Bătălia lui Iohannis pentru schimbarea României a început

Tom Gallagher 24.11.2014

De același autor

Iohannis trebuie să inițieze schimbări care în mod gradual vor face peisajul politic din 2024 de nerecunoscut față de cel trist care există astăzi.

 

Nu sunt deloc surprins că o parte dintre sus­ținătorii noului președinte declară că premierul învins și partidul său trebuie să plece de la putere. Ideea că unui șef de gu­vern respins categoric de către popor în competiția prezidențială îi lipsește le­gitimitatea necesară pen­tru a guverna are o mul­ți­me de adepți.

Dar ar fi o eroare colosală pentru o opoziție slabă să se agite pentru o întoarcere prematură la guvernare. Ali­anța Creștin Liberală s-a for­mat abia anul acesta și es­te cunoscută astăzi drept noul Partid Na­țional Liberal. În alegerile parlamentare din 2012, formațiunile sale constitutive fie s-au luptat cu îndârjire între ele, fie au dezertat de pe câmpul de bătălie. Există și alte formațiuni, deja create sau care se pre­gătesc să fie lansate, care nu ar trebui tre­cute cu vederea. Mai presus de toate, sunt numeroși români al căror interes față de politică a fost aprins de pericolul unui mo­nopol în mâinile unei președinții Ponta.

În mod remarcabil, o opoziție care părea pe moarte, cu puțin timp în urmă, con­tează din nou. Dar acest lucru nu este me­ritul său, ci se datorează aroganței ex­ce­si­ve a PSD, care cu siguranță ar fi con­trolat Cotroceniul astăzi, dacă ar fi no­mi­nalizat , un personaj mai puțin înspăi­mân­tă­tor de­cât Victor Ponta.

Oare sunt liberalii gata să anunțe că, pe fon­dul acestei noi epoci, vor renunța la traseism și vor respinge orice transfug din tabăra lui Ponta? Ar fi un început pro­mițător, dar mă tem că apetitul pentru un start autentic este limitat, cel puțin pen­tru câteva dintre persoanele cheie din an­turajul noului președinte.

Ar fi mult mai inteligent dacă învingătorul de pe 16 noiembrie i-ar cere lui Ponta să rămână și să guverneze responsabil pentru următorii doi ani. El ar trebui îndemnat să propună un buget gândit mai degrabă, să promoveze o recuperare economică în­delung amânată decât să re­compenseze interesele spe­ciale. Ar trebui invitat să re­ducă tensiunile politice, dân­du-și acordul pentru reconstituirea CNA, astfel în­cât acesta să poată să pre­întâmpine derapajele media grosolane. Președintele ar tre­bui să ceară redobândirea unora dintre prerogativele pierdute, inclusiv controlul asupra ICR (și restaurarea completă a bu­ge­tului acestuia). PSD ar trebui chiar in­vi­tat să promoveze o inițiativă mul­ti­par­ti­za­nă de reformare a Legii electorale. Nu nu­mai că pentru diaspora votul nu ar trebui să mai fie o umilință, dar crearea de noi par­tide trebuie să devină mai ușoară: for­marea unuia nou este mai dificilă decât ori­unde altundeva în Europa, ceea ce con­tribuie masiv la blocajul politicii.

Într-un moment în care așteptările ce­tă­țe­nilor s-au arătat a fi mai mari decât ceea ce se anticipa, Guvernului Ponta ar trebui să i se ofere șansa de a arăta că poate fi mai bun. Dacă asta înseamnă că ini­ția­ti­vele sale vor fi mai puțin toxice, atunci este excelent, pentru că PSD nu va dis­pă­rea în viitorul apropiat. Dar dacă a gu­ver­na pentru națiune, și nu pentru o clientelă lacomă generează tensiuni în interiorul PSD, atunci nu vor fi vărsate prea multe la­crimi.

Scenariul meu de coșmar este următorul: Guvernul Ponta caută orice scuză pentru a preda guvernarea, clamând o vânătoare de vrăjitoare din partea opoziției. Între timp, îi provoacă pe adversari să încerce să fie mai performanți când se vor afla la con­ducere. În acest context, pericolul re­pe­tării filmului guvernării 1996-2000 este unul real. Energia se va concentra pe cine va lua cele mai bune posturi. Războaiele de împărțire a teritoriului se vor declanșa repede. Electoratul neutru care a simțit că Iohannis merita o șansă va concluziona că PSD nu este atât de negru în cele din ur­mă, pregătind terenul pentru o întoarcere a sa din morți, precum Lazăr.

Fără îndoială, calibrul politicienilor din 2014 este mult mai slab decât cel din 1996. Vor fi mulți cei care nu vor fi dispuși să în­vețe din lecțiile acelui moment și vor evi­ta să prezinte cetățenilor o ofertă po­litică matură, dacă asta presupune pu­ne­rea în plan secund a propriilor cariere po­litice.

O mare responsabilitate apasă pe umerii lui Iohannis. Dacă tabăra lui dă greș, atunci nu va exista nicio scuză în a spune că este un outsider care a descoperit după vic­to­rie cât de murdară este politica centrală. Faptul că este un outsider care nu a fost ni­ciodată membru al parlamentului este unul dintre așii săi din mânecă. Iar asta îi dă credibilitatea de a propune un nou joc politic, cu reguli mai bune. Mai presus de toate, el trebuie să facă un efort herculean pentru a aduce noi oameni în politică și să insiste ca locotenenților săi să li se dea șansa să își demonstreze competențele.

Iar asta presupune o implicare a diasporei, o deschidere către oamenii talentați și în­treprinzători care au așteptat mereu să vo­teze pentru el și care vor fi furioși dacă va fi încet-încet înghițit de către sistem. În­seamnă reangajarea celor mai buni pro­fe­sioniști epurați din guvern, instituții de stat și media în era Antenelor, a lui Tă­riceanu și a lui Ponta. Dacă mandatul lui Io­hannis este asociat cu reciclarea ace­lo­rași personaje egoiste, nesigure și avare, atunci va fi o altă oportunitate pierdută pen­tru această națiune.

Iohannis trebuie să gândească strategic nu­mirile pe care le va face în propriul său staff prezidențial. Zoe Petre, consiliera lui Emil Constantinescu, a făcut un rău imens politicii democratice la mult timp după ce nu s-a mai aflat la putere. Același lucru s-ar putea întâmpla din nou. Totodată, el tre­bu­ie să dezvolte alianțe profitabile cu for­țele dinamice din afara bulei politice, pre­cum cele mai creative forțe din economie, aflate astăzi în sectorul IT.

Iohannis trebuie să fie conștient, în caz că nu este deja, că unele dintre cele mai mari obs­tacole în calea încercării sale de a îm­pinge România înainte, după revoluția fu­rată de acum 25 de ani, se vor găsi în rân­durile propriului partid, și nu în PSD. Ast­fel, el trebuie să inițieze schimbări care în mod gradual vor face peisajul politic din 2024 de nerecunoscut față de cel trist care există astăzi.

 

Traducere de OCTAVIAN MANEA

* Cartea lui Tom Gallagher, Europe’s Path to Crisis: Disintegration via Monetary Union, a fost publicată luna trecută de către Manchester University Press.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22