Ce ne uneste

Traian Ungureanu 15.04.2005

De același autor

Nu e nevoie de introducere. Nici de scuze. S-a intamplat ceva nespus de mare si viu. Ati aflat? Suntem religiosi. Sa nu lasam aceasta descoperire in bratele moi ale eufemismelor. Un cuvant e de ajuns: credem. Dupa nazism si dupa comunism, desi il intelegem pe Darwin, chiar daca ne doare undeva de cele 10 porunci, desi am invatat din leagan ca raul scapa nepedepsit, dupa ce ne-am lamurit de mult ca buni sunt numai fraierii si ca ale lor sunt lipsa si saracia, dupa toate acestea si dupa atatea altele, am inteles unde duc toate si ce putem spune despre noi: fara Dumnezeu, nu suntem.

Latina vie

Un Nu fara margini se intinde acolo unde lipseste Dumnezeu. Si o tentatie. Ea promite un timp progresiv, in care clipa de fata e mereu cea mai buna. Tot ea asterne o logica a vietii, in stare sa explice si sa indrume, convenabil, fara sa ceara suferinta sau respect in fata neintelesurilor adanci. Tentatia vine inaintea copiilor ei incarcata de daruri: ii face siguri pe ei, ii impinge pe scena istoriei si le sufla ca isi pot scrie singuri rolul, ba chiar toata piesa. Din cand in cand, scena si sala toata se umplu de cadavre, dar piesa e un mare succes de critica. Regizorul nu e certat niciodata. De vina e, mereu, istoria, demascata sub numeroasele ei nume de imprumut: socialism, nazism, economie, demografie. Regizorul poate pregati, netulburat, urmatorul spectacol. Figuranti si savanti, actori si eliberatori, carne de tun universala - Slava Domnului! E greu de imaginat o vorba mai nepotrivita. Si nu e singura. O limba intreaga vorbeste mediatic si oficial despre ce suntem si ce vrem. Ea greseste cu fiecare parte de vorbire si din toata gramatica ei entuziasta. Acest Esperanto nechemat s-a impleticit grosolan, vineri 8 aprilie, in Piata Sfantul Petru. La Roma. Locul in care o limba moarta, latina, a slujit popoarelor de fata: polonezi, italieni, americani, etiopieni.

Somerul inflexibil

Se spune ca o jumatate din populatia lumii a vazut, la televizor, inmormantarea Papei. Si ce se se mai spune? Ca "marele disparut" a fost un om "remarcabil", dar "controversat". Masurat in acest fel, Papa Ioan Paul al II-lea e inramat, de doua ori, alaturi de silueta nelipsita a celebritatii. El pleaca impodobit cu o cota de audienta si incununat de dreptul fundamental al omului recent: scandalul. Ambele distinctii sunt false. Tinichea. Prima sugereaza discret ca evenimentele din Piata Sfantul Petru urmeaza, cumva, seriei deschise de disparitia lui Elvis sau ca aparitia, intr-o pauza de proces, a lui Michael Jackson ar fi desavarsit ocazia. A doua decoratie e inca mai deplasata. Ea e un fel de a aminti publicului luminat ca Papa, desi pacifist, nefumator, rock star si dusman al subdezvoltarii, n-a reusit sa atinga punctajul maxim. El a ratat cel putin doua item-uri din agenda omului la zi: rolul femeii si rolul rolului homosexualilor. Cu asemenea dosar, Papa ar fi pierdut toate concursurile, board-urile si interview-urile. N-ar fi reusit sa castige un post de prezentator TV, o pozitie de functionar ONU si nici macar un slot modest in campania de promotion a vreunui program cu finantare europeana. S-ar zice ca, din fericire, bietul Karol Josef Wojtyla a stat in banca lui, pe locul incalzit, la inceput, de Sfantul Petru. Nu e asa. In ochii atoatevazatori ai mediei, Biserica nu mai are decat dreptul sa se transforme in cel mai mare ONG al lumii si sa candideze, din aceasta inalta demnitate, la rangul de democratie. Intre conditiile de aderare, Biserica ar trebui sa rezolve imediat cateva chestiuni presante: sa preoteasca femeile si homosexualii, sa binecuvanteze casatoriile de acelasi sex si sa mai taca odata din gura, cand ne facem de cap in pat sau in tubul cu clone.
Rezulta ca un procent de flexibilitate ar fi fost tare nimerit. Sa fi binevoit Papa, de pilda, la un compromis in genul: casatorii homosexuale, dar numai daca mireasa e neprihanita, preotirea femeilor, dar numai pentru candidatele blonde (naturale sau nu) si liber la sex, dar numai cu prezervative agreate de Vatican (si stampliate cu un V discret). Inflexibil Papa! Meritat somaj!

Maria, in conferinta de presa

Eroul acestei enorme neintelegeri nu e Papa, ci spiritul intolerant al unei modernitati care e nesigura, exact in clipa in care se crede victorioasa. Prima si cea mai trista dintre explicatiile acestei fraude pare ignoranta. Ce trebuiau sa stie cei ce s-au grabit sa puna intoleranta in necroloagele Papei? Ca Biserica nu e nici republica, nici sindicat? Ca misterul revelatiei Cristice e intangibil? Ca Papa nu poate moderniza misterul Nasterii adoptand pozitia de mijloc, dupa care Fecioara Maria l-a nascut pe Isus exact ca orice mama, dar a avut, apoi, o viziune si s-a decis sa iasa cu ea in fata presei? Nu. Toate aceste lucruri sunt de mult cunoscute. Ele nu mai sunt, insa, ingaduite. Cei ce pretind astazi ca habar n-aveau de ele nu sunt un grup de prosti (desi incearca sa isi prosteasca spectatorii), ci o trupa de asalt. Ei incearca sa impuna Bisericii norme laice si democratice, stiind bine ca acest lucru e complet strain de natura ultima a Credintei. Ei incearca sa patrunda prin efractie acolo unde nu pot ajunge din pricina saraciei spirituale. Victoria acestei linii de argumentatie ar anexa Biserica la Imperiul Relativismelor fara sfarsit: hotul-victima, familia cu doi barbati si copilul ei, cu doi tati, dreptul la moarte al batranilor si handicapatilor incomozi. De ce nu o Biserica Parlamentara si pe cand Primul Papa Musulman?

Pagini goale

Vorbind in marginea evenimentelor colosale din Piata Sfantul Petru, comentatorii "fenomenului papal" au numarat capete de telespectatori, au deschis dosar de urmarire ideologica numitului Paul Ioan, decedat, de profesie Papa, dar au omis sa remarce lucruri simple. Mai intai, sirul de oameni care a legat, pe harta Europei, Roma de Varsovia si Varsovia de Madrid. Uniunea europenilor e un lucru mai vechi decat Uniunea Europeana. Fiind crestin, el e detestat de elitele care masoara subventii la Bruxelles. Vrea Uniunea Europeana sa fie noua plasma a continentului? Are la dispozitie bancile, impozitele si libera circulatie a persoanelor. Restul a fost facut de mult. De ce si-ar dori altceva? Si pe ce baza? In temeiul Constitutiei Europene? Ar fi prima intemeiere istorica stabilita cu ajutorul cartii de telefon. 200 de pagini inaccesibile cetatenilor statelor Europei, 200 de pagini de teologie birocratica din care a fost stearsa, cu tafna, orice referinta la Crestinism. 5 milioane de oameni s-au aflat, vineri, la Roma. Zeci de milioane s-au rugat pe tot cuprinsul Europei. Numele lor nu apar in noua carte de telefon.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22