonia de ecouri liberale, hippie, colectiviste, legaliste și centriste ce reverberează dinspre acest nou partid. Pentru a nu mai crea impresia de diletantism și anarhie internă, PLUS ar trebui să urmărească o coerență a mesajelor sale și să nu mai riște îndrăznețe „viziuni ale viitorului” care produc forfotă și neînțelegere.

Dacă patrihoții vor fi debarcați de la putere în următorii doi ani, am vrea să ne asigurăm totuși că nu va urma un balamuc politic cu ingrediente justițiare, socialiste și teocratice, din care nimeni nu va mai înțelege nimic – decât poate că sumbra epocă Dragnea-Vâlcov-Dăncilă ar trebui cumva regretată.