De același autor
Este destul de dificil sa tragem o concluzie privind semnificatia Summit-ului de la Bucuresti. Sa fi fost doar o ocazie de a astupa fisurile unei "aliante pe doua nivele", in care axa franco-germana reprezinta o provocare pentru dominatia americana a NATO? Sau o serie de compromisuri la care s-a ajuns pentru a pastra relatia de lunga durata de cooperare dintre aliati, care, in ultimul timp, au intampinat dificultati in a se pune de acord asupra unei solutii comune la noile provocari, de cu totul alta natura fata de cele din perioada Razboiului Rece?
Obiectiile franco-germane au facut ca nici Georgia si nici Ucraina sa nu primeasca Planul de Actiune pentru Aderare. ce era putin probabil sa produca tensiuni majore in cadrul NATO, atata timp cat administratia Bush nu a fost niciodata capabila sa demonstreze ca primirea celor doua state ar putea intari Alianta. Tarile est-europene au fost, cu siguranta, dezamagite, mai ales ca presedintele Basescu a fost cel mai sincer sustinator al aderarii Georgiei. Insa Jaap de Hoop Scheffer, secretarul general al NATO, a afirmat ulterior, intr-o conferinta de presa: "Am hotarat ca aceste state vor deveni membre ". O parte dintre membrii delegatiei germane la summit nu au fost foarte incantati de aceasta declaratie. In opinia lui Ruprecht Polenz, presedintele Comitetului pentru Afaceri Externeal Bundestaguluisi, in acelasi timp, un crestin democrat, "semnalul trimis Georgiei si Ucrainei cum ca nu aderarea lor este pusa sub semnul intrebarii, ci momentul cand aceasta se va intampla e unul prematur"..jpg)
Germania trece printr-un proces fragil de redresare economica, dependent, in mare masura, de exportul de marfuri catre fabricile din Rusia si Orientul Mijlociu. Ca singura tara occidentala cu o industrie bazata, in primul rand, pe procesul de fabricatie, politicienii sai trebuie sa se gandeasca de doua ori inainte de a adopta o pozitie care le-ar putea pune in pericol piata de desfacere. Cancelarului Angela Merkel ii va fi destul de greu sa adopte o pozitie atlantista in cadrul partidului sau crestin-democrat. De cealalta parte, vederile neutre sunt exprimate nu doar de catre partidele postcomuniste de stanga, ci si in randul social-democratilor divizati.
Inaintea summit-ului, analistii vorbeau despre necesitatea de a consolida cooperarea dintre Uniunea Europeanasi NATO,cei doi stalpi ai multilateralismului european, care adesea par a se ignora reciproc. A existat un acord intre NATOsi UE a-si reuni fortele in efortul de mentinere a pacii si reconstructiei dupa cele doua razboaie mondiale. Dar purtatorul de cuvant al Ministerului Apararii din Marea Britanie, conservatorul Liam Fox, a asupra miscarilor Germaniei Frantei, in inde a pune bazele unui sistem de securitate in cadrul UEcare sa-l inlocuiasca pe cel al NATO. La cateva zile dupa incheierea Summit-ului de la Bucuresti, in cadrul unei conferinte la Heritage Foundationdin Washington, el a descris un tablou destul de sumbru, subliniind intentiile unor state de a crea o politica de securitate paneuropeana menita sa controleze masurile de securitate ale tarilor membre UE. In opinia sa, Tratatul de la Lisabonaindica aceasta directie, avand in vedere ca dupa el se ghideaza si politica inaltului reprezentant pentru Securitate si Afaceri Externe, care este, in acelasi timp, vicepresedintele Comisiei Europene. Si aceasta va avea ca rezultat, in premiera, un amestec al caracterului interguvernamental cu cel supranational in cadrul politicii externe a UE. De asemenea, Fox crede ca intentia Comisiei Europeneeste de a detine controlul asupra resurselor de securitate in tarile membre UE.
Tot prin Tratatul de la Lisabonas-au pus bazele EDA(Agentia Europeana pentru Aparare), vazuta de integrationisti ca un element-cheie in consolidarea relatiilor de securitate. Aceasta a luat nastere fara acordul parlamentelor nationale si al cetatenilor din statele membre. Mai mult, guvernele nu mai pot face uz de dreptul lor de veto in privinta aspectelor importante ale activitatii EDA, vazuta de Fox ca o "revolutie tacuta" ce permite UEsa-si construiasca propria structura de aparare in sanul NATO, in detrimentul Aliantei.
