De același autor
Regulamentul electoral din Ungaria, care i-a permis partidului Fidesz, ce a câștigat, atât în 2014, cât și în 2018, sub 50% din voturi, să dețină supermajoritatea parlamentară, este o scamatorie nedemocratică. Totuși, autoritarismul lui Viktor Orban are un soi de „licență democratică”. De pildă, problema anti-imigrației există în mod real pe agenda publică maghiară – retorica xenofobă a liderului autoritar de la Budapesta nu sună tocmai fals pentru mulți maghiari când se referă la imigranții non-europeni. Libertatea presei e limitată în Ungaria și cele mai multe instituții democratice au fost erodate în ultimii ani. În schimb, țara stă bine economic. Absorbția fondurilor europene e un succes. Bunăstarea a sporit în epoca Orban. Fidesz își are propria clientelă, dar corupția n-a împiedicat dezvoltarea infrastructurii, investițiile și creșterea sustenabilă a economiei.
Ceea ce încearcă, în schimb, Dragnea și acoliții săi să instituie în România e un autoritarism fără nicio „licență democratică”. Faimosul program de guvernare cu care PSD a câștigat alegerile e privit acum ca o glumă proastă chiar și de mulți creduli ce au votat în 2016 cu trandafirul. PSD a câștigat peste 45% din voturi cu un program de dezvoltare socială și de modernizare a infrastructurii și o campanie populistă anti-Cioloș, demonizat ca agentul lui Soros printr-o retorică artificială, împrumutată stângaci de la Viktor Orban. Dar în România e un nonsens să propui, de pildă, un naționalism anti-imigrație: imigranților le dau lacrimile când află că au nimerit din greșeală aici și tinerii nu mai știu cum să plece oriunde îi așteaptă un viitor mai bun. Pentru mulți votanți credincioși ai PSD, mizeria și subdezvoltarea au sporit odată cu inflația, de când PSD și ALDE au venit la putere. Ce încearcă mafia teleormăneană să impună acum, săpând la temelia instituțiilor democratice, subordonând justiția și transformând țara într-un paradis al infractorilor, prin modificarea Codurilor penale, e un autoritarism gangsteresc al mizeriei – nu unul al bunăstării, ca în Ungaria vecină.
PSD vrea așadar să acapareze controlul total asupra instituțiilor statului și justiției, să-l transforme pe președintele țării într-un notar supus deciziilor Partidului și propunerilor oricărui Tudorel, să reducă la tăcere ONG-urile incomode și universitarii critici, să instituie delictul de opinie pentru politicienii din opoziție de la Bruxelles ș.a.m.d. Totul în vreme ce țara se zbate într-o mizerie crescândă, drumurile sunt pline de gropi, trenurile se târăsc cu viteze preistorice – investițiile fiind parazitate meticulos de partidul-stat, prin rețelele sale mafiote bine unse. Dacă în Slovacia banii proveniți din fondurile europene au fost sifonați către mafia calabreză ('ndrangheta) – un fenomen de corupție cercetat de jurnalistul de investigație slovac Jan Kuciak, înainte de a fi asasinat în februarie 2018 –, în România ei se scurg către mafia autohtonă: cartelul informal al baronilor locali.
La corupția omniprezentă se adaugă și mascarada imposturii politicienilor și politicienelor PSD. Dacă în Guvernul Orban sunt oameni școliți în Occident și premierul însuși e educat la Oxford, standardele intelectuale ale marionetelor ministeriale ale lui Dragnea provin „decât” de la școala din Videle. Galeria de cadre agramate a PSD pare descinsă dintr-o satiră, nicidecum din guvernul unei țări europene din anul 2018. Andrușca, Popa, Dan – în frunte cu Dăncilă – sunt nume ce ar merita să intre în Cartea Recordurilor pentru cele mai multe greșeli gramaticale pe minut rostite de persoane aflate în înalte funcții publice.
Pe scurt, nu există nicio legitimitate a statului banditesc pe care încearcă să-l instaureze Daddy în țărișoară. Gangsterismul de talcioc al PSD nu convinge pe nimeni. Nivelul de trai? Da, medicilor li s-au dublat de curând salariile, iar profesorii au primit în total, de la 1 ianuarie 2018, măriri de 15-16% la venitul net – măririle de 45% (25% de la 1 ianuarie +20% de la 1 martie) au fost aplicate salariului brut, dar grosul lor e înghițit de stat în urma „revoluției fiscale”. Alte categorii de salariați au fost dezavantajate de noua lege a salarizării și, în cazul unora, venitul net a scăzut. Sectorul privat a primit și el o lovitură amețitoare după schimbarea fiscalității și creșterea salariului minim pe economie. Mediul de afaceri e, în plus, debusolat de schimbările rapide și neprevăzute din Codul fiscal – peste 100 în ultimele luni.
Calitatea vieții? În București, de pildă, este printre cele mai scăzute din Europa. Sănătatea? Spitalele moderne construite din bani europeni promise cu surle și trâmbițe în campanie sunt încă în stadiul de proiect; în plus, România se confruntă de luni bune cu o criză de medicamente vitale – nu numai imunoglobulina. Educația? Cele mai mari universități din țară tocmai au fost ciuntite de sute de locuri bugetate printr-o decizie arbitrară a agramatului ministru al Educației, teribilul „pamblică”, nemulțumit că acestea n-au dat un imprimatur servil la numirea sa, așa cum au făcut în schimb zeci de universități de mâna a doua și a treia – recompensate, între timp, generos.
Urmează, probabil, o inginerie economică asupra pensiilor și a fondului de pensii private, pentru ca programul „social” al PSD să fie dus la ironica sa împlinire. Dacă PSD le va da și pensionarilor, actuali și viitori, o lovitură sub centură, prin noi legi și politici hazardate, va putea merge să candideze la viitoarele alegeri pe Marte, acolo unde precis va mai găsi susținători, mai ales după mitingul (vizibil de pe planeta vecină) pe care îl va organiza în luna mai pentru susținerea familiei tradiționale. Dar, dacă reușește să modifice Codurile penale în sensul favorizării infractorului, cum propune comisia neprețuitului Iordache, schimbările vor fi ireversibile, pentru că se va aplica și pe viitor legea cea mai favorabilă. Dacă sistemul juridic nu găsește anticorpi să se apere de asalt, gangsterismul politic va deveni legal în România, chiar dacă va fi impus în atmosfera de bâlci din politica actuală.
