De același autor
Și că adevăratul Iuda nu e de fapt niciuna din harnicele primate juridice din Parlament ale PSD care confecționează amendamente și pun botniță opoziției (lor li s-ar putea aplica mai curând expresia „proști, dar majoritari” – parafrază după Negruzzi).
Nu poți, de pildă, într-o țară europeană contemporană să tratezi procurorii, din poziția de ministru al Justiției, ca pe sclavii de pe propria plantație, chestionându-le dreptul de a se întâlni cu ambasadori străini. Nu poți bloca discreționar drumul unui procuror cu meritele lui Kovesi spre Parchetul European. Nu poți respinge procurori calificați la un concurs pentru ocuparea unui post fără a comunica public care au fost criteriile de evaluare și selecție, implicând că ai luat decizii ca pe propria moșie. Nu poți conlucra la mutilarea justiției de către un cartel de mafioți care a pus mâna pe puterea politică. Nu poți să pui pe primul plan, în înfăptuirea justiției, „sentimentele condamnaților”, în disprețul celor păgubiți. Nu poți să îți încordezi caraghios mușchii ministeriali în fața unei judecătoare ÎCCJ care observă corect că epurarea lui Kovesi de la DNA a fost politică. Nu poți, de asemenea, să contești arbitrar sentințele de la ÎCCJ, când nu-i convin coaliției politice pe care o slujești. Nu poți inventa, tot arbitrar, criterii în scopul evident de a scăpa de procurori DNA incomozi ce întocmesc dosare penale în care e inculpat baronul județean căruia i te inchini politic. Toate astea terfelesc pur și simplu domnia legii și regulile de joc dintr-un stat de drept și instituie autocrația ministrului (in)Justiției.
Dreptatea a fost definită încă de la Aristotel ca o virtute ce implică obiceiul de a înfăptui ceea ce e drept. Actul de justiție e menit să repare o nedreptate, de obicei impunând pedepse ce rectifică dezechilibrul dintre nedreptate și dreptate. A oferi recompense grase pentru făptuitorii unor nedreptăți (incomparabil mai mari ca pentru victime) și a-i învăța cum să scape de justiție înseamnă a adânci dezechilibrul dintre nedreptate și dreptate, în loc de a încerca să-l repari. Înseamnă a nu-ți păsa de justiție ca instrument al dreptății. Înseamnă, mai mult, a deturna justiția în favoarea injustiției și corupției.
Tudorel Toader e un profesionist pervertit ce pare că s-a jurat să îngenuncheze justiția în fața ciorditorilor mici și mari, inversând cursul ei firesc. Personajul e mai subtil și mai periculos ca nervicosul (C)iordache „altă întrebare”, coprolalomanul Nicolicea sau anal-iticul Nicolae, pentru că sfidează calm, cu o impudică șiretenie ce se vrea dublată de competență, toată deontologia celor însărcinați să gestioneze Justiția. Transformând metodic excepțiile în reguli și revolta față de un număr restrâns de abuzuri în ghid pentru mutilarea întregului sistem și pretext pentru aservirea lui față de politic, Tudorel este maestrul instituirii unui „stat paralel”. E juristul paralel prin excelență.
În orbirea lui egolatră, Tudorel nu se întreabă probabil cărui tip de sistem îi slujește. N-are mustrări de conștiință că și-a pus râvna și priceperea înspre propășirea unui stat mafiot cu Daddy Cool, Dandy Cool și baronii din gașcă la butoane. Nu se sinchisește nici că mulți magistrați și procurori deplâng pe diverse voci modul lamentabil în care se străduie să politizeze justiția și să o subjuge Partidului Salvați Deținuții și complicilor săi. Tudorel a lansat în România operațiunea Contro Mani Pulite în favoarea mafioților de la putere.
Iordache și Nicolicea sunt niște politruci de rând, care și-au construit carierele cu plagiate și studii la (mare) distanță. Profesorul Toader, în schimb, evocă mândru, nu studii tardive la o facultate obscură din Drobeta, ci o carieră profesională de succes. Pusă evident în serviciul adevăratului stat paralel al mafioților. De altfel, și studenții de la Facultatea de Drept a Universității din Iași par a avea aceeași părere despre profesorul lor „intrat în infamie” de partea infractorilor din politică. Președintele Ligii Studenților de la UAIC, Silvian Emanuel Man, le-a transmis în luna iulie a.c. colegilor săi, la ceremonia de absolvire, un mesaj robust împotriva corupției și minciunii, dând un exemplu negativ care își pune „știința juridică în serviciul unor infractori” deși are în continuare pretenții de respectabilitate profesională: același Tudorel Toader.
Tudorel e privit așadar de propria breaslă și de propriii studenți ca un corupător auto-suficient de știință juridică aflat în solda politicienilor condamnați și a aliaților lor. Perfidul personaj sfidează pe față decența profesiei. Dar oare nu există nicio sancțiune pentru asta, în afară de discreditarea morală în comunitatea juriștilor? Cred că o soluție ar fi să existe cât mai multe plângeri penale împotriva lui. Tudorel n-ar trebui lăsat să devină Dumnezeul justiției fără să fie pus în urmărire penală când încalcă legea, de pildă atunci când organizează concursuri pe posturi în baza unor criterii netransparente și fără a acorda candidaților drepturi de contestație. De precizat că așa ceva s-a petrecut și la DIICOT, când Horodniceanu a fost respins în favoarea lui Bănilă după niște criterii scoase ad-hoc din stomacul ministrului Justiției (dar neasumate politic) și fără a avea posibilitatea să conteste selecția.
MCV cere explicit introducerea în legile justiției a unor criterii transparente de selecție, dar atât Tudorel, cât și comisia (C)iordache au croșetat atent pe lângă această recomandare. Tudorel ar putea totuși să justifice absența criteriilor explicite asumând decizia ca politică – caz în care s-ar cuveni să apeleze la CSM, garantul selecțiilor pe criterii profesionale. Dar marja de ambiguitate între o decizie luată pe criterii de profesionalism și una politică îi convine perfidului ministru, care continuă să mimeze obiectivitatea și să revendice o respectabilitate în care nu mai crede nimeni în afara lui însuși.
Dacă Tudorel pretinde că suplinește obiectivitatea apolitică a CSM în numirile de la DIICOT și DNA, ar trebui să publice criteriile de selecție și să prevadă proceduri de contestație. Altfel, tot bâlciul selecțiilor revine, în spatele vorbirii pedante a lui Tudorel, la ce știe toată lumea: amputarea acestor parchete de șefi incomozi pentru mafioții de la putere. Adică rămâne cum am vorbit: Tudorel e responsabil de operațiunea Contro Mani Pulite.