Absenta unei viziuni comune privind amenintarile cu care se confrunta Occidentul si modalitatile de solutionare a acestora reprezinta o piedica in incercarea misiunilor NATOde a stabiliza Afganistanul. Din aceasta cauza, NATOintampina dificultati in strangerea de fonduri chiar si pentru misiunile de rutina din Afganistan, iar aliacheie se cearta cand vine vorba sa desfasoare trupe incele mai periculoase zone de insurgenta. Tarile vorbitoare de limba engleza, alaturi de Olanda, duc greul in aceasta lupta dura, generatoare de resentimente, care, desi mascate la Summit-ul de la Bucuresti, nu vor disparea. Totusi, Mircea Geoana a exagerat pe 2 aprilie, cand a spus ca summit-ul a fost un esec pentru Statele Unite si pentru Romania, in calitate de aliat al acestora. Anuntul din ziua urmatoare prin care Cehia isi dadea acordul pentru amplasarea scutului NATOantiracheta pe teritoriul sau a fost un succes evident al SUA. La fel si decizia Frantei de a se alatura aliantei militare.
In locul certitudinilor Razboiului Rece au aparut rivalitati intre fostii aliati, bazate pe consideratii de natura economica si electorala, dar si pe accentuarea concurentei institutionale intre cei doi piloni de baza ai cooperarii euroatlantice.
Traian Basescu a castigat capital politic printre romani, dovedindu-se o gazda eficienta, capabila sa-i faca pe cei 26 de lideri sa se simta in largul lor, prin renuntarea la formalitati in momentele oportune si demonstrand, in acelasi timp, o buna inere a problemelor cheie puse in discutie. Romania se confrunta cu dificultati bilaterale din partea celor doi vecini ai sai, Moldova si Ucraina, dar acestea au fost tinute in frau si este prematur sa ca Romania a adus insecuritate inNATO. Cu toate acestea, in Romania exista tendinta de a astepta ca ceilalti sa faca totul, atat in ceea ce priveste NATO, cat si in Uniunea Europeana. Un exemplu in acest sens este Lazar Comanescu, numit recent in functia de ministru de Externe. El a dat dovada de abilitate, pastrand o relatie corecta cu diversele tabere politice din tara. Dar, in calitate de ambasador la Uniunea Europeana,intre 2001 si 2007, a fost intr-un acord perfect cu strategia lui Adrian Nastase, adoptata ulterior si de Calin Popescu Tariceanu, de a incerca sa indeplisarcinile impuse de UEcu un minimum de efort intara. Sprijinul misiunii diplomatice numeroase pe care a creat-o la Bruxelles acordat Comisiei Europene,in efortul acesteia de a continua procesul reformelor in Romania, nu a fost unul vizibil. Ba chiar, dimpotriva. Dar poate ca Traian Basescu considera ca acesta este omul de care are nevoie alaturi, daca relatiile cu Rusia se vor detensiona partial. Dincolo de iesirile nervoase si de limba de lemn, acesta s-a dovedit un negociator abil si extrem de pragmatic.
Este putin probabil ca urmatoarele 8 luni sa reprezinte o perioada cruciala in relatiile internationale, cu conditia ca, in Irak, conflictele sa nu reizbucneasca cu o intensitate si mai mare. La Washington, un presedinte slab de caracter se afla in ultimul an de mandat, pe cand in Rusia, un altul nou, Dmitri Medvedev, se familiarizeaza cu capcanele puterii (ramane de vazut daca se va si bucura de putere). Insa este foarte probabil ca Lazar Comanescu sa-si lase amprenta asupra unui minister care a rezistat cu stoicism schimbarilor. Prin urmare, Basescu va trebui sa fie foarte atent la ceea ce se intampla acolo, mai ales ca ar putea descoperi ca ordinele pe care le da nu au rezultatul scontat. Aceia dintre eurocrati care au dorit o schimbare reala in Romania, in locul celei artificiale, au constatat ca debitul verbal emanat de Comanescu a fost rareori urmat de actiuni convingatoare.
Traducere din limba engleza de Cristina Spatarelu
