De același autor
De spus, s-au spus multe și pestrițe despre măcelul de la Bruxelles. Dar important nu e ce s-a spus. Important e ce nu s-a spus, nu se spune și nu se va spune în vecii vecilor amin, cu binecuvântarea consensului luminat al ideologiei oficiale occidentale. Dacă e prea savant, atunci traducem: bla, bla, bla. Nu orice fel de bla, bla, bla. Vorbim de un 3B genetic, stăruitor ca una dintre bolile terminale care cer sinuciderea. La căpătâiul bolnavului s-au adunat toți vracii închipuiți și doctorii ratați care urăsc bisturiul, dar cred în descântece autocritice.
Primul strat de incompetență 3B vine de la trupele din prima linie. Serviciile speciale ale statului belgian au lăsat în urmă un tratat de tembelism fără seamăn. Cu patru zile înainte de orgia bestială din 22 martie, l-au dibuit pe faimosul Abdeslam, individul care făcuse treabă islamică frumoasă la Paris și se ascundea de patru luni la Bruxelles, cazat de admirabila comunitate musulmană moderată, iubitoare de pace și devreme acasă, unde trebuie să dea de mâncare domnilor care vor pleca la ucis a doua zi. Captivul a petrecut ca la spa, în arestul poliției belgiene. Mai întâi, a anunțat că vrea să colaboreze. Pe urmă, s-a răzgândit. Procurorii au reușit să îl deranjeze cu întrebări vreme de exact două ore în patru zile. În rest, omul s-a odihnit, a citit noutăți pe site-ul ISIS, a mai dat un Solitaire. Dacă îndrăzneau să îl deranjeze mai mult și să îl apropie de o vână de bou, procurorii riscau să dea de urma atentatului ce se pregătea, salvând, astfel, 35 de oameni. Evident, nu merita. Drepturile omului cu vestă de sinucigaș bat drepturile omului în orice altă vestimentație.
Al doilea rând de întârziați 3B s-a distins în dezbaterea ce a urmat arestării faimosului consumator de croissants din arestul poliției belgiene. E vorba de ziariști și o neprețuită liotă de academici împrumutați de la Université Libre de Bruxelles, leagănul stângii liberale, înfrățit prin doctrină cu restul creșelor din oraș. Combinata amintită a asigurat fundalul analitic-intelectual al dezbaterii. Am aflat, iluminați, că nu știm să prețuim comoara din ghetourile arabe care dau Bruxellesului adevăratul înțeles european. Am mai notat silitori că rasismul belgian e dominant și se manifestă vâlvoi prin lipsa de control a enclavelor musulmane. O domnișoară cu hijab a țipat tare la statul belgian care nu o lasă cu burka la serviciu și a cerut o schimbare imediată. A noastră, nu a ei. Statul belgian a luat la cunoștință.
Apoi, au venit bombele. Spre cinstea lor, comentatorii de elită au revenit în aceeași seară și ne-au comunicat că rămâne cum am stabilit: suntem vinovați, de data asta pentru șomajul ridicat din ghetouri. Din lipsă de timp, sfătuitorii academici nu au mai explicat cum se face că statul nu poate încasa taxe și impozite legale în ghetouri, dar reușește să plătească ajutoare sociale. N-am aflat nici de ce nimeni nu plătește apă și curent în ghetouri, dar statul livrează în continuare apă și curent. Chiar fără aceste lămuriri, e de bănuit că rasismul explică și acest gen de oprimare economică.
Al treilea rând de deștepți 3B a apărut după măcel. Mai exact, nu mult după ce, la aeroport, un bărbat a apucat să-și vadă soția înjumătățită de valul de schije care i-au tăiat picioarele. Și mai exact, nu foarte mult după ce, în metrou, s-a putut vedea un dreptunghi dansând lângă o sferă. Un tors uman zvâcnea la câțiva metri de capul aruncat de explozie. Buuun! La vreo oră de la apariția acestor noutăți geometrice, s-a format disciplinat o coadă de lideri, liderițe și liderași europeni care s-au adresat belgienilor și celorlalți europeni. De la Merkel Angela, cunoscuta garantă a unității Europei și a acesteia cu Orientul Mijlociu și Africa de Nord, la primul ministru belgian, alertat de evenimente de televizorul uitat deschis în birou, la figuri statuare ale Parlamentului European, toată lumea a făcut recomandări. Toate, bune ca feșele pe creierii lipiți de perete și ca injecțiile în gambele găsite printre valizele din aeroport. În primul și în primul rând, am fost instruiți să arătăm unitate! De unde decurge că, până la bombe, eram în război civil. A urmat apelul la continuarea vieții și obiceiurilor curente! Un distins politician a cerut, de pildă, continuarea votului în Parlamentul European, arătând că „numai așa îi vom învinge!“. Am plecat din sală, dar n-am auzit ca rezistenții rămași să fi învins pe cineva. Alte figuri politice de mare nivel au recomandat terapia prin pasivitate ca sfidare supremă. Ceea ce vrea să spună că numai continuând să facem ce am făcut și până acum, adică nimic, îi vom sfida cu adevărat pe criminali. Care criminali? Se înțelege, nu e vorba de Islam, ci de o minoritate infimă care, la drept vorbind, nu există.
Din Statele Unite, Hillay Clinton a stabilit că nu există legături între Islam și terorism. Din Cuba, președintele Obama a transmis, înconjurat de idolii lui comuniști, că Statul Islamic e, oricum, terminat. De altfel, o școală rebelă de gândire a avansat ideea că Statul Islamic a avut o cădere nervoasă și a decis să își pună capăt zilelor, terorizat de discursurile Marelui Hipster de la Casa Albă.
Așa arată și așa lucrează devastatoarea armă 3B - bla, bla, bla-ul occidental, care a înlocuit ultima urmă de curaj, onestitate și voință între cei ce ne conduc. Spre dezastru.