De același autor
Uneori spaga la doctor, alteori oboseala. Intotdeauna amaraciunea. Altii vor gasi ca e mai frumos un picior de chelnerita, iar altii un duet cu patru silicoane proaspete. Unii isi vor gusta BMW-ul in tipla, altii nu vor mai prididi cu instalatia de lumina de la piscina. De la piscina de la vila. De la vila de langa vila pe care trebuie sa o bata la dotare. Intotdeauna viata va fi mai scumpa, mai supla, mai sexy si mai dotata decat moartea altora.
Si chiar si aceste randuri sunt mai greu de scris dupa un an de meciuri grele: Nastase-Iliescu (tot mai mult la zero) in finala Supercupei 2004; Real cu Ronaldo la brau; Sandu cu firmanul lui Blatter pe frunte.
Dar oamenii care cad de la etajul 80 n-au terminat de cazut. De vazut, nu-i mai vad decat indaratnicii. Obsedatii. Alianta Civica cu arme nucleare. In rest, glaucom. Un an a fost chiar prea mult: Turnurile nu se mai vad nici de la Londra, nici de la Frankfurt (unde armata americana a venit un pic prea repede si n-a vrut sa plece macar 10 minute, pentru a-si lasa gazdele sa vada cum e viata in Republica Sovietica Germana).
Orbirea s-a intors, orbirea s-a intins. La ei din cauza de prea mult aer curat, doctori anti-spaga, BMW-uri pe bune, piscine ecologice si baroni in muzee. La noi, din prea multa treaba cu supravietuirea (la subsol) si din prea multa truda cu supraetajarea. Vilele si sediile cresc fara frica. Sunt inca prea mici pentru avioanele dreptcredinciosilor.
Dar pierdem. Pierdem ce am pierdut - daca isi mai aduce aminte cineva - in iunie ‘40, cand n-am tras un foc si am scapat schilozi pana in ziua de azi. Ne-am schimbat? Sigur, nu vrem sa-i bagam pe americani in tribunale, dar asta mai mult din obisnuinta. Avem un doctorat in Recursuri in Anulare. N-am semnat nici un acord special si tot am reusit sa scapam de tribunal toate uniformele din decembrie 89.
11 septembrie nu s-a terminat. Cand va fi, in sfarsit, 12 septembrie, vom intelege mai bine cat ne-a costat orbirea. Si in Est, si in Vest. Vom citi pretul in cartile de istorie. Iar cei ce vor mai citi carti de istorie se vor minuna cat de lasi am fost noi. Iar daca nu, nu.
